ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6480/2004

deliberând asupra recursului declarat de condamnatul S.M.I. împotriva deciziei penale nr. 405, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 7306/2004, constată următoarele: Prin contestația la executare formulată la 12 mai 2004, S.M.I. a solicitat, în esență, completarea materialului probatoriu în baza căruia a fost condamnat, prin ascultarea ca martor a numitului N.I. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția penală, cu numărul de dosar 4932/2004, iar prin sentința penală nr. 460, pronunțată la 24 august 2004, instanța astfel sesizată a respins ca nefondată contestația la executare. Apelul declarat ulterior împotriva acestei sentințe de S.M.I.

a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 405 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 7306/2004. Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și cea de apel au reținut că S.M.I. se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 160/2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3763/2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală. S-a relevat, de asemenea, că aspectele invocate în susținerea contestației la executare privesc fondul cauzei soluționate definitiv, rezumându-se la critici referitoare la presupusa netemeinicie și nelegalitate a hotărârilor prin care a fost condamnat.

Totodată instanțele au subliniat că respectivele chestiuni nu vizează executarea și deci nu se numără printre motivele legale care pot justifica formularea unei contestații la executare, astfel cum sunt acestea expres prevăzute de art. 461 C. proc. pen. În urma soluționării apelului, condamnatul S.M.I. a declarat, în termen legal, recurs, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 5856/2004. În motivarea recursului s-a invocat exclusiv situația materială grea a soției, copiilor și mamei recurentului, aflați până la data condamnării în întreținerea sa, solicitându-se în concluzie reducerea pedepsei de 9 ani de închisoare pe care o are de executat.

Recursul este nefondat. În acest sens este de observat că recurentul nu a formulat nici o critică în ceea ce privește hotărârile pronunțate în cauza de față. În același timp, în urma verificării din oficiu a respectivelor hotărâri în raport cu art. 385 9 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se reține că nici una dintre acestea nu sunt incidente în cauza de față. Așa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat. Totodată recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M.I. împotriva deciziei penale nr. 405 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800 000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2004