ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2949/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2949/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 29 iunie 2009, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub

nr. 2275/90/2009, reclamanta SC SPV I.I. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC M.

SA Rm. Vâlcea, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii AGA

nr. 2 din 20 iunie 2009.

Având în vedere că reclamanta era administrator

social actual al pârâtei, instanța a desemnat în cauză, la termenul din data de

23 noiembrie 2009, ca reprezentat al pârâtei SC M. SA pe acționarul I.A., până la

desemnarea unui alt reprezentant de către AGA.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceluiași

tribunal sub nr. 2727/90/1990, la data de 11 august 2009, reclamantul I.A. a chemat

în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând instanței să constate nulitatea absolută

a hotărârii AGA nr. 1 din 20 iunie 2009 și a hotărârilor AGEA nr. 1 și 2 din 20

iunie 2009, pentru cauză ilicită și încălcarea unor norme legale de interes general.

La data de 08 martie 2010, cauza nr. 2727/90/2009

a fost conexată la cauza nr. 2275/90/2009.

Prin sentința nr. 894 din 10 mai 2010 a

Tribunalului Vâlcea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă cererea formulată de reclamanta SC SPV I.I. SA și a fost constatată

nulitatea absolută a hotărârii AGA nr. 2 din 20 iunie 2009. Prin aceeași sentință

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului I.A. pentru constatarea nulității

hotărârilor AGA nr. 1 și AGEA nr. 1 și 2 din aceeași dată.

În motivarea hotărârii, prima instanță

a reținut că hotărârea AGA nr. 2 referitoare la angajarea răspunderii administratorului

social T.G.A., a fost adoptată prin vot deschis, contrar dispozițiilor art. 130

alin. (2) din Legea nr. 31/1991 care impune vot secret pentru revocarea administratorului

și pentru angajarea răspunderii lui.

În ceea ce privește hotărârile AGA nr.

1 din 20 iunie 2009 și AGEA nr. 1 și 2 din 20 iunie 2009, instanța de fond a constatat

că acestea sunt legale.

Prin hotărârea AGA nr. 1 din 20 iunie 2009

a fost ales un nou administrator social, SC SPV I.I. SA, în locul administratorului

T.G.A.

Prin hotărârea AGEA nr. 1 din 20 iunie

2009, s-a dispus modificarea actului constitutiv al SC M. SA, ca urmare a alegerii

noului administrator social.

Prin hotărârea AGEA nr. 2 din 20 iunie

2009, s-a aprobat promovarea unei acțiuni penale împotriva acționarului I.A.

S-a constatat că reclamantul I.A. a fost

prezent și nu a făcut nicio obiecție în privința locului de desfășurare a adunărilor

generale convocate la București, având în vedere că sediul societății pârâte era

în Rm. Vâlcea.

Prima instanță a reținut că regula cuprinsă

în art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este prevăzută sub sancțiunea nulității

relative, iar reclamantul o putea contesta în justiție în termen de 15 zile de la

publicarea hotărârii în M. Of. S-a arătat că încălcarea acestei normei nu este sancționată

cu nulitatea absolută, pentru a fi invocată oricând, așa cum a făcut reclamantul,

care a introdus acțiunea de față peste termenul de 15 zile sus arătat.

Deși a invocat că valoarea capitalului

social și structura acționariatului nu au fost cele corecte, reclamantul I.A., nu

a dovedit care ar fi fost valorile respective corecte la momentul adunărilor generale

din 20 iunie 2009.

În privința faptului că în convocator și

în hotărâre nu sunt prevăzute faptele penale imputate reclamantului, s-a constatat

că în convocare s-a propus formularea de plângeri penale, iar în hotărâre s-a arătat

că aceste plângeri vizează faptele săvârșite de reclamant în legătură cu ședința

AGA din 09 mai 2009.

