ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2011

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 15 iulie

2009, sub nr. 29847/3/2009, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC A.

SA - prin administrator judiciar SC A.L. IPURL București, solicitând instanței

anularea Hotărârii A.G.E.A. A. SA București nr. 1 din 20 mai 2009, publicată în

M.Of., Partea a IV-a, nr. 3402 din 29 iunie 2009.

La termenul de judecată din data

de 25 noiembrie 2009, instanța a dispus citarea pârâtei SC A. SA prin

administratorul judiciar desemnat, RVA I.S. SPRL București.

Prin sentința comercială nr. 5145

BIS, pronunțată la data de 14 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu

cu pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București, și a

dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20 mai 2009.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În speță,

data de referință pentru acționarii îndreptățiți să participe la A.G.A. a fost

stabilită la 09 aprilie 2009, anterior publicării convocatorului în Monitorul

Oficial al României, data publicării convocatorului fiind 16 aprilie 2009,

sancțiunea nulității absolute a hotărârii intervenind cu atât mai mult cu cât

neregularitatea privește data de referință în funcție de care se stabilesc

acționarii care au dreptul să contribuie la formarea voinței sociale.

A reținut instanța de

fond că dispozițiile art. 105 C. proc. civ., invocate de pârâtă, nu sunt incidente

în cauză, întrucât se aplică doar actelor de procedură, nu și actelor de drept

substanțial, cum sunt hotărârile adoptate de adunarea generală a asociaților.

De

asemenea, instanța a apreciat că apărarea pârâtei potrivit căreia, acțiunile

societății erau suspendate de la tranzacționare, conform art. 43 alin. (1) din

Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, astfel

încât nu era necesară stabilirea unei date de referință, structura

acționariatului neputând fi modificată, nu poate fi primită, în condițiile în

care dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004 și art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 prevăd indicarea unei date de referință în convocator ulterioară

publicării convocatorului, fără a prevedea o excepție de la această regulă

pentru ipoteza în care acțiunile sunt suspendate de la tranzacționare.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut că încălcarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

precum și încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006, atrage sancțiunea nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20

mai 2009, împrejurare ce face inutilă analizarea celorlalte două motive de

nulitate invocate de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S.

SPRL București, la data de 30 iunie 2010, motivele de apel fiind depuse, de

asemenea, în termen, la aceeași dată.

Prin decizia comercială nr. 500,

pronunțată la data de 27 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA

- prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București împotriva sentinței comerciale

nr. 5145 Bis din 21 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, în dosarul nr. 29847/3/2009, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă B.I.L.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Referitor la

neregulile procedurale invocate de apelantă, s-a constatat că dezbaterile au

avut loc in ședința din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2010;

instanța de fond, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da

posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data

de 21 aprilie 2010, când a pronunțat sentința numărul 5145 bis.

Este adevărat că în

partea introductivă a sentinței este menționată data de 14 aprilie 2010, însă

este evident că aceasta este o eroare materială, fără consecințe juridice și

care nu poate produce părților vreo vătămare, astfel încât, potrivit art. 105 C.

proc. civ., nu poate fi sancționată cu nulitatea, faptul că hotărârea a fost

pronunțată la data de 21 aprilie 2010 reieșind fără niciun dubiu din mai multe

elemente: minuta întocmită la acea dată, numărul și data hotărârii înscrise pe

coperta dosarului, partea finală a hotărârii judecătorești în care se

consemnează data corectă și încheierea de amânare a pronunțării.

În ceea ce privește

fondul pricinii, instanța de apel a reținut că, reglementând data de referință

în funcție de care se stabilesc acționarii care au dreptul să contribuie la

formarea voinței sociale în cadrul adunării generale, norma juridică înscrisă

în art. 123 alin. (2) din Legea societăților comerciale este de ordine publică,

întrucât protejează atât pe acționari, cât și pe societate și pe terți (care au

dreptul de a cunoaște care este voința reală societară), asigurând stabilitatea

raporturilor juridice.

În consecință,

normele juridice care reglementează data de referință a hotărârii AGA sunt de

ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută; partea care o

invocă nu trebuie să dovedească vreo vătămare, aceasta fiind prezumata.

A apreciat instanța

de apel că nici apărările apelantei pe temeiul art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

nu pot fi reținute, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu se

prevede nicio excepție de la aceasta regula. Normele juridice care

reglementează convocarea la adunarea generala a acționarilor au caracter

imperativ, iar derogările ar trebui să fie stipulate în mod expres, așa cum s-a

întâmplat, de exemplu, în ipoteza art. 121 din lege.

