ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1329/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la data de 25 martie 2009,

reclamantul N.V.V. a chemat în judecată pe pârâtele SC M.S. SRL și B. (fostă N.)A.A.,

administrator social, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii AGA

nr. 1 din 12 iunie 2008.

Prin sentința nr. 70/CC

din 30 iunie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepția tardivității

acțiunii și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

În motivarea soluției

pronunțate, cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, prima instanță

a reținut aplicarea în speță a dispozițiilor art. 196 din Legea 31/1990, în

raport cu care hotărârea poate fi contestată în justiție de la data când

asociatul a luat cunoștință de conținutul ei, iar nu de la data publicării ei în

Monitorul Oficial, ca în cazul societăților pe acțiuni. Față de împrejurarea că

reclamantul a dovedit că nu s-a aflat în țară în perioada începutul anului 2008

- luna iulie 2009, pentru el termenul de prescripție a început să curgă de la

data când, revenind în țară, a luat cunoștință de la registrul comerțului de

hotărârea în cauză.

Cât privește fondul

cauzei, prima instanță a reținut că, inițial, reclamantul N.V.V. și pârâta N.A.A.(în

prezent B.) au fost asociați și administratori, ambii cu puteri depline, ai SC

M.S. SRL, cu participare egală de 50% fiecare.

Convocarea asociaților

în vederea ținerii adunării generale s-a făcut prin scrisoare recomandată,

trimisă reclamantului la adresa declarată de acesta și înscrisă în actul

constitutiv, scrisoarea fiind însă restituită expeditorului. Conținutul

convocatorului cuprindea ordinea de zi, dar și mențiunea locului, datei și orei

la care se va ține o a doua adunare, în cazul în care prima nu ar fi putut

delibera din cauza neîntrunirii condițiilor din art. 14 din statut.

Prin Hotărârea

nr.1/12 iunie 2008, Adunarea generală a asociaților, la care a participat numai

pârâta B.A.A., a hotărât că se majorează capitalul social al SC M.S. SRL cu un

aport de capital de 200 RON, rezultând schimbarea ponderii în privința părților

sociale deținute de la 50% - 50%, la 80% în favoarea asociatului N.A.A.(în

prezent B.) și 20% pentru N.V.V. Prin aceeași hotărâre, s-a decis revocarea din

funcția de administrator a asociatului N.V.V. și numirea în funcția de

administrator unic a celuilalt asociat, precum și desființarea unui punct de

lucru din Pitești, jud. Argeș.

În drept, instanța a

reținut aplicabilitatea art. 192 din Legea nr. 31/1990 și art. 14 și art. 15

din Actul constitutiv al SC M.S. SRL, potrivit cărora, modificarea actului constitutiv

se poate hotărî la a doua convocare a adunării generale, oricare ar fi numărul

de asociați și partea de capital reprezentată de asociații prezenți, în cazul în

care, la prima convocare, adunarea generală legal constituită nu poate lua o

hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității absolute a asociaților și

a părților sociale.

S-a constatat că hotărârea

nr. 1 din 12 iunie 2008 respectă dispozițiile legale și statutare respective, reclamantul,

în calitate de asociat, fiind convocat prin scrisoare recomandată, trimisă la

adresa cu care figura înscris și în contractul de societate, iar în convocator

s-a specificat atât ordinea de zi, cât și data de 11 iunie 2008 – a primei

adunări, precum și data de 12 iunie 2008 – data când se va ține a doua adunare,

în situația în care prima nu s-ar putea desfășura în condițiile de cvorum

stabilite prin statut. Hotărârea a fost adoptată la a doua convocare, în data

de 12 iunie 2008, după ce la prima convocare a fost prezent un singur asociat,

respectiv pârâta B.A.A.

Reclamantul nu poate

opune pârâtei Barbu cunoașterea adresei lui din Germania, deoarece relațiile

dintre asociați sunt de natură contractuală, iar “schimbarea adresei menționată

în actul constitutiv nu poate fi opusă societății, dacă nu i-a fost comunicată

în scris de către asociat” [art. 14 alin. (2) din actul constitutiv].

Instanța a mai reținut

chiar o scădere a spiritului de

affectio societatis

a reclamantului -

asociat cu 50% din capital -, determinată de absența lui pentru o perioadă de

mai bine de un an din țară, și deci și din activitate, ceea ce poate fi

interpretat și ca un refuz al conlucrării sau, cel puțin, ca o conduită ce nu

respectă coordonatele interesului societar, în lipsă de dovadă contrară.

Cât privește

susținerea potrivit căreia nu s-a trecut în mod corect în hotărâre participarea

la pierderi și beneficii urmare majorării de capital social, prima instanță a

reținut că această inadvertență nu conduce, ea singură, la anulabilitatea

întregii hotărâri, putând fi îndreptată pe alte căi prevăzute de lege.

În final, instanța a

reținut și faptul că reclamantul, în calitate de administrator statutar, nu are

dreptul de a ataca în justiție hotărârea adunării generale prin care s-a dispus

revocarea sa din funcția respectiva, interdicție ce decurge din dispozițiile

art. 196 rap. la art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, care prin decizia nr. 80/A-C din 6

octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului N.V.V.

În ce privește lipsa

calității procesuale active a reclamantului într-o cerere de anulare a

dispozițiilor hotărârii AGA privind revocarea lui din funcția de administrator

social, curtea de apel a constatat că prima instanță a dat corect eficiență

dispozițiilor art. 132 alin. (4) și art. 196 din Legea nr. 31/1990 atunci când

a stabilit că reclamantul nu poate contesta revocarea sa din funcția

respectivă.

