ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 567 din 8

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. 7392/2005,

în baza art. 461 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la

executare formulată de condamnatul V.C., privind sentința penală nr. 1147 din 9

iunie 1999 a Tribunalului Prahova.

Condamnatul - contestator a fost

obligat la 60 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 40 lei RON onorariu

apărător din oficiu ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în

contul Baroului de Avocați Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că, inițial cererea

formulată de condamnat a fost intitulată apel și adresată Curții de Apel

Ploiești, fiind înregistrată sub nr. 8952/2005, când, urmare precizărilor

făcute de inculpatul V.C., în sensul că, cererea este de fapt o contestație la

executare împotriva sentinței penale nr. 147/1999 pronunțată de Tribunalul

Prahova, prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2005 pronunțată în dosarul

nr. 8952/2005, Curtea de Apel Ploiești a scos cauza de pe rol și a dispus

înaintarea dosarului la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea contestației la

executare formulată de condamnatul V.C., și unde a fost înregistrată sub nr. 7392

din 19 octombrie 2005.

S-a mai reținut că, V.C. se află în

executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 147

din 9 iunie 1999 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 317

din 28 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsa fiind aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Se precizează că, motivele invocate

în contestație, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, dar și

împrejurarea că, pedeapsa este mult prea aspră, nu se încadrează în cazurile

prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul – contestator V.C., susținând aceleași motive, respectiv schimbarea

încadrării juridice a faptei, dar și împrejurarea că pedeapsa aplicată este

mult prea aspră în raport de situația de fapt reținută.

Curtea, examinând sentința apelată

în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile

formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2)

și art. 378 C. proc. pen., constată că apelul este nefondat, astfel că îl

respinge prin decizia penală nr. 15/2006.

S-a reținut că, este justificată

respingerea contestației la executare întemeiată pe motivul că, faptele ce au

atras condamnarea nu constituie o infracțiune de tâlhărie, așa cum s-a stabilit

prin hotărârea rămasă definitivă, și o infracțiune de furt, deoarece, pe de o

parte motivul invocat nu-și găsește corespondent în nici unul dintre cazurile

de contestație prevăzute în mod expres și limitativ de lege, iar pe de altă

parte, în asemenea situație nu este vorba de un motiv invocat în cursul

executării, ci de o problemă de fond care să repună în discuție încadrarea

juridică stabilită prin hotărârea de condamnare definitivă, intrată în puterea lucrului

judecat, ceea ce nu se poate face printr-o contestație la executare.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs contestatorul care a solicitat admiterea cererii invocând nevinovăția

sa.

Recursul este nefondat dat fiind că

așa cum instanțele au reținut motivul invocat nu se regăsește în nici unul din

cazurile prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Așa fiind, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de

contestatorul condamnat V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 11 ianuarie

2006 a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul condamnat V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din

11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iunie 2006.