ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 175 din 29 martie 2011 a Tribunalului lași, s-au dispus următoarele: Condamnă pe inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a -ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durata de 6 ani care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul S.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, organ desemnat cu supravegherea inculpatului, la datele stabilite de acest organ și să urmeze programele stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, al neexecutării obligațiilor civile ori al nerespectării măsurilor de supraveghere, pe durata termenului de încercare stabilit. În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a corpului delict - cuțit, aflat la camera corpuri delicte a Tribunalului lași. În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată, admite acțiunile civile formulate de părțile civile S.U. „S.S." lași și S.A. lași, și, în consecința, obligă inculpatul S.G.

să achite următoarele sume de bani: 2.318,43 RON, la care se adaugă dobânda practicată de BNR până la achitarea prejudiciului, părții civile S.U. „S.S. " lași reprezentând daune materiale, cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate G.A.I. 390 RON părții civile S.A. a județului lași cu titlu de daune materiale, contravaloare transport pentru partea vătămată G.A.I.; În baza art. 346 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (1), (2), (3) lit. b) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. admite, în parte, acțiunea civilă a părții civile G.A.I. și, în consecință, obligă inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. ala obligă inculpatul la plata în favoarea părții vătămate a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta. la act că onorariul apărătorului din oficiu a fost integral achitat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2.000 RON. Pentru a se hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor", prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

în dauna părții vătămate G.A.I. Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată G.A.I. este ginerele inculpatului S.G. În data de 15 ianuarie 2010, partea vătămată G.A.I., împreună cu fratele său se întorceau din localitatea S., unde locuiește sora lor. Pe drum cei doi s-au întâlnit cu socrii părții vătămate, inculpatul S.G. și S.C. Partea vătămată s-a oferit să-i conducă cu căruța acasă. Ajungând la domiciliul socrilor, au hotărât să bea un pahar de vin. Inițial, S.G., S.C., G.A.I., G.P. și S.V. au stat cu toții într-o cameră și au băut dintr-o sticlă de vin. La un moment dat, S.G.

și S.C. au părăsit încăperea, mergând într-o bucătărie anexă. Ulterior, partea vătămată a ieșit, la rândul său, afară, moment în care a sesizat că socrii săi se certau, soacra sa strigând tare. Alertat de strigătele numitei S.C., partea vătămată s-a dus să vadă ce se întâmplă. Intrând în bucătăria anexă și sesizând că inculpatul încearcă să o lovească pe soția sa, partea vătămată a tras-o pe aceasta deoparte și i-a reproșat inculpatului că nu este frumos ceea ce face. Ulterior, partea vătămată a vrut să iasă din încăpere împreună cu soacra sa, însă a simțit aproape imediat o lovitură de cuțit în spate, urmată de sângerare abundentă. Partea vătămată a primit ajutor de la soacra sa, fiind chemată ambulanța care a transportat-o imediat la spital.

Prin certificatul medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L. lași s-au concluzionat următoarele: „G.A.I. a prezentat plaga înjunghiata lombară stângă cu secționare mușchi lombar, hemoperitoneu pentru care s-a intervenit chirurgical. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit) și pot data din 16 ianuarie 2010. Necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile au fost de natură să-i pună viața în pericol". Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerilor și declarațiilor date de părțile vătămate G.A.I. cu concluziile certificatul medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L.

lași, declarațiile martorilor oculari S.V.A., G.P., G.M.G. coroborate parțial cu declarațiile inculpatului și a martorei S.C. De altfel, agresarea părții vătămate de către inculpat, cu un cuțit, nu este contestată în cauza, martorii S.V.A., G.P., G.M.G. și S.C. indicând concordant că partea vătămată a fost rănită după ce aceasta discutase în bucătărie cu inculpatul. De precizat că nici unul din martori nu a observat exact momentul loviri de către inculpat a părții vătămate, însă au participat la acțiunile ulterioare de ajutorare a părții vătămate. Inculpatul a recunoscut constant faptul că a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată, însă a oferit mai multe variante cu privire la contextul cauzal și motivațional ce a stat la baza acțiunii sale.

Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul a indicat că pe fondul unui scandal cu soția sa, a luat un cuțit cu intenția de a-și lovi soția, însă intervenind partea vătămată a lovit-o din greșeala pe aceasta. Ulterior, inculpatul a susținut că după ce partea vătămată a intrat în bucătărie, aceasta l-a prins cu mâna de gât, motiv pentru care l-a împins spre ușă, a luat un cuțit de pe un dulap și l-a lovit o singură data, în zona abdomenului. Inculpatul a precizat că partea vătămată era cu fața spre el, nu cu spatele. În ultima declarație dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că l-a lovit pe G.A.I. „de ciudă că acesta îl strânsese de gât". În fața instanței, inculpatul S.G.

a precizat că „a avut o discuție contradictorie cu soția sa și pe fondul acestei discuții, în cameră a intrat partea vătămată care l-a prins cu mâinile de gât, motiv pentru care l-a împins și apoi a luat cuțitul de pe masă și l-a lovit." Inculpatul a precizat că nu este adevărat că ar fi încercat să o lovesc pe soția sa și din greșeala a lovit-o pe partea vătămată și că regretă foarte mult cele întâmplate. Martora S.C., soția inculpatului, a tins prin declarația să susțină poziția procesuală a inculpatului, însă faptele atestate de martor sunt divergente chiar cu aspectele atestate de inculpat, astfel că nu pot fi reținute. Dacă inculpatul a recunoscut constant că se certa cu soția sa, motiv pentru care a intervenit partea vătămată (fapt atestat și de martorul S.V.

și partea vătămată), martora S.C. a precizat că soțul său doar vorbea cu voce mai ridicată, dar era liniștit și doar i s-a părut părții vătămate că se certau. Dacă inculpatul a susținut că partea vătămată l-a apucat cu ambele mâini de gât, martora a susținut că inculpatul era jos pe pat, iar partea vătămată „l-a prins din spate cu mâna împrejurul gâtului". Față de aceste contradicții, reținând și declarațiile părții vătămate care au fost constante cu privire la locul și modalitatea înjunghierii sale, instanța va înlătura declarația martorei S.C. ca fiind nesinceră. Din punct de vedere probatoriu, este de necontestat că inculpatul este cel ce l-a lovit pe partea vătămată, iar împrejurarea că partea vătămată ar fi exercitat prealabil o acțiune agresivă asupra inculpatului, rămâne nesustenabilă.

Pe de o parte, multiplele modificări ale poziției procesuale ale inculpatului impun rezerve jurisdicționale obiective în reținerea integrală a declarației acestuia. Pe de altă parte, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarația inculpatului poate valora mijloc de probă, doar în condițiile în care se coroborează cu date și fapte ce rezultă din ansamblul probelor administrate. Or, ipoteza faptică avansată de inculpat este în principal improbabilă. Astfel, deși susține că partea vătămată se afla față în față cu el, prinzându-l cu mâinile de gât, inculpatul arată că a luat un cuțit și l-a lovit în zona abdominală dreaptă. De altfel, declarația părții vătămate conform căreia la momentul când a vrut să iasă din bucătărie a simțit o lovitură în spate se coroborează cu constatările certificatului medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 conform cărora partea vătămată a prezentat „plagă lombară stg.

înjunghiată". Or, față de caracterul științific al actului medico legal, trebuie acordată prevalentă judiciară probei prin declarația părții vătămate, reținându-se că poziția agresor victimă era la momentul lovirii față în spate și nu față în față. În acest sens, se reține că inculpatul era cu fața spre partea vătămată, care era poziționată cu spatele la acesta, în condițiile în care dorea să părăsească încăperea. În acest context, apare ca logică susținerea părții vătămate că în condițiile în care ar fi sesizat actul de agresiune, ar fi încercat să se apere, fapt ce nu a fost posibil în condițiile în care lovitura a venit din spate. În consecință, instanța a înlăturat teza defensivă referitoare la agresarea inculpatului de către partea vătămată, ca nefiind susținută probator.

Față de faptă, astfel cum a fost expusă anterior, Tribunalul reține că ansamblul datelor cauzei converge spre concluzia că inculpatul S.G., chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului - moartea părții vătămate, a acceptat producerea acestuia. Modul de săvârșire a faptei - lovirea activă a părții vătămate, mijlocul folosit - un cuțit, zona vizată - zona lombară, modalitatea de lovire - din spate, în timp ce partea vătămată încerca să iasă din cameră, toate acestea denotă existența unei intenții indirecte a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Riscul producerii rezultatului socialmente periculos este susținut și de concluziile medico -legale care au statuat că leziunile suferite de partea vătămată au fost de natură să-i pună viața în pericol.

