ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 438 din 10 august 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5080/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.I. a sentinței penale nr. 361/2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 361/2002, pronunțată de Tribunalul Prahova și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S.I.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni în concurs. În motivare, instanța a apreciat că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile expres și limitativ, prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul-condamnat, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, cu respectarea dispozițiilor procedurale incidente în materie. Prin decizia penală nr. 389 din 13 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul S.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei. Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs, cât și sub toate aspectele, din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire, atât la fond, cât și în apel și recurs, se referă la pedeapsă, apreciată ca fiind prea mare, și la faptul că s-a reținut o altă situație decât cea reală. Așa încât, pe de o parte, aceste motive nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., și pe de altă parte, aspectele invocate au fost avute în vedere la soluționare pe fond, în apel și recurs a cauzei a cărei revizuire se cere.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 389 din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.