ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 438

din 10 august 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5080/2004,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul

S.I. a sentinței penale nr. 361/2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuientul condamnat a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 361/2002, pronunțată de

Tribunalul Prahova și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 946/2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, S.I. a fost condamnat la pedeapsa

rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni în concurs.

În motivare, instanța a

apreciat că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ, prevăzute de dispozițiile art. 394

C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuientul-condamnat, criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond,

admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, cu respectarea

dispozițiilor procedurale incidente în materie.

Prin decizia penală nr. 389

din 13 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de

condamnat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima

instanță.

Împotriva deciziei, în

termen legal, a declarat recurs condamnatul S.I., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și

rejudecarea cauzei.

Verificând cauza sub

aspectul motivului de recurs, cât și sub toate aspectele, din oficiu, Curtea

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

condamnat în cererea de revizuire, atât la fond, cât și în apel și recurs, se

referă la pedeapsă, apreciată ca fiind prea mare, și la faptul că s-a reținut o

altă situație decât cea reală.

Așa încât, pe de o parte,

aceste motive nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres în

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., și pe de altă parte, aspectele invocate au

fost avute în vedere la soluționare pe fond, în apel și recurs a cauzei a cărei

revizuire se cere.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 389 din 13

septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.