ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 900/2004

HOTĂRÂRE
13.02.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 900/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.322 din 12 august 2003, Tribunalul Prahova a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul Ș.M. cu privire la

sentința penală nr.110 din 23 martie 2001, pronunțată de aceeași instanță,

obligându-l la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate, că motivele invocate de condamnat, în cererea de revizuire, nu se

regăsesc printre cazurile prevăzute de lege, respectiv în art. 394 C. proc. pen.

Apelul

declarat de revizuent împotriva  sentinței, a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 429 din 1 octombrie

2003.

Împotriva

acestei din urmă decizii,  a declarat recurs revizuentul, criticând-o, ca

netemeinică și nelegală, deoarece pedeapsa ce i s-a aplicat, nu este, corect,

individualizată, fiind prea aspră, încât, se impunea revizuirea cauzei și

reducerea pedepsei.

Recursul

este nefondat.

În

sistemul nostru procesual penal, calea de atac a revizuirii este o cale de atac

extraordinară, ce nu poate fi promovată decât pentru anumite motive, expres și

limitativ, prevăzute de lege, respectiv, de art. 394 C. proc. pen.

Or,

motivul invocat de revizuent, referitor la greșita individualizare a pedepsei,

nu se regăsește printre motivele arătate în articolul de lege menționat.

În

această situație, Curtea va trebui să privească  recursul de față ca nefondat

și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. (1)

lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând

și reglementarea  plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a

suportării onorariului de avocat, pentru apărarea  din oficiu, ce se va avansa,

din fondul  Ministerului Justiției.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul Ș.M. împotriva deciziei penale

nr.429 din 1 octombrie 2003  a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 13 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 481 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 401 C. proc. pen., combinat cu art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins,
ÎCCJ 2003-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2003
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 27 august 2002, Tribunalul Buzău, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V. împotr
ÎCCJ 2005-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 438 din 10 august 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5080/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuir
ÎCCJ 2005-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2005
tori la plata sumei de 3.480.516.000 lei pentru întreaga perioadă infracțională, în loc să se dispună obligarea numai la plata contravalorii bunurilor sustrase. În baza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul
ÎCCJ 2003-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2003
erea probelor administrate în cauză, pentru a se stabili cu certitudine vinovăția sa. Prin decizia penală nr.414 din 15 iulie 2002, Curtea de Apel București, Secția I Penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, obligându-l l
Sursă