ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 132 din 4 martie 2004 a condamnat pe inculpații:

- H.C.M. și

- S.F.

la pedepse de 4 ani și 6 luni

închisoare, primul și 4 ani închisoare cel de al doilea, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. b) din același cod.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv executat de la 8 noiembrie

2003 la pronunțare și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de

arest.

A constatat că prejudiciul a fost

reparat prin restituire și că partea civilă N.D.I. a renunțat la acțiunea

civilă formulată în procesul penal.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpați suma de 1.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În ziua de 7 noiembrie 2003, după ce

a încasat salariul și bonurile valorice, partea vătămată N.D.I. s-a deplasat la

barul S.C. T.A.C. S.R.L. din Râșnov unde a consumat băuturi alcoolice împreună

cu un coleg de serviciu, iar după plecarea acestuia împreună cu inculpații

H.C.M. și S.F. care s-au așezat la masa părții vătămate. La plecarea din local,

în jurul orelor 2,30, cei trei au mers un timp împreună după care s-au despărțit.

Inculpatul H.C.M. a luat hotărârea

să urmărească partea vătămată pentru ca profitând de întuneric să-i sustragă

banii și bonurile valorice. Ajungând-o din urmă inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri cerând să scoată tot ce are în buzunare, iar partea vătămată a

refuzat și a încercat să fugă înspre poarta casei sale aflată la câțiva metri.

În acest moment a intervenit inculpatul S.F. care a imobilizat-o pe partea

vătămată și împreună cu inculpatul H.C.M. au continuat să o lovească pentru a o

determina să le dea tot ce are în buzunare.

Față de refuzul părții vătămate,

ajutat de inculpatul S.F. care a imobilizat-o, inculpatul H.C.M. a controlat-o

în buzunare și i-a scos suma de 1.500.000 lei și 18 bonuri valorice. Partea

vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de

îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale, au fost

restituite părții vătămate, cele 18 bonuri valorice sustrase de inculpați,

precum și alte 5 bonuri valorice găsite la locul faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel

procurorul și inculpații.

Prin apelul procurorului sentința a

fost criticată pentru greșita reținere în favoarea inculpaților a circumstanței

atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și neaplicarea măsurii

de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

Inculpații au criticat sentința, ca

netemeinică și au solicitat reducerea pedepselor invocând starea de ebrietate

în momentul săvârșirii infracțiunii și situațiile familiale dificile.

Secția penală de la Curtea de Apel

Brașov, prin decizia nr. 678/ AP din 26 mai 2004 a admis apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Brașov și a respins apelurile inculpaților.

A desființat sentința sub aspectul

individualizării pedepsei și rejudecând cauza a înlăturat circumstanța

atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a majorat

pedepsele la 7 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Nemulțumit de această hotărâre, în

termenul legal, inculpatul S.F., a declarat recurs. A criticat hotărârea ca

nelegală și netemeinică și a solicitat casarea ei și a sentinței și achitarea

conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. A susținut că nu este autor al infracțiunii de tâlhărie cum greșit au

reținut instanțele și că el a intervenit pentru a salva victima de violențele

la care era supusă de celălalt inculpat.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și pe baza acestora vinovăția inculpaților.

Audiat în cursul urmăririi penale,

inculpatul H.C.M. a declarat că împreună cu inculpatul S.F. au agresat-o pe

partea vătămată, că inculpatul S.F. i-a cerut părții vătămate să scoată tot ce

are în buzunare, iar el a luat banii din buzunarul părții vătămate.

Inculpatul S.F. a declarat că cel

care a lovit partea vătămată a fost inculpatul H.C.M. și că el a intervenit și

a tras partea vătămată care încerca să sară gardul, nu pentru că în acest fel

să poată fi tâlhărit ci pentru a-l proteja să nu cadă și pe beton și să se

rănească.

Același aspect rezultă și din

declarația dată de inculpatul S.F. în fața instanței la 4 martie 2004.

Partea vătămată N.D.I., audiat în

instanță a declarat că cel care l-a urmărit a fost H.C.M., că inculpatul S.F. a

venit și el, că unul din inculpați i-a cerut să scoată tot ce are în buzunare

și pentru că a refuzat, a fost buzunărit de inculpatul H.C.M., iar după ce a

reușit să scape de cei doi a încercat să sară gardul însă a fost tras de picior

de unul din inculpați.

Așa cum însuși inculpatul S.F. a

declarat, el este cel care l-a tras de picior pe partea vătămată.

După cum rezultă din probele

administrate și cum instanțele corect au reținut, inculpatul S.F. nu a

intervenit pentru a salva pe partea vătămată, dimpotrivă el a cerut părții

vătămate să scoată tot ce are în buzunare și tot el a fost cel care a tras-o de

picior pe partea vătămată în încercarea acesteia de a scăpa și a sări gardul.

Nici cea de a doua critică privind greșita

individualizare a pedepsei nu este întemeiată. Instanța de apel a apreciat

corect că prima instanță a reținut nejustificat în favoarea inculpaților

circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita

bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii.

A înlăturat circumstanța atenuantă

judiciară cu motivarea că doar împrejurarea că inculpații nu au antecedente

penale nu este suficientă pentru a fi reținută conduita bună înainte de

săvârșirea infracțiunii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, fapta săvârșită

prezintă un grad de pericol social concret ridicat, relevat de modalitatea și

împrejurările săvârșirii, pe timp de noapte, de două persoane împreună, prin

folosirea violenței, cauzând victimei leziuni care au necesitat îngrijiri

medicale.

Reținând că hotărârea recurată este

legală și temeinică, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

8 noiembrie 2003 la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 185/ Ap din 26 mai

2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2003

la 10 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.