Referitor la formularea

acțiunii dincolo de termenul prescris de lege, instanța de apel a constatat că

excepția a fost soluționată în mod corect de prima instanță. Astfel, câtă vreme

reclamantul a dovedit că a luat cunoștință de hotărârea AGA la data de 11

septembrie 2009, iar pârâtele nu au dovedit dimpotrivă o altă dată îndepărtată,

rezultă că cererea introdusă la 23 septembrie 2009 (data poștei) respectă

termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990.

În ce privește

„incompatibilitatea” invocată de apelant în privința judecătorului de primă

instanță, curtea de apel a constatat că nu există un astfel de incident în

cauză, faptul că respectivul judecător a soluționat și cererea de înregistrare

a mențiunilor hotărârii nr. 1/2008 la ORC Argeș ca judecător-delegat, nu se înscrie între cazurile de incompatibilitate prevăzute

limitativ de art. 24 C. proc. civ. Pe de altă parte, situația respectivă a fost

cunoscută de reclamant încă de la primul termen de judecată, însă nu a fost

valorificată în sensul art. 27 C. proc. civ.

S-a mai reținut că

majorarea capitalului s-a decis într-o adunare generală legal constituită,

potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 15 alin. (2) din

Actul constitutiv și art. 193 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care la

prima convocare majoritatea cerută de lege nu s-a putut constitui, fiecare

asociat reprezentând 50% din capitalul social inițial.

Pe fondul litigiului,

Curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o sentință legală și

temeinică, aplicând corect normele de drept la starea de fapt reală reținută,

cu respectarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 14

din Actul constitutiv al SC M.S. SRL.

În ce privește

înscrierea intimatei-pârâte B.A.A. cu 80% din capitalul social, deși calculul

indică 75%, Curtea reține că intimata respectivă a fost de acord cu această

critică și a recunoscut dreptul apelantului la diferența de 25%, în loc de 20%,

însă acest aspect nu atrage nulitatea hotărârii AGA și a Actului constitutiv

modificat, putând fi îndreptat pe alte căi.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs reclamantul N.V.V., invocând dispozițiile

art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în

principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Argeș. În subsidiar, a solicitat

admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri atacate, admiterea

acțiunii și anularea hotărârii AGA.

În argumentarea

criticilor formulate, recurentul-reclamant a reiterat susținerile formulate în

apel și a susținut, în esență, că instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale, având în vedere că judecătorul primei instanțe a

pronunțat și încheierea de înregistrare a hotărârii AGA la ORC Argeș, fiind într-una din situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 24 alin. (1) C.

proc. civ.

A mai susținut

recurentul că nu a fost respectată procedura de convocare, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, că la acea dată nu se afla în țară, iar

intimata-pârâtă B.A.A., fosta sa soție, cunoștea acest aspect și că sediul

societății se afla într-un apartament care îi aparține în exclusivitate, pârâta

neavând niciodată acces în acest imobil.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării criticilor

formulate, se impune a fi făcută precizarea că, deși a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., recurentul nu a structurat criticile

formulate potrivit fiecărui motiv invocat, conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Așa fiind, față de modalitatea de redactare și

argumentare a celor două motive de nelegalitate, Înalta Curte va lua în

examinare numai chestiunile care pot fi încadrate într-unul din motivele de

nelegalitate invocate.

În contextul arătat,

criticile subsumate celor două motive de nelegalitate, ce pot face obiectul

analizei instanței de recurs, se rezumă la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) C. proc. civ., art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și

art. 14 din actul constitutiv, pe care deși recurentul nu le-a indicat în mod

explicit, din dezvoltarea criticilor formulate, se apreciază că se face

referire la acestea.

Astfel, potrivit art.

24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre dată într-o

pricină, nu poate lua parte nici la judecata aceleiași pricini în recurs și

nici la rejudecarea după casare. Deși dispozițiile textului legal sus menționat

au caracter imperativ, astfel că nerespectarea lor duce la nulitatea absolută a

hotărârii pronunțate, pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să fi

pronunțat o hotărârea prin care se dezleagă o problemă litigioasă de natură să

dezînvestească instanța de judecată. Așa fiind, nu devine incompatibil, deci nu

poate fi reținută incidența art. 24 alin. (1) C. proc. civ.,

judecătorul-delegat ce a pronunțat încheierea prin care s-a dispus asupra

înregistrării mențiunilor hotărârii AGA nr. 1 din 12 iunie 2008.

În ceea ce privește critica

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

și art. 14 din actul constitutiv, Înalta Curte constată că dezlegarea dată de

instanța de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a acestor dispoziții.

Astfel, este de reținut că în speță, convocarea în vederea ținerii adunării

generale s-a făcut în mod corect, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10

zile înaintea ținerii adunării, la adresa menționată în actul constitutiv. Or,

în condițiile în care reclamantul însuși nu a respectat dispozițiile art. 14

din actul constitutiv, în sensul comunicării către societate a schimbării

adresei sale, nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate ce ar

putea conduce la modificarea soluției pronunțate.

În ceea ce privește criticile

legate de modul de apreciere a probatoriului administrat în cauză, referitoare

la lipsa din țară a recurentului la data convocării AGA, împrejurarea că pârâta

B.A.A. ar fi cunoscut adresa sa din Germania și că sediul societății se afla

într-un apartament care îi aparține în exclusivitate, acestea nu pot face

obiectul controlului de legalitate, fiind probleme de fapt ce aparțin

competenței exclusive a instanței fondului sau apelului, care de altfel au fost

supuse analizei acestora.

În consecință, față

de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul N.V.V., împotriva deciziei nr. 80/A-C din 6 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.