ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5832/2006

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată la data de 28 iunie 2006 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, contestatorul condamnat V.G. a solicitat anularea deciziei penale nr. 4055

din 23 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care,

i-a fost respins recursul, iar, în urma admiterii recursului Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, a fost casată decizia nr. 22 din 25 aprilie 2005

a Curții de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie și,

menținută sentința penală nr. 694 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova,

prin care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare și 9

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit.

b) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) C. pen., art. 36 alin.

(1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

În sprijinul contestației în

anulare contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

motivând că la termenul când s-a judecat în recurs a fost în imposibilitate de

prezentare din motive medicale și de a încunoștiința instanța despre această

imposibilitate.

Contestația în anulare nu

este fondată.

Din partea introductivă a

deciziei penale nr. 4055/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, rezultă că la termenul din 23 iunie 2006, când s-a judecat recursul

declarat de inculpatul V.G. și de către parchet, acesta a fost prezent, asistat

de apărător ales, iar, la ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu

susținerile apărătorului său.

Așa fiind, susținerile

contestatorului nu corespund adevărului și, deci, nefiind întrunite cele două

condiții prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respinsă

contestația, ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.G. împotriva

deciziei penale nr. 4055 din 23 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă recurentul

contestator condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 octombrie 2006.