În privința hotărârii AGA nr. 1, tribunalul

a reținut ca fiind reală susținerea în sensul că noul administrator social al pârâtei

– SC SPV I.I. SA - este reprezentat de cel care a deținut anterior funcția de administrator

al pârâtei, T.G., arătând, totodată, că acest aspect nu presupune că acesta din

urmă a fost menținut în funcția de administrator social al pârâtei.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul

I.A. a formulat apel.

La data de 20 octombrie 2010, reprezentantul

convențional al apelantului reclamant I.A.- avocat B.M., din Baroul București -

a depus la dosar o completare a motivelor de apel, însă Curtea a decis că acestea

sunt tardiv depuse, de vreme ce motivele inițiale, au fost înaintate la dosar la

prima zi de înfățișare. Astfel, termenul următor nu mai poate fi considerat o nouă

„prima zi de înfățișare” pentru apelant, zi în care să depună noi motive de apel.

Prin decizia

nr. 87/A-C din 27 octombrie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a fost respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantul

I.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control

judiciar a reținut, în esență, următoarele:

de apelantul-reclamant nu susțin „cauza ilicită” și „frauda la lege” pe care le-a

invocat.

În raport de dispozițiile art. 110

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 11.8 din actul constitutiv al

SC M. SA, instanța de control judiciar a constatat că, în speță au fost respectate

dispozițiile legale, întrucât convocarea a indicat și localul ținerii ședințelor,

așa încât nu a existat nici un dubiu vizând locația.

În același context, s-a constatat, că apelantul

nu a detaliat și nu a dovedit în ce constă cauza ilicită a convocării într-un alt

loc decât sediul social.

adoptate hotărârile, s-a apreciat că apelantul nu și-a dovedit susținerile, vizând

faptul că, la data de referință 12 iunie 2009, acționarii SC M. SA dețineau legal

un număr diferit de acțiuni în raport cu data ședințelor.

că acesta cuprinde întocmai mențiunile prevăzute de art. 117 alin. (6) din Legea

nr. 31/1990, inclusiv în privința faptului că datele despre administratorii propuși

sunt la dispoziția acționarilor.

S-a arătat că apelantul-reclamant nu a

indicat în mod concret lipsurile convocatorului, mulțumindu-se să redea textul de

lege privind conținutul acestuia.

În ceea ce privește susținerile reclamantului

referitoare la faptul că în convocator nu s-au prevăzut faptele ilicite și prejudiciul

suferit de pârâtă, că ordinea de zi a fost evazivă, lacunară, insuficient detaliată,

Curtea a constatat că în convocator s-a făcut referire la împrejurările în care

apelantul a încălcat legea, respectiv adunarea generală din 09 mai 2009. Indicarea

prejudiciului nu se poate imputa ori socoti ca o lipsă însemnată pentru prezentarea

problemelor incluse pe ordinea de zi, acesta fiind un aspect subsecvent stabilirii

răspunderii penale și deci, cu atât mai mult ulterior formulării plângerii penale.

Chiar dacă în societate s-ar fi conturat

existența unui prejudiciu, s-a apreciat că indicarea acestuia în convocator este

de prisos, ordinea de zi fiind completă din punctul de vedere al informării acționarilor

doar prin arătarea împrejurărilor în care s-au săvârșit fapte pretins ilicite.

apelantul nu a dovedit susținerile despre lipsa cvorumului pentru hotărârile atacate.

social SC SPV I.I. SA este reprezentat de T.G., cel care a fost administrator social

al SC M. SA anterior, Curtea a constat, că funcția de administrator social nu este

exercitată în aceste condiții tot de T.G. Schimbarea administratorului nu a fost

realizată doar formal, ci și în conținut, având în vedere că noul administrator

social este o societate comercială pe acțiuni. În plus, faptul că a fost stabilită

măsura angajării răspunderii fostului administrator social nu mai poate fi privit

nici de apelant ca un motiv de nelegalitate al hotărârii AGA nr. 1, de vreme ce

hotărârea AGA nr. 2 (prin care s-a decis antrenarea răspunderii lui T.) a fost desființată

de Tribunalul Vâlcea în cauza de față, iar dispoziția respectivă nu a fost apelată.

