ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 860/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Buzău, prin sentința penală

nr. 167 din 29 august 2002, a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de condamnatul M.I.

Revizuentul a fost obligat să

plătească statului suma de 450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 23

iunie 1998 a Tribunalului Buzău, revizuentul M.I. a fost condamnat la pedeapsa

de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și f) C. pen. și art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 33

lit. a) C. pen.

În considerentele hotărârii se arată

că la data de 17 noiembrie 1997, împreună cu o altă persoană, inculpatul a

pătruns în locuința părții vătămate P.G. pe care a legat-o, a amenințat-o cu

moartea, folosindu-se de un pistol artizanal și un spray paralizant și de la

care a sustras suma de 3.500.000 lei.

Hotărârea pronunțată de tribunal a

rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat prin decizia

penală nr. 4141 din 17 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii sale de

revizuire, condamnatul M.I. a arătat că solicită rejudecarea cauzei pentru a

produce probe noi, fără a preciza însă care sunt acestea și ce tinde să

dovedească.

Cu ocazia dezbaterii în fond a

cererii, revizuentul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Motivele invocate nu fac parte

dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul condamnatului împotriva

soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin

decizia penală nr. 483 din 4 noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia și

reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Articolul 394 C. proc. pen., prevede

în mod restrictiv motivele pentru care se poate revizui o cauză penală.

Motivul invocat de condamnat nu se

include între cele legale, pe calea revizuirii neputându-se modifica pedeapsa

aplicată.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să respingă ca nefondat recursul revizuentului și să dispună obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul M.I. împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 noiembrie

2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă revizuientul la plata sumei

de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2003.