Întrucât instanța de

fond nu a analizat motivele de nulitate pentru încălcarea art. 224 din Legea

nr. 297/2004 și ale art. 117 indice 2 și art. 111 din Legea nr. 31/1990,

referitoare la dreptul de informare al acționarilor si la audit, apreciind ca

este inutil față de soluția data primului capăt de cerere, nici Curtea de Apel

nu a analizat motivele de apel care vizează aceste aspecte, întrucât exced

cadrului procesual in apel, care se limitează la analiza hotărârii atacate și

nu conduce o nouă judecată a acțiunii.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA

I.S. SPRL București, invocând nelegalitatea acesteia din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele

considerente:

- Potrivit Legii nr.85/2006,

judecătorul sindic și administratorul judiciar sunt desemnate ca organe ce

aplică procedura insolvenței, iar printre atribuțiile administratorului

judiciar se regăsește și cea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. g), respectiv

de convocare a acționarilor pentru a dezbate diverse etape ale procedurii

insolvenței, aprobarea situațiilor financiare ori aprobarea unui plan de

reorganizare.

Raportat la aceste

dispoziții, precum și la cele ale art. 11 alin. (2) din lege potrivit cu care

judecătorul sindic dobândește o competență specială și exclusivă în ceea ce

privește controlul activității administratorului judiciar, recurenta consideră

că hotărârile pronunțate în cauză sunt nule în temeiul art. 105 C. proc. civ.,

fiind pronunțate de instanțe necompetente funcțional, competența de soluționare

a cauzei aparținând judecătorului sindic desemnat în cauză.

- Instanța de apel a

omis să analizeze cauza din prisma Legii nr. 85/2006, lege specială în raport

de dispozițiile legale de drept invocate de reclamantă și reținute de instanță.

Recurenta susține că,

din analiza dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă că aceasta

se completează cu dispozițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990, art. 243 alin.

(1) din Legea nr. 297/2004 și nici cu art. 2 alin. (2) din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006.

De asemenea, susține

că, prin decizia nr. 2720 din 18 septembrie 2006 a C.N.V.M acțiunile intimatei

au fost suspendate de la tranzacționare, situație în care structura

acționariatului nu poate fi modificată pe perioada procedurii de insolvență

pentru a se putea împiedica înstrăinarea acțiunilor.

- Referitor la

motivele de nulitate invocate prin acțiune de către reclamantă, recurenta

consideră că niciuna dintre acestea nu prevăd expres sancțiunea nulității

absolute ceea ce denotă că devin incidente dispozițiile art. 105 C. proc. civ.,

iar reclamanta nu a dovedit vreo vătămare.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

În ce privește

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și

prin care se susține competența funcțională de soluționare a cauzei ca

aparținând judecătorului sindic desemnat în cauză privind pe debitoarea SC A. SA

nu este fondat, întrucât dispozițiile din Legea nr. 85/2006 la care face

referire recurenta nu au incidență în cauză.

Competențele

stabilite prin Legea insolvenței în sarcina judecătorului sindic și a

administratorului judiciar privesc strict procedura specială de executare

silită concursuală a creanțelor societății debitoare și nu au legătură cu cauza

dedusă judecății ce are drept obiect anularea unei hotărâri a adunării generale

ordinare a acționarilor societății recurente, chiar dacă aceasta se află într-o

asemenea procedură.

În plus, așa cum

rezultă din actele de la dosar, adunarea generală a avut loc în perioada în

care activitatea societății debitoare era administrată de un administrator

special, sub supravegherea administratorului judiciar (fila 46 dosar fond),

aflându-se în perioada de observație – perioadă cuprinsă între data deschiderii

procedurii insolvenței și confirmarea unui plan de reorganizare – ceea ce

denotă că dreptul de administrare nu-i fusese ridicat debitoarei, ceea ce

înseamnă că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990.

În atare situație, nu

pot fi acceptate nici susținerile recurentei prin care susține omisiunea

instanței de a analiza cauza din prisma prevederilor Legea nr. 85/2006.

Nici critica ce se

referă la inutilitatea stabilirii datei de referință, în condițiile în care

acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare, nu poate fi

primită deoarece legea nu prevede nicio excepție de la această regulă, iar –

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 din Legea nr. 297/2004 și art.

2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 – sunt norme de ordine

publică ce atrag nulitatea hotărârii adunării generale adaptată cu nesocotirea

lor.

În consecință,

hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea normelor legale incidente în

cauză motiv pentru care, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București împotriva

deciziei comerciale nr. 500 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 mai 2011.