Motivul privind cauza de nelegalitate a

hotărârilor AGA și AGEA constând în convocarea nelegală făcută de o persoană ce

nu era administrator social, a fost apreciat ca nefondat, având în vedere că din

actele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine faptul că decizia privind convocarea

adunărilor generale a fost luată de T.G. după revocarea sa din funcția de administrator

social.

Deși în procesele-verbale de ședință ale

adunărilor generale din data din 20 iunie 2009 se arată că revocarea administratorului

T. s-a produs la data de 9 mai 2009, din procesul verbal al ședinței AGA din 9

mai 2009 (Dosar nr. 2727/90/2009) rezultă că la data respectivă adunarea nu s-a

putut ține din lipsa acționarilor care să asigure cvorumul necesar pentru luarea

deciziilor. Astfel, adunarea a fost întrunită la cea de-a doua convocare, în data

de 16 mai 2009, deci cu două zile înainte de publicarea în M. Of. la 18 mai 2009

- a convocatorului pentru ședințele din 20 iunie 2009.

În aceste condiții, s-a arătat că nu se

poate prezuma în mod valabil faptul că decizia de întrunire a adunărilor generale

pentru data de 20 iunie 2009 a fost luată de T. după data de 16 mai 2009 când a

fost revocat și nu înainte de această dată, când mandatul său de administrator era

valabil.

Totodată, s-a reținut că de la dosar lipsește,

hotărârea adoptată de AGA în data de 16 mai 2009 pentru a se constata încetarea

mandatului administratorului social T. ca urmare a revocării lui din funcția respectivă.

În termen legal, împotriva acestei decizii

reclamantul

I.A. a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, cu consecința

admiterii apelului împotriva sentinței nr. 894 din 10 mai 2010 a Tribunalului Vâlcea,

secția comercială și de contencios administrativ, schimbarea în parte a sentinței

apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., recurentul critică decizia atacată pentru nelegalitate

din următoarele considerente:

cu încălcarea dispozițiilor art. 287 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora motivele

apelului pot fi depuse până la prima zi de înfățișare, situație în care sunt incidente

prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul arată că la termenul de judecată

din data de 20 octombrie 2010, a depus completare la motivele de apel, considerând

că din punct de vedere procedural se află la prima zi de înfățișare, întrucât la

termenul de judecată anterior, respectiv 22 septembrie 2010, acest moment procedural

nu fusese atins, deoarece părțile nu puteau pune concluzii pe nici un aspect, față

de faptul că motivele de apel nu fuseseră comunicate către intimate.

În raport de această împrejurare, apreciază

că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

2.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., recurentul susține că

din maniera în care sunt detaliate

considerentele rezultă faptul că instanța nu a procedat la analizarea efectivă a

criticilor prezentate de acesta în cadrul apelului.

În opinia sa, instanța de apel nu a răspuns

în mod concret, ci a îmbrățișat motivarea instanței a cărei hotărâre o cerceta în

apel, iar motivarea sumară și insuficientă echivalează cu o nemotivare în sensul

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

apreciază că hotărârea este nelegală sub aspectul prevăzut de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost pronunțată cu încălcarea legii.

În ceea ce privește desfășurarea Adunării

într-o altă localitate decât cea a sediului societății recurentul consideră că au

fost încălcate dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora

acestea se vor ține la sediul societății.

De asemenea, în opinia recurentului, interpretând

și dispozițiile art. 117 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, dreptul de a convoca adunarea generală este legal exercitat

atâta timp cât locul ales pentru ținerea adunării este în localitatea unde se află

sediul societății și prin urmare, nelegală este și aprecierea instanței în sensul

că „nu există nicio înfrângere a unei dispoziții legale imperative”.

Referitor la cvorumul cu care au fost adoptate

hotărârile, în opinia recurentului, instanța de apel a reținut în mod greșit ca

acesta nu a făcut dovezi în sensul celor susținute și că nu a dovedit ca la data

de 12 iunie 2009 acționarii dețineau un număr diferit de acțiuni in raport cu data

ședințelor.