Elementele faptice expuse susțin motivarea că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide partea vătămată, rezultatul socialmente periculos, acceptat de inculpat - moartea victimei, neproducându-se doar ca urmare a intervenției chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată. În drept, fapta inculpatului S.G. care, în data 15 ianuarie 2010, într-o încăpere anexă a casei, a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate G.A.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă la omor", prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, pentru considerentele anterior expuse, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, întrucât chiar dacă nu a urmărit moartea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, fiindu-i indiferent.

Cu prilejul individualizării judiciare a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea faptei urmarea acesteia, limitele de pedeapsă care în cazul tentativei se reduc la jumătate, dar și conduita avută de inculpat anterior și ulterior săvârșirii faptelor. În ceea ce privește circumstanțele reale ale faptei, instanța reține că inculpatul a acționat impulsiv și violent, pe fondul unui incident minor, a lovit partea vătămată din spate, într-o zonă vitală, însă se va reține totodată că inculpatul a lovit o singură dată partea vătămată, abandonând agresarea acesteia. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoana integrată social, având o familie numeroasă și câștigându-și veniturile din cultivarea pământului agricol.

Atât vecinii, cât și autoritățile locale îl caracterizează pe inculpat ca un om serios, gospodar, respectuos și pașnic, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar. În consecință, instanța, având în vedere și poziția procesuală corectă adoptată de inculpat, care a recunoscut comiterea faptei și s-a prezentat la toate termenele în fața instanței, a regretat constant săvârșirea faptei, apreciază că o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art 74 lit. a) C. pen., conform art. 76 lit. b) C. proc. pen. va fi de natura a satisface exigențele disp. art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei și necesitatea asigurării prevenției generale și speciale.

Constatând ca obligatorie, față de disp. art. 174 C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de împrejurarea condamnării inculpatei la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența C.E.D.O. care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen., instanța în baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 64 C. pen., a interzis inculpatului S.G., exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (ca pedeapsă complementară), iar în condițiile prev. de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata pedepsei, exercitarea acelorași drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Instanța nu a dispus interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu s-au folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.

Având în vedere vârsta inculpatului, atitudinea procesuală sinceră a acestuia contextul în care a fost comisă fapta, regretul sincer manifestat de inculpat, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, prin urmarea programelor stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, astfel, încât, în baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere. În latura civilă, instanța a constatat că au formulat pretenții civile în Spitalul Clinic de Urgențe lași și Serviciul de Ambulanță lași, și partea civilă G.A.I.

Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului, constată instanța că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportarea acesteia la spital și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatei în producerea acestui prejudiciu. Pentru aceste motive, în baza disp. art. 998- 999 C. civ.

rap. la art. 14 și art. 346 C. pen., coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată, a obligat pe inculpatului S.G. să plătească părții civile S.C.U. „S.S." lași suma de 2.318,43 RON, la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, iar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță suma de 390 RON cu titlu de despăgubiri civile. Reținând considerentele anterior expuse referitoare la condițiile antrenăriii răspunderii civile a inculpatului, sub aspectul întinderii prejudiciului resimțit de partea vătămată, Tribunalul, analizând probatoriul administrat în latura civilă a cauzei constată următoarele: Pe latura civilă, la cerea părții civile au fost audiați martorii M.R.

și G.L. Martorul M.R. a indicat că urmare a agresării părții vătămate, aceasta a fost internată în spital și el personal l-a împrumutat cu suma de 2.000 RON. Martorul a indicat că partea vătămată a stat la pat 3 săptămâni, fiind ajutat în mod constant în gospodărie de un băiat și din câte cunoaște partea civilă a mai împrumutat suma de 2.000 RON de la un alt consătean, C.D., suma de 2.000 RON de la B.P., banii fiindu-i necesari pentru spital întrucât nu putea merge cu microbuzul și plătea taxiul și pentru medicamente. Martora G.L. a indicat că după ce partea vătămată a fost rănită a fost dusă la spital, iar după ce s-a întors acasă de la spital, întrucât nu mai putea îngriji animalele, a angajat om.

