ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 15 iulie 2009, sub nr. 29847/3/2009, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar SC A.L. IPURL București, solicitând instanței anularea Hotărârii A.G.E.A. A. SA București nr. 1 din 20 mai 2009, publicată în M.Of., Partea a IV-a, nr. 3402 din 29 iunie 2009. La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009, instanța a dispus citarea pârâtei SC A. SA prin administratorul judiciar desemnat, RVA I.S. SPRL București. Prin sentința comercială nr. 5145 BIS, pronunțată la data de 14 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S.

SPRL București, și a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20 mai 2009. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte: În speță, data de referință pentru acționarii îndreptățiți să participe la A.G.A. a fost stabilită la 09 aprilie 2009, anterior publicării convocatorului în Monitorul Oficial al României, data publicării convocatorului fiind 16 aprilie 2009, sancțiunea nulității absolute a hotărârii intervenind cu atât mai mult cu cât neregularitatea privește data de referință în funcție de care se stabilesc acționarii care au dreptul să contribuie la formarea voinței sociale. A reținut instanța de fond că dispozițiile art. 105 C. proc. civ., invocate de pârâtă, nu sunt incidente în cauză, întrucât se aplică doar actelor de procedură, nu și actelor de drept substanțial, cum sunt hotărârile adoptate de adunarea generală a asociaților.

De asemenea, instanța a apreciat că apărarea pârâtei potrivit căreia, acțiunile societății erau suspendate de la tranzacționare, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, astfel încât nu era necesară stabilirea unei date de referință, structura acționariatului neputând fi modificată, nu poate fi primită, în condițiile în care dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 prevăd indicarea unei date de referință în convocator ulterioară publicării convocatorului, fără a prevedea o excepție de la această regulă pentru ipoteza în care acțiunile sunt suspendate de la tranzacționare.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că încălcarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum și încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, atrage sancțiunea nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20 mai 2009, împrejurare ce face inutilă analizarea celorlalte două motive de nulitate invocate de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București, la data de 30 iunie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată. Prin decizia comercială nr. 500, pronunțată la data de 27 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S.

SPRL București împotriva sentinței comerciale nr. 5145 Bis din 21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 29847/3/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.I.L. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Referitor la neregulile procedurale invocate de apelantă, s-a constatat că dezbaterile au avut loc in ședința din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2010; instanța de fond, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2010, când a pronunțat sentința numărul 5145 bis. Este adevărat că în partea introductivă a sentinței este menționată data de 14 aprilie 2010, însă este evident că aceasta este o eroare materială, fără consecințe juridice și care nu poate produce părților vreo vătămare, astfel încât, potrivit art. 105 C. proc.

civ., nu poate fi sancționată cu nulitatea, faptul că hotărârea a fost pronunțată la data de 21 aprilie 2010 reieșind fără niciun dubiu din mai multe elemente: minuta întocmită la acea dată, numărul și data hotărârii înscrise pe coperta dosarului, partea finală a hotărârii judecătorești în care se consemnează data corectă și încheierea de amânare a pronunțării. În ceea ce privește fondul pricinii, instanța de apel a reținut că, reglementând data de referință în funcție de care se stabilesc acționarii care au dreptul să contribuie la formarea voinței sociale în cadrul adunării generale, norma juridică înscrisă în art. 123 alin. (2) din Legea societăților comerciale este de ordine publică, întrucât protejează atât pe acționari, cât și pe societate și pe terți (care au dreptul de a cunoaște care este voința reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice.

În consecință, normele juridice care reglementează data de referință a hotărârii AGA sunt de ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută; partea care o invocă nu trebuie să dovedească vreo vătămare, aceasta fiind prezumata. A apreciat instanța de apel că nici apărările apelantei pe temeiul art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu pot fi reținute, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu se prevede nicio excepție de la aceasta regula. Normele juridice care reglementează convocarea la adunarea generala a acționarilor au caracter imperativ, iar derogările ar trebui să fie stipulate în mod expres, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în ipoteza art. 121 din lege.

