ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 481 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 401 C. proc. pen., combinat cu art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. privind sentința penală nr. 34 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 4230 din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Condamnatul a fost obligat la 140 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că motivele invocate de condamnatul revizuient în cererea sa, privind nevinovăția sa, nu constituie nici unul din cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență, că prima instanță nu a analizat examinarea tuturor susținerilor condamnatului și ca urmare, a respins în mod greșit cererea de revizuire. Prin decizia penală nr. 447 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești a fost respins apelul declarat de condamnat, cu motivarea că cererea nu întrunește cerințele nici unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva deciziei penale sus-menționare condamnatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în cererea inițială. Recursul condamnatului este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută între altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Examinând hotărârile atacate în raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cererea lui se constată că textul de lege menționat nu este aplicabil întrucât susținerile sale au fost avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei. Împrejurarea că în dovedirea apărării făcută în fața primei instanței și a celei de apel condamnatul a propus în revizuire reaudierea martorilor nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece în textul de lege invocat se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 447 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe condamnat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2006.