ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 132 din 4 martie 2004 a condamnat pe inculpații: - H.C.M. și - S.F. la pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, primul și 4 ani închisoare cel de al doilea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv executat de la 8 noiembrie 2003 la pronunțare și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. A constatat că prejudiciul a fost reparat prin restituire și că partea civilă N.D.I.

a renunțat la acțiunea civilă formulată în procesul penal. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpați suma de 1.500.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 7 noiembrie 2003, după ce a încasat salariul și bonurile valorice, partea vătămată N.D.I. s-a deplasat la barul S.C. T.A.C. S.R.L. din Râșnov unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu un coleg de serviciu, iar după plecarea acestuia împreună cu inculpații H.C.M. și S.F. care s-au așezat la masa părții vătămate. La plecarea din local, în jurul orelor 2,30, cei trei au mers un timp împreună după care s-au despărțit. Inculpatul H.C.M. a luat hotărârea să urmărească partea vătămată pentru ca profitând de întuneric să-i sustragă banii și bonurile valorice.

Ajungând-o din urmă inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cerând să scoată tot ce are în buzunare, iar partea vătămată a refuzat și a încercat să fugă înspre poarta casei sale aflată la câțiva metri. În acest moment a intervenit inculpatul S.F. care a imobilizat-o pe partea vătămată și împreună cu inculpatul H.C.M. au continuat să o lovească pentru a o determina să le dea tot ce are în buzunare. Față de refuzul părții vătămate, ajutat de inculpatul S.F. care a imobilizat-o, inculpatul H.C.M. a controlat-o în buzunare și i-a scos suma de 1.500.000 lei și 18 bonuri valorice. Partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În cursul urmăririi penale, au fost restituite părții vătămate, cele 18 bonuri valorice sustrase de inculpați, precum și alte 5 bonuri valorice găsite la locul faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și inculpații. Prin apelul procurorului sentința a fost criticată pentru greșita reținere în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și neaplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen. Inculpații au criticat sentința, ca netemeinică și au solicitat reducerea pedepselor invocând starea de ebrietate în momentul săvârșirii infracțiunii și situațiile familiale dificile. Secția penală de la Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 678/ AP din 26 mai 2004 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și a respins apelurile inculpaților. A desființat sentința sub aspectul individualizării pedepsei și rejudecând cauza a înlăturat circumstanța atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

și a majorat pedepsele la 7 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul S.F., a declarat recurs. A criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică și a solicitat casarea ei și a sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A susținut că nu este autor al infracțiunii de tâlhărie cum greșit au reținut instanțele și că el a intervenit pentru a salva victima de violențele la care era supusă de celălalt inculpat. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și pe baza acestora vinovăția inculpaților.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul H.C.M. a declarat că împreună cu inculpatul S.F. au agresat-o pe partea vătămată, că inculpatul S.F. i-a cerut părții vătămate să scoată tot ce are în buzunare, iar el a luat banii din buzunarul părții vătămate. Inculpatul S.F. a declarat că cel care a lovit partea vătămată a fost inculpatul H.C.M. și că el a intervenit și a tras partea vătămată care încerca să sară gardul, nu pentru că în acest fel să poată fi tâlhărit ci pentru a-l proteja să nu cadă și pe beton și să se rănească. Același aspect rezultă și din declarația dată de inculpatul S.F. în fața instanței la 4 martie 2004. Partea vătămată N.D.I., audiat în instanță a declarat că cel care l-a urmărit a fost H.C.M., că inculpatul S.F.

a venit și el, că unul din inculpați i-a cerut să scoată tot ce are în buzunare și pentru că a refuzat, a fost buzunărit de inculpatul H.C.M., iar după ce a reușit să scape de cei doi a încercat să sară gardul însă a fost tras de picior de unul din inculpați. Așa cum însuși inculpatul S.F. a declarat, el este cel care l-a tras de picior pe partea vătămată. După cum rezultă din probele administrate și cum instanțele corect au reținut, inculpatul S.F. nu a intervenit pentru a salva pe partea vătămată, dimpotrivă el a cerut părții vătămate să scoată tot ce are în buzunare și tot el a fost cel care a tras-o de picior pe partea vătămată în încercarea acesteia de a scăpa și a sări gardul. Nici cea de a doua critică privind greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.

Instanța de apel a apreciat corect că prima instanță a reținut nejustificat în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii. A înlăturat circumstanța atenuantă judiciară cu motivarea că doar împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nu este suficientă pentru a fi reținută conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret ridicat, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii, pe timp de noapte, de două persoane împreună, prin folosirea violenței, cauzând victimei leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.

Reținând că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la pronunțare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 185/ Ap din 26 mai 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la 10 august 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.