ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1889/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță înregistrată la data de 10 aprilie 2006, reclamanta SC A. SRL ALEXANDRIA

a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P. SA SCORNICEȘTI anularea hotărârilor

nr. 1 și 2 adoptate de adunarea generală ordinară și extraordinară a acționarilor

societății pârâte din data de 23 martie 2006.

În motivare reclamanta a

arătat că este acționar la societatea pârâtă deținând un număr de 250.408

acțiuni reprezentând 36,3379 % din capitalul social calitate în care a formulat

prezenta cerere în anulare a hotărârilor adoptate de adunarea generală a

acționarilor, cu încălcarea unor dispoziții inperative prevăzute de Legea nr. 31/1990

republicat referitoare la modul de convocare, absența datei de referință,

reprezentarea nelegală a acționarilor de persoane care nu sunt acționari și

împiedicarea reprezentantului societății reclamante să își exercite dreptul de

vot.

Prin cererea completatoare

din data de 17 mai 2006 reclamanta a solicitat și constatarea nulității

absolute a procurii notariale autentificate sub nr. 1891/2006 prin care

președintele asociației salariale a împuternicit un număr de 18 persoane să

reprezinte asociația la adunările generale din data de 23 martie 2006.

Prin întâmpinare pârâta a

solicitat respingerea cererii în anulare susținând că cele două hotărâri au

fost luate cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la convocare,

stabilirea datei de referință și reprezentarea acționarilor.

Prin sentința nr. 19

pronunțată la 6 iunie 2006, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în sensul că a

anulat hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. din data de 23 martie 2006 și a respins

cererea de anulare a hotărârii nr. 1 din aceiași dată ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 20 din

data de 28 iunie 2006 același tribunal a admis în parte și cererea de

completare a dispozitivului sentinței nr. 19 din 6 iunie 2006, în sensul obligării

pârâtei la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință

tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea depusă de reclamanta la 17 mai

2006 având ca obiect constatarea nulității absolute a procurii aut. sub nr.

1891/2006.

Prima instanță a reținut din

analiza probelor cu înscrisuri administrate de ambele părți că adunările

generale, din data de 23 martie 2006, au fost convocate de administratorul P.F.

persoană care deținea legal această calitate, anunțul de convocare fiind

publicat în M. Of. și în cotidianul G.O. cu respectarea dispozițiilor art. 117

din Legea nr. 31/1990, purtând și mențiunea datei de referință 2 martie 2006

potrivit art. 123 din aceeași lege.

Totodată, tribunalul a constatat

că procura dată de președintele asociației salariaților unui număr de 18

persoane nu încalcă dispozițiile Legii nr. 77/1994 și ale Statututlui

asociației, astfel că formalitățile de convocare și desfășurare a adunării din

23 martie 2006 nu sunt susceptibile de încălcările invocate, hotărârea nr. 1

privind aprobarea raportului Consiliului de administrație, a bilanțului

contabil și raportul comisiei de cenzori pe anul 2005, alegerea Consiliului de

administrație și a comisiei de cenzori, aprobarea bugetului de venituri și

cheltuieli pe anul 2006, fiind legală.

Referitor la hotărârea nr. 2

din aceiași dată, având ca obiect majorarea capitalului social al societății

prin emiterea de noi acțiuni și modificarea art. 3 din actul contitutiv,

tribunalul a apreciat că nu s-a stabilit cu certitudine structura acționariatului

în raport de care să se producă majorarea capitalului social în condițiile art.

210 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage anularea hotărârii. Sub un al doilea

aspect, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 2 s-a stabilit majorarea de

capital cu sume acordate gratuit de F.P.S. pentru dezvoltarea capacității de

producție a societății, sume care nu pot fi asimilate cu rezervele societății

și ca atare nu pot face obiectul majorării de capital.

Cererea reclamantei privind

nulitatea absolută a procurii aut.sub nr. 1891/2006 a fost respinsă, ca

neîntemeiată, de tribunal cu motivarea că au fost respectate dispozițiile art. 1532

C. civ., referitoare la mandat, iar reclamanta, care este un terț, față de

actul atacat, nu a invocat nici o altă cauză de nulitate absolută.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel ambele părți.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, legal investită cu judecarea căii de atac, prin decizia nr. 266 din

data de 4 decembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta împotriva

sentinței nr. 19 din 6 iunie 2006 pe care a schimbat-o în sensul anulării și a

hotărârii nr. 1 din 23 martie 2006, menținând restul dispozițiilor acestei

sentințe referitoare la anularea hotărârii nr. 2.