Întrucât instanța de fond nu a analizat motivele de nulitate pentru încălcarea art. 224 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 117 indice 2 și art. 111 din Legea nr. 31/1990, referitoare la dreptul de informare al acționarilor si la audit, apreciind ca este inutil față de soluția data primului capăt de cerere, nici Curtea de Apel nu a analizat motivele de apel care vizează aceste aspecte, întrucât exced cadrului procesual in apel, care se limitează la analiza hotărârii atacate și nu conduce o nouă judecată a acțiunii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București, invocând nelegalitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc.

civ. pentru următoarele considerente: - Potrivit Legii nr.85/2006, judecătorul sindic și administratorul judiciar sunt desemnate ca organe ce aplică procedura insolvenței, iar printre atribuțiile administratorului judiciar se regăsește și cea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. g), respectiv de convocare a acționarilor pentru a dezbate diverse etape ale procedurii insolvenței, aprobarea situațiilor financiare ori aprobarea unui plan de reorganizare. Raportat la aceste dispoziții, precum și la cele ale art. 11 alin. (2) din lege potrivit cu care judecătorul sindic dobândește o competență specială și exclusivă în ceea ce privește controlul activității administratorului judiciar, recurenta consideră că hotărârile pronunțate în cauză sunt nule în temeiul art. 105 C. proc.

civ., fiind pronunțate de instanțe necompetente funcțional, competența de soluționare a cauzei aparținând judecătorului sindic desemnat în cauză. - Instanța de apel a omis să analizeze cauza din prisma Legii nr. 85/2006, lege specială în raport de dispozițiile legale de drept invocate de reclamantă și reținute de instanță. Recurenta susține că, din analiza dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă că aceasta se completează cu dispozițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990, art. 243 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și nici cu art. 2 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. De asemenea, susține că, prin decizia nr. 2720 din 18 septembrie 2006 a C.N.V.M acțiunile intimatei au fost suspendate de la tranzacționare, situație în care structura acționariatului nu poate fi modificată pe perioada procedurii de insolvență pentru a se putea împiedica înstrăinarea acțiunilor.

- Referitor la motivele de nulitate invocate prin acțiune de către reclamantă, recurenta consideră că niciuna dintre acestea nu prevăd expres sancțiunea nulității absolute ceea ce denotă că devin incidente dispozițiile art. 105 C. proc. civ., iar reclamanta nu a dovedit vreo vătămare. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și prin care se susține competența funcțională de soluționare a cauzei ca aparținând judecătorului sindic desemnat în cauză privind pe debitoarea SC A. SA nu este fondat, întrucât dispozițiile din Legea nr. 85/2006 la care face referire recurenta nu au incidență în cauză.

Competențele stabilite prin Legea insolvenței în sarcina judecătorului sindic și a administratorului judiciar privesc strict procedura specială de executare silită concursuală a creanțelor societății debitoare și nu au legătură cu cauza dedusă judecății ce are drept obiect anularea unei hotărâri a adunării generale ordinare a acționarilor societății recurente, chiar dacă aceasta se află într-o asemenea procedură. În plus, așa cum rezultă din actele de la dosar, adunarea generală a avut loc în perioada în care activitatea societății debitoare era administrată de un administrator special, sub supravegherea administratorului judiciar (fila 46 dosar fond), aflându-se în perioada de observație – perioadă cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenței și confirmarea unui plan de reorganizare – ceea ce denotă că dreptul de administrare nu-i fusese ridicat debitoarei, ceea ce înseamnă că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990.

În atare situație, nu pot fi acceptate nici susținerile recurentei prin care susține omisiunea instanței de a analiza cauza din prisma prevederilor Legea nr. 85/2006. Nici critica ce se referă la inutilitatea stabilirii datei de referință, în condițiile în care acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare, nu poate fi primită deoarece legea nu prevede nicio excepție de la această regulă, iar – art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 din Legea nr. 297/2004 și art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 – sunt norme de ordine publică ce atrag nulitatea hotărârii adunării generale adaptată cu nesocotirea lor. În consecință, hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea normelor legale incidente în cauză motiv pentru care, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București împotriva deciziei comerciale nr. 500 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.