ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 481 din 20

septembrie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 401 C. proc. pen., combinat

cu art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul P.V. privind sentința penală nr. 34 din 24

ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 4230

din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Condamnatul a fost obligat la 140

lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariul

apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Prahova a reținut că motivele invocate de condamnatul revizuient în cererea sa,

privind nevinovăția sa, nu constituie nici unul din cazurile de revizuire expres

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând în esență, că prima instanță nu a analizat examinarea tuturor

susținerilor condamnatului și ca urmare, a respins în mod greșit cererea de

revizuire.

Prin decizia penală nr. 447 din 23

noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești a fost respins apelul declarat de condamnat,

cu motivarea că cererea nu întrunește cerințele nici unuia din cazurile

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale

sus-menționare condamnatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în

cererea inițială.

Recursul condamnatului este

nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută între altele când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Examinând hotărârile atacate în

raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cererea lui se constată că

textul de lege menționat nu este aplicabil întrucât susținerile sale au fost

avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.

Împrejurarea că în dovedirea

apărării făcută în fața primei instanței și a celei de apel condamnatul a

propus în revizuire reaudierea martorilor nu poate determina admiterea cererii

de revizuire, deoarece în textul de lege invocat se cere ca faptele și

împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloace

de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină

o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate

de instanțele care au soluționat cauza.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de condamnat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 447 din 23 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.