Partea vătămată avea doi cai, 3 porci și găini, iar în localitate ziua de muncă se plătește cu 40-50 RON. Martora a atestat că partea vătămată a făcut cheltuieli suplimentare pe medicamente, partea vătămată având probleme financiare întrucât nu avea bani să plătească spitalul și să facă față cheltuielilor. Martora G.L. a susținut că partea vătămată a împrumutat suma de 2.000 de RON de la D.C., respectiv 2.000 RON de la B.P., iar de la M.R. tot 2.000 de RON.

Or, raportat la declarațiile martorilor, precum și la constatările medico-legale, numărul de zile de îngrijiri medicale 25-30 zile stabilite prin certificatul medico -legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L lași, trebuie considerat că în cauza s-a probat că partea vătămată a realizat cheltuieli suplimentare, cheltuieli determinate de faptul că o perioadă de timp a fost spitalizată, fiind externată cu recomandarea de a evita eforturile fizice mari o lună, cheltuind diverse sume de bani și pentru realizarea transportului din localitatea S., V. la lași. Trebuie reținut că există o imposibilitate obiectivă de preconstituire a tuturor înscrisurilor necesare dovedirii cheltuielilor efectuate, legate de transportul la controale medicale și alte cheltuieli.

De asemenea, din probatoriile administrate rezultă indubitabil că partea vătămată lucra și în gospodăria proprie, aducându-și propriu aport în muncă, prestând o activitate lucrativă constantă, generatoare de produse agricole și animaliere.

În practica judiciară s-a arătat că în stabilirea despăgubirilor acordate victimei „urmează a se ține seama de valoarea reală a prestațiilor ei, fie în gospodăria casnică, fie ca muncitor ziler, fie în orice alt loc de muncă, asigurându-se astfel și în asemenea situații o acoperire justă și integrală a pagubei suferite, corespunzătoare cantității de muncă, pe care nu o mai poate presta" (Decizia de îndrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem nr. 13 din 30 decembrie 1968). Faptul că partea civilă angaja în mod uzual oameni care să o ajute în gospodărie și la munca pământului nu poate conduce la respingerea pretențiilor materiale în integralitatea lor, în condițiile în care probatoriile administrate relevă fără echivoc că partea civilă lucra și el în mod constant în gospodărie.

În ceea ce privește cheltuielile cu medicamentația, instanța reține că în cauză nu s-a dovedit că părții vătămate i-a fost recomandat vreun tratament medicamentos și nici nu s-a dovedit avansarea unor cheltuieli suplimentare în acest scop. De asemenea, deși ambii martori indică suma de 6.000 RON împrumutată de partea vătămată, în cauză nu s-a dovedit că această sumă a fost folosită exclusiv pentru acoperirea prejudiciului produs părții vătămate. În consecință, în lipsa altor criterii obiective, prin raportare la declarațiile martorilor audiați care au indicat că ziua de muncă se plătește în mod obișnuit cu suma de 40-50 RON pe zi, ținând cont de numărul de zile de îngrijiri medicale și cheltuielile suplimentare de transport, Tribunalul apreciază că suma de 2.500 RON este echitabilă și este de natură a acoperi prejudiciul material produs în patrimoniul părții vătămate.

În ceea ce privește daunele morale, Tribunalul reține că prin săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, inculpatul a adus atingere unor drepturi fundamentale ale părții vătămate, dreptul la viață și la integritate fizică garantate prin art. 22 alin. (1) din Constituția României, cauzându-i astfel un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparație prin mijloace bănești conform art. 14 alin. (5) C. pen. De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Având în vedere aceste considerente, raportat și la aspectele reținute anterior cu privire la consecințele suportate de partea vătămată, dar și la impactul negativ, de ordin psihologic pe care îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență și traumelor ulterioare, necesitatea ca daunele morale să reprezinte o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit, ținând cont de durata îngrijirilor medicale, având în vedere și finalitatea instituției daunelor morale, ca acestea să nu devină o sursă de venit nejustificată, instanța urmează în baza art. 346 alin (1) și art. 14 alin (5) C. proc. pen., în referire la art. 998 și art. 999 C. civ să admită în parte cererea părții vătămate și să oblige inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de către partea vătămată.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare, instanța reține că partea vătămată a făcut dovada plății onorariului de avocat în cuantum de 1.100 RON. În consecință, având în vedere și soluția dispusă în latura civilă, în baza art. 193 alin. (1) și C. proc. pen. s-a admis în parte cererea părții vătămate de acordare a cheltuielilor judiciare și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către aceasta. Instanța a lua act că onorariul apărătorului din oficiu a fost integral achitat. În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de inculpatul S.G. și de partea civilă G.A. Totodată, apărătorul inculpatului critică dispoziția instanței de fond prin care a fost amendată cu suma de 1.000 RON, cu referire la încheierea de ședință din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului lași.

