ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 17 din 31 octombrie 2008, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca netimbrată acțiunea reclamantului S.V. prin care s-a solicitat anularea hotărârilor A.G.A. ale pârâtei SC K.G.I. SRL din 17 decembrie 2006 și 18 decembrie 2007. Prin decizia nr. 58 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul declarat ca nefondat. Prin decizia nr. 772 din 25 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant și a casat decizia atacată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de apel, Înalta Curte reținând criticile privind nemotivarea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 49 din 8 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, în rejudecare, instanța de apel a respins apelul declarat ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamantul a solicitat instanței, constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. ale pârâtei, din data de 17 decembrie 2006 și 18 decembrie 2007, pentru nereguli ce atrag nulitatea absolută a hotărârilor atacate, astfel încât nu pot fi puse în discuție indiferent de data sesizării instanței. Astfel, Curtea de Apel a reținut că pentru hotărârea A.G.A. din 17 decembrie 2006, reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor imperative privind convocarea A.G.A., ordinea de zi și cvorumul, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, în sensul că în convocator nu a fost trecută pe ordinea de zi revocarea sa din funcția de administrator și numirea unui alt administrator.

Curtea de apel a apreciat că atare dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât se referă la societățile pe acțiuni, motiv pentru care în speță sunt incidente dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dispoziții care, având în vedere și conținutul art. 16 alin. (2) din statutul pârâtei au fost respectate în speță, întrucât intimata – pârâtă a făcut dovada expedierii convocatorului către apelantul – pârât prin scrisoare recomandată. A fost respins și motivul privind neconcordanța dintre ordinea de zi inserată în convocator și cea dezbătură în A.G.A., întrucât neînserarea expresă în convocator a mențiunii de revocare a apelantului din funcția de administrator nu atrage nulitatea absolută, deoarece revocarea poată să apară și ca rezultat al dezbaterilor din cadrul A.G.A.

Curtea de Apel a respins și criticile relative la nerespectarea condițiilor privind votarea și adoptarea AG, reținând că dispozițiile art. 126 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, contrar susținerilor apelantului, întrucât aceste dispoziții se referă la societățile pe acțiuni. Instanța de apel a apreciat că hotărârea de revocare din funcție a apelantului – reclamant a fost adoptată cu majoritatea absolută a asociaților și părților sociale, majoritate prevăzută de art. 10 alin. (2) din statut și art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care se calculează fără să fie avute în vedere voturile administratorului revocat, dată fiind contrarietatea de interese, prevăzută de art. 79 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Au fost înlăturate de către instanța de apel și criticile relative la nerespectarea modalității de vot prevăzută de art. 130 din lege, întrucât acest text nu se aplică la societățile cu răspundere limitată, precum și critica privind nulitatea absolută a A.G.A. din 17 decembrie 2006 pentru nesemnarea procesului – verbal al acesteia de către apelant, întrucât o atare sancțiune nu există. Cât privește hotărârea A.G.A. din 18 decembrie 2007, Curtea de Apel a reținut că se invocă nulitatea absolută pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind locul ținerii A.G.A., or, conform art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 16 din statutul societății, acestea sunt dispoziții supletive, menite să protejeze un interes particular, astfel încât nu se sancționează cu nulitatea absolută.

În plus, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit vătămarea care i s-a produs prin ținerea A.G.A. în alt loc. S-a mai reținut că și pentru hotărârea A.G.A. din 18 decembrie 2007, recurentul – reclamant a invocat nerespectarea dispozițiilor privind convocarea, or în speță, s-a făcut dovada emiterii convocatorului către apelantul reclamant prin scrisoare recomandată. Și critica privind nerespectarea condiției de cvorum a fost înlăturată, instanța de apel apreciind că, la fel ca și în cazul hotărârii A.G.A. din 17 decembrie 2006, numirea unui administrator s-a făcut cu majoritatea absolută a asociaților și părților sociale prevăzute de art. 10 din statut și art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 126 nefiind aplicabile societăților cu răspundere limitată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelantul – reclamant, criticând decizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurentul – reclamant arată că motivarea instanței de apel este sumară și confuză, astfel încât decizia pronunțată este nulă, urmând a fi casată, deoarece instanța de apel reia considerentele sentinței de fond. Recurentul – reclamant arată că instanța de apel a răspuns criticii apelantului – reclamant relativă la neincluderea pe ordinea de zi a măsurii privind revocarea sa din funcție, reluând considerentele de la fond. Ca atare a fost încălcat art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