Hotărârile sunt nelegale

și pentru că încalcă dispozițiile art. 117 alin.

(6) din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, susține recurentul, nici în

convocarea AGA, nici în hotărârea AGA nu s-au menționat faptele penale pentru care

se propunea formularea unor plângeri penale, precum și care este prejudiciul încercat

de societatea pârâtă.

Recurentul critică reținerea instanței

vizând împrejurarea că nu se verifică motivul de nulitate privind frauda la lege

constând în faptul că SC SPV I.I. SA este administrată tot de fostul administrator

al SC M. SA, în persoana dlui. T.G.

Intimata-pârâtă SC D.M. SA Brăila a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință a

SC M. SA solicitând respingerea recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane

fără capacitate de folosință, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

La termenul din 8 iunie 2011, Înalta Curte

a pus în discuția părților excepția lisei capacității sale de folosință a SC M.

SA invocată de intimată prin întâmpinare și în temeiul dispozițiilor art. 151

C. proc. civ., a repus cauza pe rol dispunând introducerea în cauză a SC D. SA Brăila.

Analizând decizia recurată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Criticile recurentului sub aspectul prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Potrivit art. 134 C. proc. civ., este socotită

prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii,

condiții îndeplinite, în cauză, la termenul de judecată din data de 22 septembrie

2010, astfel cum rezultă din încheierea de la acea dată, cum corect a apreciat instanța

de apel, așa încât nu se poate reține încălcarea menționatelor prevederi legale

și nici a celor ale art. 132 C. proc. civ. privind prima zi de înfățișare.

În consecință, instanța de apel, în raport

de dispozițiile art. 287 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc că motivele de

fapt și de drept pe care se întemeiază apelul pot fi formulate și depuse până cel

târziu la prima zi de înfățișare, a reținut în mod judicios că limitele învestirii

sale sunt constituite de motivele de apel depuse la data de 22 septembrie 2010,

nu și de cele depuse la data de 20 octombrie 2010, după prima zi de înfățișare,

astfel cum este definită de art. 134 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7

C. proc. civ., hotărârea este nelegală când „nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.

Textul de lege evocat vizează nemotivarea

hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele

obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

De altfel, hotărârea judecătorească nu

trebuie să cuprindă răspunsuri detaliate la toate susținerile părților, astfel cum

pretinde recurentul, câtă vreme din analiza conținutului de idei ale acesteia rezultă

cu claritate considerentele ce au dus la soluția respectivă, astfel încât să poată

permite exercitarea controlului judiciar.

Faptul că instanța de control judiciar

nu și-a însușit argumentele aduse de recurent, nu poate conduce la concluzia că

în speță ar fi incidente dispozițiile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția

instanței de apel este perfect legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7

C. proc. civ., decizia recurată fiind amplu motivată, argumentele acesteia constituindu-se

într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor pe baza cărora s-a fundamentat

soluția.

Nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât instanța

de apel nu a încălcat dispozițiile art. 110 alin. (2), respectiv ale art. 117

alin. (6) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a invocat recurentul.

Potrivit dispozițiilor art. 110 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 adunările generale, „când actul constitutiv nu dispune

altfel, se vor ține la sediul societății și în localul ce se va indica în convocare”.

Actul constitutiv al intimatei SC M. SA

prevede în art. 11.8 că adunarea generală se întrunește la sediul societății comerciale

sau în alt loc indicat în convocare.

Este adevărat că locul convocării a fost

altul decât sediul social ori localitatea unde se află sediul societății, dar este

de necontestat că în cuprinsul convocării a fost indicat locul de desfășurare a

adunărilor generale, precum și localul ținerii ședințelor, așa încât, în prezenta

speță, în acord cu prevederile art. 110 din Legea

nr. 31/1990 și art. 11.8 din actul constitutiv,

convocarea a fost perfect valabilă, iar hotărârile AGA nr. 1 și AGEA nr. 1 și 2

din 20 iunie 2001 nesusceptibile de anulare, aspecte ce au fost în mod corect reținute

de ambele instanțe.