Inculpatul a susținut oral că este de acord cu pedeapsa aplicată, dar nu și cu modalitatea de executare stabilită de prima instanță. În motivele de apel scrise prin apărător, inculpatul solicită reaprecierea probelor administrate în latură civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat. Apelul părții civile vizează același aspect și anume, valoarea daunelor materiale și morale, pe care le consideră nejustificat de mici, față de prejudiciul pe care l-a suferit. Prin decizia penală nr. 118 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză. S-a admis cererea promovată de avocat M.F.

și în consecință, s-a dispus exonerarea de plata amenzii în cuantum de 1.000 RON aplicată prin încheierea din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului lași. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele procedurale, Curtea a reținut că în cauză instanța de fond a administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat în conformitate cu art. 63 alin. (2 1 )C. proc. pen. Coroborând plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și ale inculpatului, actele medicale legale vizând-o pe victimă, celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că, în ziua de 15 ianuarie 2010, inculpatul l-a înjunghiat pe ginerele său G.A., producându-i leziuni grave ce i-au pus acestuia viața în pericol.

Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. La stabilirea tratamentului sancționator s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și cele care o atenuează. Reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și anume cele enumerate în art. 74 lit. a) C. pen., instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., această modalitate de executare a pedepsei ducând în derizoriu scopul coercitiv, punitiv, al pedepsei și lipsindu-l de eficiență.

Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond. Apreciindu-se judicios probele administrate, instanța de fond, prin sumele stabilite cu titlu de despăgubiri civile a asigurat repararea prejudiciului cauzat părții civile, astfel cum a fost dovedit prin probele ce au fost administrate. În ce privește daunele morale, este cert că nu se poate cuantifica exact suferința unui om, dar în cauză, raportându-ne și la numărul de zile de îngrijiri medicale și la posibilitățile reale ale inculpatului de a plăti aceste sume, concluzia instanței de fond este cea corectă. În ce privește cererea avocatului de scutire de plata amenzii de 1.000 RON, aplicată prin încheierea din 16 noiembrie 2010, Curtea reține următoarele: Astfel cum rezultă, avocatul face cerere de scutire (datată 26 noiembrie 2010) și anexează act medical.

Față de actul medical, Curtea apreciază că este întemeiată cererea apărătorului, care a înțeles să atace odată cu fondul cauzei încheierea din 16 noiembrie 2010 și implicit să solicite scutirea de plata amenzii de 1.000 RON aplicată, lipsa la acel termen fiind justificată. Așa fiind, urmează a se admite cererea apărătorului, și să se dispună scutirea de plata amenzii de 1.000 RON, aplicată prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2010. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.G., invocând temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. exclusiv în ce privește latura civilă a cauzei. În susținerea motivului de casare, a solicitat reducerea daunelor morale și materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă G.A.I., al căror cuantum este prea mare raportat la împrejurările concrete și care ar fi o îmbogățire fără just temei, deoarece cele materiale nu sunt dovedite, iar cele morale au fost greșit apreciate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată G.A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de RON daune materiale (reprezentând cheltuieli legate de îngrijirile medicale, transport la spital, dar și cele efectuate cu persoanele angajate în gospodărie) și 10.000 de RON daune morale. În privința daunelor materiale, acestea au fost cenzurate de instanța de fond prin raportare la probatoriul administrat în cauză (martorii M.R. și G.L.) reținându-se în mod întemeiat ca și cuantum al pretențiilor civile dovedite doar suma de 2.500 de RON reprezentând cheltuieli de transport și cele efectuate cu oamenii angajați să desfășoare în locul victimei muncile în gospodărie.

În privința daunelor morale, Curtea reține că acestea au fost stabilite prin apreciere de către instanța de fond, însă nu în mod arbitrar, ci în funcție de anumite criterii (consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială), iar suma de 5.000 de RON acordată victimei cu acest titlu nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, ci este de natură a compensa suferințele încercate de aceasta ca urmare a acțiunilor ilicite ale inculpatului. În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.G. împotriva deciziei penale nr. 118 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.