ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6756/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6756/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 172
din 24 august 2004, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, cererea
formulată de condamnatul M.I. în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.
Condamnatul a fost obligat
să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 73
din 23 iunie 1998 a Tribunalului Buzău, revizuentul M.I. a fost condamnat la
pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de
tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art.
211 alin. (2) lit. a), b) și f) C. pen. și art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.
În considerentele hotărârii
se arată că, la data de 17 noiembrie 1997, împreună cu o altă persoană,
revizuentul a pătruns în locuința părții vătămate P.T., a exercitat violențe
fizice asupra acesteia și a sustras suma de 3.500.000 lei.
Inculpatul a avut asupra sa
un pistol artizanal cu cartușe de armă tip Geco.
Hotărârea pronunțată de
tribunal a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat
(decizia penală nr. 4141 din 17 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție,
secția penală, dosar nr. 208/1999).
În motivarea cererii sale de
revizuire, condamnatul M.I. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, solicitând achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea
cuantumului pedepsei aplicate.
Motivele de revizuire
invocate nefiind prevăzute de articolul 394 C. proc. pen., instanța de fond a
respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Apelul condamnatului a fost
respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 423 din 29
septembrie 2004.
Împotriva acestei decizii,
condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și revizuirea
hotărârilor pronunțate în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al
recursului îl constituie dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Articolul 394 C. proc. pen.,
prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de
recurentul – revizuent M.I. nu se înscrie între cele limitativ și expres
statuate.
Prin calea extraordinară de
atac a revizuirii nu se poate reindividualiza pedeapsa aplicată, condamnatul
neinvocând, de altfel, nici fapte sau împrejurări noi pe care instanța să nu le
fi cunoscut la soluționarea cauzei.
Așa fiind, recursul declarat
de revizuentul condamnat M.I. urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu
urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen. și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza dispozițiilor art.
385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale
nr. 423 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Potrivit dispozițiilor art.
192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod,
obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în
sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 decembrie 2004.