ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată că obiectul prezentului dosar este constatarea

nulității Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC A.C. SRL din data de 23

aprilie 2009, reclamanți fiind B.G. și G.A. în contradictoriu cu parata SC A.C.

SRL.

Prin sentința nr. 82/CC

din 09 noiembrie 2009 Tribunalul Arad admite acțiunea și constată nulitatea

Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC A.C. SRL din data de 23 aprilie 2009.

În considerente, instanța

a constatat ca în speță nu are aplicare directă art. 193, deoarece nu este

vorba de o adunare legal constituită în data de 22 aprilie 2009 care însă să nu

poată lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, în

fapt prima adunare nefiind legal constituită. Dacă însă s-ar aprecia că din

moment ce se poate recurge la o a doua convocare în cazul neîntrunirii

majorității, același lucru s-ar putea face și în cazul neîndeplinirii condiției

de cvorum, este de observat ca textul legal presupune o noua convocare. Sub

acest aspect nu poate fi apreciată ca și o nouă convocare faptul că în

cuprinsul primei convocări a fost indicată o a doua dată a ședinței, art. 118

din Legea nr. 31/1990 nefiind aplicabil societății cu răspundere limitată, ci

doar societăților pe acțiuni.

În ce privește

concordanța dintre ordinea de zi înscrisă în convocator și deciziile luate s-a

constatat ca hotărârea luată a depășit cadrul ordinii de zi.

Prin d

ecizia nr. 131 din 28 iunie 2010

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, admite apelul declarat de pârâta

SC A.C. SRL, schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte

cererea reclamanților. Dispune anularea Hotărârii Adunării Generale a SC A.C.

SRL din data de 23 aprilie 2009, cu privire la punctul 2 al ordinii de zi

„Diverse” și menține, în rest, sentința apelată.

În considerente,

instanța de apel reține că, nu se menționează în hotărâre care ar fi motivul

pentru care prima adunare convocată în mod legal nu a fost legal constituită și

s-a considerat ca hotărârea este lovită de nulitate întrucât prin același

convocator s-a stabilit și data, locul și ora celei de a doua adunări generale

în condițiile în care în prima adunare nu au putut fi adoptate în mod valabil

hotărâri.

Instanța a apreciat

greșit că dispozițiile speciale ale art. 191-203 din Legea 31/1990, nu se

completează cu dispozițiile art. 118 din același act normativ, ci cu cele

prevăzute de art. 65-74 din Legea 31/1990. Dar nu sunt incidente aceste

dispoziții legale asupra valabilității constituirii adunării generale, deoarece

aceste texte de lege se referă la cu totul altceva decât la modalitatea de

convocare a adunării generale.

Din punct de vedere al convocării,

formalitățile au fost legal îndeplinite. Adunarea generală este legal

constituită în cazul celei de-a doua date, indiferent de cererea adresată de

reclamanți, nesusținută, de altfel, de vreun demers din care să rezulte că,

practic, le-a fost negat accesul la documente.

Problema sferei de

acoperire admisibilă a punctului „Diverse” de pe ordinea de zi, implică

aprecierea că nu poate fi disimulată, sub această denumire o problemă

importantă pentru societatea comercială, indiferent dacă discutarea ei era

previzibilă sau nu la momentul convocării, sub sancțiunea nulității parțiale a

hotărârii adunării generale, în ceea ce privește acele chestiuni care nu se

aflau pe ordinea de zi.

Împotriva acestei soluții

a declarat recurs

pârâta SC A.C. SRL care a invocat în drept : art. 304 pct. 1 C. proc. civ. susținând

că, în mod greșit instanța de apel a admis doar în parte apelul declarat de

societatea apelantă, menținând hotărârea primei instanțe în ceea ce privește

partea din procesul verbal de ședință referitoare la punctul „diverse” pe motiv

ca în fapt, s-au adoptat masuri privind vânzarea de utilaje și terenuri. Or,

susține instanța de apel, „acest punct de pe ordinea de zi nu presupune luarea

unor măsuri”.

Se susține că această

abordare nu poate fi reținută întrucât hotărârile luate nu aveau caracter

particular în sensul luării unor masuri concrete, astfel, hotărârea de a

înstrăina și închiria bunurile societății s-a luat cu titlu de principiu, ca

strategie de marketing a societății, dat fiind faptul că aceasta traversa o

perioadă dificilă din punct de vedere financiar, ori o asemenea hotărâre, fără

arătarea expresă a elementelor vânzării ori închirierii nu putea sta la baza

unui act notarial translativ de proprietate.

Înalta Curte, analizând

decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 1 C. proc. civ. acest motiv de recurs are în vedere situațiile în

care, la instanța a cărei hotărâre se atacă, nu au fost respectate dispozițiile

legale privind compunerea completului de judecată sau constituirea instanței,

în sensul că la judecată nu a participat numărul de judecători prevăzut de lege

sau în completul de judecată a participat un judecător incompatibil, ori care a

fost recuzat.

Verificând aceste

aspecte, se constată că în cauza de față completul care a soluționat pricina a

fost legal constituit. De altfel, recurenta nici nu indică în ce anume constă

neregularitatea compunerii instanței, argumentele prezentate în cuprinsul

recursului neputând fi încadrate în acest temei de drept.

Deși în finalul

recursului recurenta apreciază că decizia atacată este în parte nelegală nu

indică temeiul de drept și nu explică în mod concret care este dispoziția

legală încălcată ori greșit aplicată de către instanța de apel.

Pentru aceste

considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat

de pârâta SC A.C. SRL Nădab împotriva deciziei nr. 131 din 28 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A.C. SRL Nădab împotriva deciziei nr. 131 din 28 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

I

REVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.