ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 166/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1650 din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Vaslui a respins acțiunea în anulare, introdusă de reclamantul M.I., privind hotărârea nr. 3 A.G.E.A. luată la data de 7 septembrie 2003 de acționarii din cadrul SC L. SA Bârlad. Pentru a se pronunța astfel, instanța, în raport de probele administrate, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor pe care și-a întemeiat acțiunea. În privința convocării A.G.A. s-a apreciat că aceasta s-a făcut, cu respectarea cerințelor impuse pentru publicitate, reclamantul având cunoștință de ordinea de zi a acesteia și de locul unde a avut loc. Adunarea a fost statutară participând 90 de acționari, ceea ce reprezintă 3/4 din nr. acestora.

Împotriva sentinței reclamantul a introdus apel în termen legal, invocând netemeinicia și nelegalitatea deciziei. Critica de netemeinicie, a vizat reținerea greșită a stării de fapt, în ceea ce privește modul în care au fost îndeplinite formalitățile de convocare a adunării generale. Nelegalitatea, a fost invocată prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor legale reținute. Analizând sentința în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 124 pronunțată la 24 mai 2004, în dosarul nr. 1692/2004, a admis apelul ca fondat, a schimbat sentința admițând acțiunea în anulare a hotărârii din 7 septembrie 2003 adoptată de A.G.E.A. a acționarilor SC L. SA Bârlad. În esență instanța a apreciat că adunarea generală a acționarilor s-a ținut cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 115 și 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, contrar a ceea ce a apreciat instanța de fond, la această adunare nu au participat un număr de acționari care să reprezinte 3/4 din capitalul social, deoarece aceștia nu dețineau 49.104 acțiuni, din totalul de 57.472 acțiuni, pentru ca astfel, să poată exercita dreptul consacrat de art. 131 din Legea nr. 31/1990. Instanța de apel a mai concluzionat că, însăși convocarea adunării generale s-a făcut nelegal, nefiind anunțată decât într-un ziar, de largă răspândire, din localitatea în care se află sediul societății nu și în M. Of. al României, Partea a IV-a. Punctual s-a apreciat că la A.G.A. din 10 august 2003 nu s-a stabilit expres și fără echivoc că, următoarea A.G.E.A.

va avea loc pe data de 7 septembrie 2003, astfel că nu se poate reține că această adunare, reprezintă continuarea adunării din 10 august 2003. Recursul declarat de pârâta intimată împotriva acestei decizii, nu a fost motivat în drept, nefiind precizat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În fapt, recurenta a formulat critici ce țin de netemeinicia acestei hotărâri. Astfel, în esență, se invocă reținerea greșită a stării de fapt sub două aspecte legate de : modul în care s-a făcut convocarea pentru adunarea generală din 7 septembrie și modul eronat în care s-a stabilit numărul de acțiuni pe care le-au deținut acționarii prezenți la adunare și care a permis luarea hotărârilor cu această ocazie.

Analizând recursul așa cum a fost formulat urmează a se reține: Prin faptul că, așa cum este reglementat, recursul este o cale de atac extraordinară și nu are un caracter devolutiv, împiedică instanța să procedeze la o rejudecare pe fond a cauzei, în raport de criticile de netemeinicie invocate. Din lucrările cauzei rezultă că instanța de apel, a reținut în raport de probele administrate în cauză, o altă stare de fapt decât aceea care a stat la baza sentinței. În timp ce prima instanță a apreciat că pentru adunarea generală a acționarilor, din 7 septembrie 2003 s-a realizat cerința de publicitate prevăzută de art. 117 alin. (3), deoarece adunarea reprezintă o continuare a aceleia din 10 august 2003, instanța de apel a statuat că nu există suport faptic pentru a se reține această situație, prin primirea probelor administrate și ca atare pentru cea de-a doua adunare generală extraordinară nu s-au analizat cerințele legale de publicitate.

Prin prisma cadrului legal stabilit de art. 304 C. proc. civ., în cauza supusă recursului, instanța nu poate analiza această critică ca de altfel și critica legată de greșita stabilire a ponderii pe care acționarii prezenți la adunare o aveau din capitalul social, deoarece se referă la stabilirea unor situații de fapt. Legiuitorul, prin suprimarea ultimului motiv de recurs pe care-l prevedea art. 304 C. proc. civ. anterior modificării Codului de procedură civilă, a avut în vedere că părțile au dispus de posibilitatea de a se judeca în fond, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, prin prisma caracterului devolutiv al cărei căii de atac al apelului, situație în care o examinare a temeiniciei hotărârii atacate în faza recursului nu se mai justifică.

Așa fiind pentru cele ce preced recursul urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SA Bârlad, prin lichidator C.E. împotriva deciziei nr. 124 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 ianuarie 2006.