ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6480/2004

deliberând asupra recursului declarat de condamnatul

S.M.I. împotriva deciziei penale nr. 405, pronunțate de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală, la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 7306/2004,

constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la 12 mai

2004, S.M.I. a solicitat, în esență, completarea materialului probatoriu în

baza căruia a fost condamnat, prin ascultarea ca martor a numitului N.I.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova, secția penală, cu numărul de dosar 4932/2004, iar prin sentința penală

nr. 460, pronunțată la 24 august 2004, instanța astfel sesizată a respins ca

nefondată contestația la executare.

Apelul declarat ulterior împotriva acestei sentințe de

S.M.I. a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 405 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală, la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 7306/2004.

Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și

cea de apel au reținut că S.M.I. se află în executarea unei pedepse de 9 ani

închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 160/2004, pronunțată

de Tribunalul Prahova, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr.

3763/2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală.

S-a relevat, de asemenea, că aspectele invocate în

susținerea contestației la executare privesc fondul cauzei soluționate

definitiv, rezumându-se la critici referitoare la presupusa netemeinicie și

nelegalitate a hotărârilor prin care a fost condamnat.

Totodată instanțele au subliniat că respectivele

chestiuni nu vizează executarea și deci nu se numără printre motivele legale

care pot justifica formularea unei contestații la executare, astfel cum sunt

acestea expres prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

În urma soluționării apelului, condamnatul S.M.I. a

declarat, în termen legal, recurs, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar

5856/2004.

În motivarea recursului s-a invocat exclusiv situația

materială grea a soției, copiilor și mamei recurentului, aflați până la data

condamnării în întreținerea sa, solicitându-se în concluzie reducerea pedepsei

de 9 ani de închisoare pe care o are de executat.

Recursul este nefondat.

În acest sens este de observat că recurentul nu a

formulat nici o critică în ceea ce privește hotărârile pronunțate în cauza de

față.

În același timp, în urma verificării din oficiu a

respectivelor hotărâri în raport cu art. 385

9

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., se reține că nici una dintre acestea nu sunt incidente în cauza de

față.

Așa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca

nefondat.

Totodată recurentul va fi obligat la plata către stat

a cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M.I. împotriva deciziei penale nr.

405 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800

000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie

2004