ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1074 din 8

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul C.M. la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe

o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 486 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 791 din 7 mai 1997 a Judecătoriei Buftea, rămasă

definitivă prin neapelare, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin

sentință, dispunându-se ca în final inculpatul să execute 9 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 mai 2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

fost confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, iar

în baza art. 118 lit. d) din același cod a fost confiscată de la inculpat suma

de 72.000 lei.

S-a luat act că partea vătămată M.G.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.

și art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la

1.444.077 lei despăgubiri civile cu dobânda aferentă practicată de B.N.R. de la

data rămânerii definitive a sentinței până la achitarea integrală a debitului către

Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.”

Tribunalul a reținut că, în

dimineața zilei de 16 mai 2002, în jurul orelor 5,40, în timp ce se deplasa,

inculpatul a acostat-o pe partea vătămată M.G. și, după ce a agresat-o cu un

cuțit, a deposedat-o de o poșetă în care se aflau bunuri personale și suma de

550.000 lei. Fapta a fost recunoscută de inculpat.

Vinovăția inculpatului a fost

stabilită prin coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile părții

vătămate, raportul de expertiză medico-legală, procesul verbal de recunoaștere

și procesul verbal de cercetare la fața locului

Prin decizia penală nr. 853 din 20

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate.

În considerentele deciziei, curtea a

reținut că pedeapsa a fost corect individualizată de prima instanță, avându-se

în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs.

Recurentul a solicitat reducerea pedepsei,

considerând că este excesivă.

Examinând motivul de recurs invocat,

curtea constată netemeinicia acestuia pentru următoarele motive:

Pedeapsa prevăzută de art. 211 alin.

(3) lit. b), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.05.2002),

este închisoarea de la 7 la 20 de ani.

Curtea apreciază că pedeapsa de 9

ani închisoare stabilită pentru recurentul inculpat a fost corect

individualizată de instanțe în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C pen.

Astfel instanțele au ținut seama

atât de pericolul social al faptei de tâlhărie (săvârșită într-un loc public,

de o persoană având asupra sa un cuțit), cât și de pericolul pe care-l prezintă

inculpatul, infractor recidivist.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000

lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 853 din 20 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la 18 aprilie

2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.