ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89/ S din

19 februarie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul G.C.N. la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru 11 luni și 20 zile închisoare, din pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 8 martie

2001 a Judecătoriei Hunedoara, rest neexecutat, contopit în pedeapsa de 6 ani

închisoare și aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul

G.C.N. să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate U.D. a fost recuperat.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

La 12 septembrie 2003, U.D., angajat

sudor la S.C. C. SRL Victoria, județul Brașov, a încasat suma de 4.900.000,

reprezentând drepturile salariale.

În jurul orei 16,00,

sus-numitul s-a deplasat, cu bicicleta, la barul P., zis B. din Orașul Victoria

unde a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 3 - 3,30, cu alte

persoane. În jurul orei 22,00, în bar a intrat și G.C.N. căruia, partea

vătămată, află în stare de ebrietate, i-a oferit băuturi alcoolice. Cu această

ocazie inculpatul a văzut că U.D. are asupra sa o sumă mai mare de bani, pe

care îi ținea într-un buzunar al pantalonilor.

În jurul orei 3,30, inculpatul,

văzând că partea vătămată intenționează să plece, a părăsit localul înaintea

acesteia, așteptându-l pe str. Policlinicii. Când partea vătămată a ajuns în

apropierea inculpatului, acesta l-a lovit cu pumnul în zona feței, U.D.

dezechilibrându-se și căzând la sol, timp în care G.C.N. i-a sustras din

buzunarul pantalonilor suma de 4.300.000 lei.

Inculpatul a fugit, iar partea

vătămată l-a urmărit 20-30 m, dar împiedicându-se a căzut, nereușind să-l

prindă.

Inculpatul s-a dus la S.C. C. S.A.,

unde era angajată ca paznic mama sa, căreia i-a dat banii sustrași, care

dimineața au fost găsiți de organele de poliție.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a cerut desființarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 129/ Ap din

19 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de inculpat,

cu motivarea că acesta a recunoscut sustragerea banilor, iar folosirea

violențelor se dovedește cu declarația părții vătămate, confirmată de raportul

de constatare medico-legală.

S-a apreciat că nu este cazul

reducerii pedepsei, inculpatul fiind recidivist, a premeditat fapta.

Împotriva deciziei penale menționate

inculpatul a declarat recurs, reiterând, prin apărător, cererea de a fi

schimbată calificarea juridică a faptei în infracțiunea de furt și să i se

reducă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 211

alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin

întrebuințare de violențe sau amenințări.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că inculpatul G.C.N., premeditat, a deposedat de bani partea vătămată

U.D., cunoscând că acesta este în stare de ebrietate și are mai mulți bani în

buzunarul pantalonilor. Este de neacceptat ca partea vătămată să fi stat

inactivă la atacul și sustragerea banilor de către inculpat. De aceea este

verosimilă declarația, constantă, a părții vătămate că inculpatul, chiar din

momentul contactării, i-a aplicat un pumn în față părții vătămate, urmat de

dezechilibrarea sa, timp în care, în grabă, i-a sustras din buzunar banii,

acesta rupându-se.

Că este așa, o confirmă și raportul

de constatare medico-legală care concluzionează că partea vătămată la 15

septembrie 2003 prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur,

urmată de cădere și lovire de corpuri dure, vătămări ce pot data din noaptea de

12 septembrie 2003 și necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Relevant este și faptul că

inculpatul, începând din 1993, a săvârșit patru infracțiuni de tâlhărie și o

infracțiune de furt calificat, fiind condamnat la pedepse, între un an și 10

luni și 6 ani închisoare, ultima dată eliberându-se din detenție la 29 iulie

2003 (cu o lună și jumătate înaintea de săvârșirea faptei care face obiectul

prezentei cauze).

Așa fiind, situația de fapt, împrejurările

săvârșirii ei și vinovăția inculpatului G.C.N., pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) C. pen., rezultă din probele

administrate și just apreciate de către instanțele de judecată.

Ca atare, nu se justifică schimbarea

calificării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului, aceasta nu poate fi considerată ca fiind prea mare, injust

individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., deoarece

ea a fost orientată către minimul special, prevăzut de lege, iar reducerea ei

nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, ceea ce,

însă, nu se constată și nu se pot aplica, avându-se în vedere gravitatea

faptelor, persistența în săvârșirea lor de către inculpat, element parazitar,

fără ocupație și recidivist.

În această situație și cum nu se

constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat

este nefondat, urmând să fie respins în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Urmează a se deduce, din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive și să-l oblige pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.C.N. împotriva deciziei penale nr. 129/ Ap din 19

aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2003 la 18 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului

suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.