privind dreptul reclamantului la un proces echitabil. În continuare, recurentul – reclamant reia criticile privind nelegalitatea hotărârilor A.G.A. atacate, arătând, în esență că: - hotărârea A.G.A. din 17 decembrie 2006 este nulă pentru că nu include pe ordinea de zi revocarea sa din funcție, ceea ce atrage nulitatea convocării unei atare adunări și, implicit, nulitatea hotărârii adoptată în aceste circumstanțe. - întrucât revocarea administratorilor este supusă regulilor de la mandatul comercial, revocarea se poate dispune doar pentru motive temeinice, în cazul revocării intempestive societatea putând fi obligată la daune – interese; - modul de votare în A.G.A. din 17 decembrie 2006 nu a fost respectat față de dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990 și art. 77 din aceeași lege; - în adoptarea hotărârii A.G.A.

din aceeași dată i s-a interzis recurentului – reclamant să participe la vot, în schimb i s-a permis asociatului numit administrator să voteze numirea sa în funcție, astfel încât au fost încălcate dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 1 alin. (2) din statutul societății. - au fost încălcate dispozițiile art. 130 din Legea nr. 31/1990, privind caracterul secret al votului; - procesul verbal al A.G.A. din 17 decembrie 2006 a fost semnat doar de administratorul interimar și există neconcordanță între cele cuprinse în convocare, cele discutate și cele consemnate în procesul verbal; - au fost încălcate dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990 privind executarea cu bună credință de către acționari a drepturilor lor; - cât privește primirea convocatorului pentru A.G.A.

din 18 decembrie 2007 prin scrisoare recomandată, de către recurent, aceasta a arătat că în acea perioadă între părți a existat o amplă corespondență, astfel încât este posibil ca recomandata să fi fost primită dar nu cuprindea convocatorul și, oricum, nu a fost primită în timp util; - instanțele nu au lămurit de ce intimata a ținut două A.G.A. privind aceeași problemă, ceea ce creează îndoieli; - cât privește A.G.A. din 18 decembrie 2007 și aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 10 alin. (2) din statut și art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind condițiile de cvorum, precum și art. 126 din Legea nr. 31/1990, întrucât administratorul numit nu putea să voteze; - în continuare, recurentul – reclamant invocă motive privind incompatibilitatea administratorului numit față de funcția de administrator deținută de soția acestuia.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: Prima critică de nelegalitate privește nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., relative la motivarea hotărârilor judecătorești, recurentul – reclamant apreciind că decizia atacată are o motivare sumară și confuză, instanța de apel nerăspunzând tuturor motivelor de apel invocate. Înalta Curte reține că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 261 alin. (5) C. proc. civ., este nefondat, fiind infirmat de conținutul motivelor de apel și de considerentele instanței de apel care au răspuns fiecărui motiv de apel invocat de apelantul – reclamant.

Ca atare, nu se pune problema încălcării dreptului recurentului – reclamant la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., întrucât instanța de apel a răspuns pe larg problemelor de drept cu care a fost investită, dezlegând problema principală relativă la nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. ale intimatei – pârâte, cu care instanțele de fond au fost investite.

În ceea ce privește criticile privind nelegalitatea hotărârilor A.G.A., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, hotărârea instanței de apel fiind legală și amplu argumentată cu privire la fiecare motiv invocat de recurentul – reclamant, astfel: - apelul relativ la neincluderea pe ordinea de zi a măsurii revocării din funcție a recurentului – reclamant a fost legal tranșată de instanța de fond, aceasta reținând că dată fiind posibilitatea revocării mandatului administratorului oricând, conform Legii nr. 31/1990, republicată, nu este necesară includerea pe ordinea de zi, în situația în care o atare măsură a fost luată ca rezultat al dezbaterilor din cadrul A.G.A.