Apelul reclamantei împotriva

sentinței nr. 20 din 28 iunie 2006 a fost respins, ca nefondat, iar apelul

declarat de pârâta împotriva sentinței nr. 19 din 6 iunie 2006 a fost deasemeni

respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a apreciat că deși convocarea adunărilor generale din data de 23 martie

2006 și publicitatea convocării s-au realizat potrivit cerințelor legale,

hotărârile adoptate nr. 1 și 2 au fost luate cu încălcarea dispozițiilor

legale, referitoare la cvorum ceea ce atrage sancțiunea nulității acestora.

În acest sens, Curtea

constată că Asociația Salariaților nu mai avea dreptul să-și exercite votul în

adunarea generală deoarece la data de 1 februarie 2005 au fost distribuite

ultimele acțiuni deținute de asociație, în evidențele societății fiind înscriși

ca acționari persoanele fizice, prețul acțiunilor cumpărate de asociație fiind

achitat până la finele anului 2004.

Cu privire la excepția

prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâte, Curtea constată că

motivele de nulitate a celor două hotărâri sunt de ordine publică, dreptul la

acțiune fiind imprescriptibil.

Împotriva acestei decizii,

pârâta SC P. SA a declarat recurs, în termen legal invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii

acțiunii în anulare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, autoarea acestuia a susținut sub un prim aspect că decizia atacată

cuprinde motive contradictorii, străine de pricină, în măsura în care reține pe

de o parte că nu se pot identifica acționarii persoane fizice, iar pe de altă

parte apreciază că cele două hotărâri adoptate de A.G.A. la 23 martie 2006

încalcă dispozițiile legale privitoare la cvorum.

Sub un alt aspect recurenta

a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicat și ale Legii nr. 77/1994 prin ignorarea împuternicirii date de cei

543 membrii ai Asociației P.A.S. celor 18 reprezentanți pentru a participa la

adunările generale ale acționarilor societății pârâte.

Asupra recursului.

Examinând decizia atacată în

contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

pronunțate de curtea de apel, a rațiunilor care au stat la baza adoptării

hotărârii, în raport de situația de fapt reținută și dispozițiile legale

incidente, este clară și pertinentă și nu cuprinde nici o contradicție în

expunerea raționamentului interior.

Astfel, curtea de apel

constatând că nu se poate identifica numărul exact al persoanelor fizice acționari

la societatea pârâtă, a conchis în mod just că nu se poate verifica în aceste

condiții îndeplinirea cerințelor de cvorum prevăzute de lege pentru adoptarea

hotărârilor de adunarea generală, concluzie care se fundamentează legal pe dispozițiile

art. 112 alin. (1) și art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicat,

dispoziții cu caracter imperativ.

2.Dispozițiile art. 125 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 republicat potrivit cărora acționarii persoane

juridice pot fi reprezentate prin reprezentanții legali care, la rândul lor pot

da altor persoane împuternicire pentru respectiva adunare, nu au incidență în

cauză.

În alți termeni, dezlegarea dată

de instanța de apel nu s-a fundamentat pe nerespectarea dispozițiilor sus

menționate ci pe faptul că persoana juridică Asociația Salariațiilor P.A.S. nu

mai exista la data adunării urmare distribuirii acțiunilor cumpărate către

membrii asociației care au fost înscriși în evidențele societății ca acționari

persoane fizice.

Potrivit procesului verbal

al ședinței Consiliului de administrație al P.A.S., din data de 1 februarie

2005, au fost distribuite ultimele 17 acțiuni rămase nedistribuite, iar la 29

martie 2005 adunarea generală a salariaților a hotărât dizolvarea asociației.

Prin urmare, Asociația P.A.S.

nu mai putea să-și exprime valabil ca persoană juridică prin reprezentanți

legali în adunarea generală a acționarilor societății pârâte din data de 23

martie 2006 și pe cale de consecință cerința cvorumului pentru adoptarea valabilă

a hotărârii nu a fost îndeplinită .

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SA SCORNICEȘTI, împotriva deciziei nr. 266 din 4 decembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.