ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3112/2007

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 1496 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 31 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești. În contra deciziei instanței supreme s-a formulat la 4 aprilie 2007 contestație în anulare de către V.V. care, invocând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., a susținut că la data de 19 martie 2007, când s-a judecat cauza în recurs nu a putut fi prezent, întrucât era internat în spital și nu a avut posibilitatea să anunțe instanța despre această situație, depunând biletul de ieșire din spital.

Prin încheierea din 14 mai 2007, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzut de art. 386 și că în sprijinul contestației se depun dovezi, Curtea, în baza art. 311 alin. (2) din același cod, a admis în principiu contestația și a dispus citarea părților interesate. Totodată, instanța a respins cererea de suspendare a executării hotărârii de condamnare și a dispus a se comunica de către Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon o copie certificată a foii de observație nr. 12243/2007 a contestatorului cu precizarea tuturor datelor referitoare la internare.

Prin adresa nr. 6764 din 4 iunie 2007 conducerea spitalului menționat a comunicat ca „numitul V.V., nu figurează internat sau consultat în această unitate în perioada 19 martie – 21 martie 2007. Având în vedere această adresă, Curtea constată că actul depus în susținerea contestației în anulare respectiv, biletul de ieșire din Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, eliberat la 21 martie 2007, corespunzător foii de observație nr. 12243 care consemnează internarea lui V.V., în perioada 19 martie 2007 – 21 martie 2007, pentru mai multe maladii (hepatită cronică activă, B.P.O.C. acutizat, colecistită, colică renală, infecție urinară, discopatie lombară, lombosciatică, gastroduadenită” având ștampila acelui spital și parafa unui medic, nu corespunde realității).

Ca atare, acest act, care nu emană de la autoritatea spitalicească menționată, nu poate produce nici un efect juridic. În consecință, neatestând că inculpatul V.V. ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de recurs despre această împrejurare, actul nu poate constitui temei în sprijinul contestației în anulare formulate. Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 392 alin. (1) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de V.V. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V. împotriva deciziei nr. 1496 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul să plătească suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2007.