Această posibilitate este deschisă de legea generală a societăților comerciale care privește revocarea ad nutum a mandatarilor unei societăți comerciale; - critica privind posibilitatea administratorului revocat de a solicita daune – interese nu poate fi analizată în cadrul prezentei acțiuni al cărui petit se referă la nulitatea unor hotărâri A.G.A., acțiunea de față neincluzând solicitarea administratorului revocat de a i se acorda daune – interese.

Cât privește aspectul relativ la posibilitatea revocării doar pentru justă cauză a mandatului administratorului, Înalta Curte reține că această critică este nefondată, față de reținerea posibilității revocării ad nutum a unui atare mandat; - reiterarea motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 126 și art. 77 din Legea nr. 31/1990, față de considerentele deciziei de apel în care se reține inaplicabilitatea acestor texte în speța de față întrucât nu vizează o societate pe acțiuni, fără ca recurentul – reclamant să critice în vreun fel această dezlegare a instanței de apel, de altfel corectă și legală, apare ca nefondată; - nici critica privind încălcarea condiției de cvorum prevăzută de art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, și art. 10 alin. (2) din statut, nu poate fi primită, instanța de apel răspunzând nemulțumirii recurentului – reclamant relativ la interdicția administratorului revocat de a vota propria revocare din funcție, dată fiind contrarietatea de interese ce ar putea împiedica desfășurarea în continuare a activității societății comerciale.

Or, o atare contrarietate de interese nu există, în cazul numirii în funcție a unui administrator. Ca atare, într-un atare caz, nulitatea absolută la care face referire art. 132 alin. (2) din lege nu se mai apreciază prin neincluderea votului exprimat de administratorul ce urmează să fie ales. - ca și în ipoteza reiterării încălcării art. 126 din Legea nr. 31/1990, și în ipoteza reiterării art. 130 din aceeași lege, recurentul – reclamant nu critică soluția instanței de apel care reține în considerente inaplicabilitatea acestui text de lege societăților cu răspundere limitată; - aceeași situație se repetă și în cazul motivului privind nesemnarea procesului verbal al A.G.A.

de către recurentul – reclamant aspect ce nu atrage sancțiunea nulității absolute a A.G.A., astfel cum a apreciat și instanța de apel, o atare semnare nefiind solicitată dat fiind conflictul de interese dintre administratorul revocat și ceilalți asociați ai societății implicate; - cât privește exercitarea drepturilor lor de către ceilalți acționari cu rea credință, o atare critică, nu poate fi primită, întrucât recurentul – reclamant nu a arătat și dovedit în fața instanțelor de judecată reaua credință a celorlalți asociați; - aspectul învederat relativ la neprimirea convocatorului, sau în orice caz, la primirea cu întârziere, apare ca șicanator, dat fiind că recurentul – reclamant face afirmații, pe de pe o parte nefondate în fața instanțelor de fond, iar pe de altă parte contradictorii, invocând atât neprimirea convocatorului, cât și primirea cu întârziere a convocării; - având în vedere considerentele deja expuse cu privire la respectarea, în speță, a dispozițiilor art. 192 alin. (2) și art. 10 alin. (2) din statutul societății, pentru adoptarea hotărârii A.G.A.

din 17 decembrie 2006, Înalta Curte reține ca nefondată critica de nelegalitate întemeiată pe aceleași argumente cu privire la hotărârea A.G.A. din 8 decembrie 2007; - în ceea ce privește nelămurirea îndoielilor determinate de adoptarea a două hotărâri A.G.A. privind aceeași problemă, Înalta Curte reține că instanțele de judecată au fost investite cu o acțiune în constatarea nulității absolute a două hotărâri A.G.A.

pentru nerespectarea unor norme privind convocarea, cvorumul și adoptarea, Legea nr. 31/1990, neprevăzând niciun motiv de nulitate absolută/relativă pentru ipoteza învederată de recurentul – reclamant, în plus, dat fiind principiul disponibilității aplicabil în procesul civil, instanța civilă nu se poate sesiza din oficiu și nici nu poate face aprecieri în afara cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată; - ultima critică relativă la incompatibilitatea administratorului ales este invocată pentru prima dată în recurs, neputând fi primită de Înalta Curte, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac și, în plus, privește aspecte de netemeinicie ce nu pot fi invocate direct în această fază procesuală.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul - reclamantul S.V. împotriva deciziei nr. 49 din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.