ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6756/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 24 august 2004, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul M.I. în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 23 iunie 1998 a Tribunalului Buzău, revizuentul M.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și f) C. pen.

și art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. În considerentele hotărârii se arată că, la data de 17 noiembrie 1997, împreună cu o altă persoană, revizuentul a pătruns în locuința părții vătămate P.T., a exercitat violențe fizice asupra acesteia și a sustras suma de 3.500.000 lei. Inculpatul a avut asupra sa un pistol artizanal cu cartușe de armă tip Geco. Hotărârea pronunțată de tribunal a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (decizia penală nr. 4141 din 17 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, dosar nr. 208/1999). În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul M.I. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Motivele de revizuire invocate nefiind prevăzute de articolul 394 C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea formulată ca neîntemeiată. Apelul condamnatului a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 423 din 29 septembrie 2004. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și revizuirea hotărârilor pronunțate în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Articolul 394 C. proc. pen., prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul – revizuent M.I. nu se înscrie între cele limitativ și expres statuate.

Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate reindividualiza pedeapsa aplicată, condamnatul neinvocând, de altfel, nici fapte sau împrejurări noi pe care instanța să nu le fi cunoscut la soluționarea cauzei. Așa fiind, recursul declarat de revizuentul condamnat M.I. urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 423 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.