ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 68 din 24 februarie 2010, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe

inculpatul V.A.C. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de

art. 20 C. pen., rap. la art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74

și art. 76 lit. a) C. pen., fapta din 8 septembrie 2009 la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) teza a II-a rap. la art. 175 alin. (1) teza finală, a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege pe timp de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 86/1 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86/2 C.

pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se

adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 4 ani, va fi de 8 ani.

În temeiul art. 86/3 C.

pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova,

desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat interdicția privind exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata

termenului de încercare.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 C. pen.,

privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub

supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului

de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din sentință pe parcursul

aceluiași termen sau al neîndeplinirii cu rea - credință a măsurilor de

supraveghere dispuse de instanță.

A fost obligat

inculpatul la 8.000 lei daune morale către partea vătămată M.L.A.

A respins restul

pretențiilor părții vătămate, privind acordarea despăgubirilor civile, ca

neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul

la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M.L.A., reprezentând

contravaloarea onorariu avocat.

A luat act că

Spitalul Județean Ploiești nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică, atât în latura penală cât și în latura civilă.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauzei cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 43 din 17 mai 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul V.A.C. împotriva sentinței penale nr.

68 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, pe

care a desființat-o în parte, în latură civilă în sensul că a majorat daunele

morale la care inculpatul a fost obligat către partea vătămată M.L.A., la 80.000

lei, luând act că inculpatul este de acord cu plata acestei sume.

A menținut restul

dispozițiilor hotărârii.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare contestatorul parte vătămată M.L.A.,

solicitând admiterea contestației și desființarea deciziei atacate.

A susținut contestatorul,

în cererea depusă la dosar, că motivele pentru care a formulat contestația în

anulare se referă la greșita individualizare a sancțiunii ce a fost aplicată inculpatului,

întrucât pedeapsa nu este în măsură să atingă scopul reeducării acestuia.

La termenul de judecată

din data de 25 octombrie 2010, contestatorul parte vătămată M.L.A. a solicitat

să se ia act că cererea formulată este o cerere de recurs împotriva deciziei

penale nr. 43 din 17 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prin încheierea din

25 octombrie 23010, pronunțată în dosarul nr. 5749,1/105/2009, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat act de

declarația părții vătămate M.L.A., în sensul că cererea formulată este o cerere

de recurs împotriva deciziei penale nr. 43 din 17 mai 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești.

A scos cauza de pe

rol și a dispus înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, spre competentă soluționare a recursului.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 5749,1/105/2009,

având ca obiect recursul declarat de partea vătămată M.L.A. împotriva deciziei

penale nr. 43 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Se constată că

recursul declarat de partea vătămată nu a fost motivat de către aceasta.

Recursul este

inadmisibil și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că sentința penală nr. 68 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Prahova, secția penală, a fost atacată cu apel numai de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul V.A.C.

S-a susținut că în

mod greșit prima instanță a reținut circumstanța atenuantă în favoarea inculpatului,

iar pe de altă parte a făcut o greșită individualizare a pedepsei prin

aplicarea disp. art. 86

1

C. pen., referitoare la suspendarea sub

supraveghere a pedepsei.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei s-a apreciat că inculpatul trebuia obligat atât la daune

morale cât și la daune materiale, reprezentând despăgubiri civile către partea

civilă M.L.A.

În final, s-a

solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desființarea în parte a

sentinței și pronunțarea unei hotărâri în sensul celor arătate în motivele de

apel.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 43 din 17 mai 2010 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul V.A.C. împotriva sentinței penale nr.

68 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, pe

care a desființat-o în parte în latură civilă în sensul că a majorat daunele morale

la care inculpatul a fost obligat către partea vătămată M.L.A., la 80.000 lei,

luând act că inculpatul este de acord cu plata acestei sume. A menținut restul

dispozițiilor hotărârii.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.,

nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu

au folosit calea apelului.

În teza a doua a aceluiași

articol se prevede că persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen., pot

declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit

apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din

sentință și numai cu privire la această modificare.

În speța de față, se

constată că în faza procesuală a apelului a fost desființată în parte sentința

pronunțată de Tribunalul Prahova, pe latură civilă, în sensul că au fost

majorate clauzele morale la care inculpatul a fost obligat către partea

vătămată M.L.A. la 80.000 lei, luându-se act că inculpatul este de acord cu

plata acestei sume.

Cum partea vătămată M.L.A.

nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 68 din 18 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, și nu a motivat recursul ce

formează obiectul prezentului dosar, Înalta Curte va respinge recursul declarat

de partea vătămată, ca inadmisibil.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte vătămată va fi

obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Totodată, onorariul

parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.A.C.,

în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de partea vătămată M.L.A. împotriva deciziei penale nr. 43 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat V.A.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

ianuarie 2011.