ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89/ S din 19 februarie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul G.C.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru 11 luni și 20 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 8 martie 2001 a Judecătoriei Hunedoara, rest neexecutat, contopit în pedeapsa de 6 ani închisoare și aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.C.N. să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate U.D. a fost recuperat. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: La 12 septembrie 2003, U.D., angajat sudor la S.C. C. SRL Victoria, județul Brașov, a încasat suma de 4.900.000, reprezentând drepturile salariale. În jurul orei 16,00, sus-numitul s-a deplasat, cu bicicleta, la barul P., zis B. din Orașul Victoria unde a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 3 - 3,30, cu alte persoane. În jurul orei 22,00, în bar a intrat și G.C.N. căruia, partea vătămată, află în stare de ebrietate, i-a oferit băuturi alcoolice. Cu această ocazie inculpatul a văzut că U.D.

are asupra sa o sumă mai mare de bani, pe care îi ținea într-un buzunar al pantalonilor. În jurul orei 3,30, inculpatul, văzând că partea vătămată intenționează să plece, a părăsit localul înaintea acesteia, așteptându-l pe str. Policlinicii. Când partea vătămată a ajuns în apropierea inculpatului, acesta l-a lovit cu pumnul în zona feței, U.D. dezechilibrându-se și căzând la sol, timp în care G.C.N. i-a sustras din buzunarul pantalonilor suma de 4.300.000 lei. Inculpatul a fugit, iar partea vătămată l-a urmărit 20-30 m, dar împiedicându-se a căzut, nereușind să-l prindă. Inculpatul s-a dus la S.C. C. S.A., unde era angajată ca paznic mama sa, căreia i-a dat banii sustrași, care dimineața au fost găsiți de organele de poliție.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a cerut desființarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 129/ Ap din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de inculpat, cu motivarea că acesta a recunoscut sustragerea banilor, iar folosirea violențelor se dovedește cu declarația părții vătămate, confirmată de raportul de constatare medico-legală. S-a apreciat că nu este cazul reducerii pedepsei, inculpatul fiind recidivist, a premeditat fapta. Împotriva deciziei penale menționate inculpatul a declarat recurs, reiterând, prin apărător, cererea de a fi schimbată calificarea juridică a faptei în infracțiunea de furt și să i se reducă pedeapsa.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul G.C.N., premeditat, a deposedat de bani partea vătămată U.D., cunoscând că acesta este în stare de ebrietate și are mai mulți bani în buzunarul pantalonilor. Este de neacceptat ca partea vătămată să fi stat inactivă la atacul și sustragerea banilor de către inculpat. De aceea este verosimilă declarația, constantă, a părții vătămate că inculpatul, chiar din momentul contactării, i-a aplicat un pumn în față părții vătămate, urmat de dezechilibrarea sa, timp în care, în grabă, i-a sustras din buzunar banii, acesta rupându-se.

Că este așa, o confirmă și raportul de constatare medico-legală care concluzionează că partea vătămată la 15 septembrie 2003 prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, urmată de cădere și lovire de corpuri dure, vătămări ce pot data din noaptea de 12 septembrie 2003 și necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale. Relevant este și faptul că inculpatul, începând din 1993, a săvârșit patru infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de furt calificat, fiind condamnat la pedepse, între un an și 10 luni și 6 ani închisoare, ultima dată eliberându-se din detenție la 29 iulie 2003 (cu o lună și jumătate înaintea de săvârșirea faptei care face obiectul prezentei cauze). Așa fiind, situația de fapt, împrejurările săvârșirii ei și vinovăția inculpatului G.C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) C. pen., rezultă din probele administrate și just apreciate de către instanțele de judecată.

Ca atare, nu se justifică schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta nu poate fi considerată ca fiind prea mare, injust individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., deoarece ea a fost orientată către minimul special, prevăzut de lege, iar reducerea ei nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, ceea ce, însă, nu se constată și nu se pot aplica, avându-se în vedere gravitatea faptelor, persistența în săvârșirea lor de către inculpat, element parazitar, fără ocupație și recidivist. În această situație și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând să fie respins în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Urmează a se deduce, din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive și să-l oblige pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.N. împotriva deciziei penale nr. 129/ Ap din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2003 la 18 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.