De altfel, reclamantul a luat cunoștință

de convocare, s-a prezentat la locul indicat, a participat la adunările din data

de 20 iunie 2009 și și-a exercitat dreptul de vot, fără a face vreo obiecție în

privința locului de desfășurare.

Astfel, cum au reținut ambele instanțe,

norma cuprinsă de art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este o normă dispozitivă,

prevăzută sub sancțiunea nulității relative, reclamantul putând contesta în justiție

în termen de 15 zile de la publicarea hotărârii în M. Of., ceea ce nu este cazul

în speță, întrucât acesta a înțeles să introducă acțiunea după împlinirea termenului

de 15 zile anterior menționat.

Prin urmare, în mod judicios instanța de

apel a reținut că în cauză “nu există nicio înfrângere a unei dispoziții legale

imperative”, criticile recurentului sub acest aspect fiind lipsite de fundament

juridic.

Nu pot fi primite nici criticile recurentului

cu privire la cvorumul cu care au fost adoptate hotărârile, întrucât nu-i poate

fi imputată instanței lipsa de diligență a părții de a-și proba susținerile și de

a depune la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelegea să se folosească în sensul

art. 1169 C. civ.

Deși, recurentul se prevalează de sentința

comercială nr. 590 C din 23 aprilie 2009, prin care s-a dispus suspendarea deciziei

administratorului unic nr. 2 din 20 august 2008 de majorare a capitalului social

al SC M. SA, în cauză, nu s-a făcut dovada unui capital social, altul decât cel

înregistrat în evidențele registrului comerțului la data de referință a AGA, respectiv

AGEA din data de 20 iunie 2009, aspect reținut corect de instanța de control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 117 alin.

(6) din Legea nr. 31/1990 „convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării,

precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor

face obiectul dezbaterilor adunării”.

Lipsa menționării faptelor prevăzute de

legea penală, a faptei ilicite și a prejudiciului cauzat societății, invocată de

recurent, nu poate echivala cu o omisiune sau greșeală în a emite un convocator

legal și complet în sensul dispozițiilor anterior evocate.

Sunt nefondate criticile recurentului vizând

„frauda la lege”, întrucât din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă cu certitudine

că decizia privind convocarea adunărilor generale AGA și AGEA a fost luată de T.G.

după revocarea sa din funcția de administrator social.

Astfel cum în mod judicios a constatat

și instanța de apel, în speță, nu se poate prezuma în mod valabil că decizia de

întrunire a adunărilor generale pentru data de 20 iunie 2009 a fost luată de numitul

T. după data de 16 mai 2009 când a fost revocat și nu înainte de această dată, când

mandatul său de administrator era valabil, cu atât mai mult cu cât de la dosar lipsește,

hotărârea adoptată de AGA la data de 16 mai 2009 pentru a se constata încetarea

mandatului administratorului social T. ca urmare a revocării lui din funcția respectivă.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul

a invocat încălcarea dreptul la apărare prevăzut de dispozițiile art. 6 parag. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Este unanim recunoscut că art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție,

asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a

fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea

în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter

civil.

În soluționarea cauzei, instanța a dovedit

pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice,

ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului

la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

În cauză au fost respectate drepturile

procesuale ale recurentului prevăzute atât în legislația națională, cât și în convențiile

la care România este parte, acestea fiind însă analizate din perspectiva exercitării

lor cu bună credință, principiu consacrat de art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele anterior evocate,

Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar

recursul reclamantului este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței

de apel, ca legală.

Reținând culpa procesuală a recurentului,

în temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, va obliga recurentul-reclamant

I.A. la plata sumei de 4.340 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC

D.M. SA Brăila

, conform înscrisurilor

doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

I.A. împotriva deciziei nr. 87/A-C din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant I.A. la plata

sumei de 4.340 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.M. SA Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

octombrie 2011.