ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 175 din 29 martie 2011 a Tribunalului lași, s-au dispus următoarele:

Condamnă pe

inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit.

a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Pe

durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a -ll-a, lit. b) C. pen.

În baza

art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durata de 6

ani care constituie termen de încercare, potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen.

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza

art. 86

3

alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul S.G. să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, organ desemnat

cu supravegherea inculpatului, la datele stabilite de acest organ și să urmeze

programele stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași;

b) să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență.

Atrage

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni, al neexecutării obligațiilor civile ori al nerespectării

măsurilor de supraveghere, pe durata termenului de încercare stabilit.

În baza

art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a corpului delict -

cuțit, aflat la camera corpuri delicte a Tribunalului lași.

În baza

disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ.

coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată, admite

acțiunile civile formulate de părțile civile S.U. „S.S." lași și S.A.

lași, și, în consecința, obligă inculpatul S.G. să achite următoarele sume de

bani: 2.318,43 RON, la care se adaugă dobânda practicată de BNR până la

achitarea prejudiciului, părții civile S.U. „S.S. " lași reprezentând

daune materiale, cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată

părții vătămate G.A.I.

390 RON

părții civile S.A. a județului lași cu titlu de daune materiale, contravaloare transport

pentru partea vătămată G.A.I.;

În baza

art. 346 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (1), (2), (3)

lit. b) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. admite, în parte,

acțiunea civilă a părții civile G.A.I. și, în consecință, obligă inculpatul la

plata în favoarea acesteia a sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale și

a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza

art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. ala obligă inculpatul la plata în

favoarea părții vătămate a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

efectuate de aceasta.

la act

că onorariul apărătorului din oficiu a fost integral achitat.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat să plătească statului, cu

titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2.000 RON.

Pentru a

se hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor", prev. și ped. de art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în dauna părții vătămate G.A.I.

Tribunalul,

analizând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator

administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

Partea

vătămată G.A.I. este ginerele inculpatului S.G.

În data

de 15 ianuarie 2010, partea vătămată G.A.I., împreună cu fratele său se

întorceau din localitatea S., unde locuiește sora lor. Pe drum cei doi s-au

întâlnit cu socrii părții vătămate, inculpatul S.G. și S.C. Partea vătămată s-a

oferit să-i conducă cu căruța acasă.

Ajungând

la domiciliul socrilor, au hotărât să bea un pahar de vin. Inițial, S.G., S.C.,

G.A.I., G.P. și S.V. au stat cu toții într-o cameră și au băut dintr-o sticlă

de vin. La un moment dat, S.G. și S.C. au părăsit încăperea, mergând într-o

bucătărie anexă. Ulterior, partea vătămată a ieșit, la rândul său, afară,

moment în care a sesizat că socrii săi se certau, soacra sa strigând tare.

Alertat de strigătele numitei S.C., partea vătămată s-a dus să vadă ce se

întâmplă. Intrând în bucătăria anexă și sesizând că inculpatul încearcă să o

lovească pe soția sa, partea vătămată a tras-o pe aceasta deoparte și i-a

reproșat inculpatului că nu este frumos ceea ce face. Ulterior, partea vătămată

a vrut să iasă din încăpere împreună cu soacra sa, însă a simțit aproape

imediat o lovitură de cuțit în spate, urmată de sângerare abundentă. Partea

vătămată a primit ajutor de la soacra sa, fiind chemată ambulanța care a

transportat-o imediat la spital.

Prin certificatul

medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L. lași s-au

concluzionat următoarele: „G.A.I. a prezentat plaga înjunghiata lombară stângă

cu secționare mușchi lombar, hemoperitoneu pentru care s-a intervenit

chirurgical. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect

tăietor-înțepător (posibil cuțit) și pot data din 16 ianuarie 2010. Necesită

25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile au fost de

natură să-i pună viața în pericol".

Această

situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerilor și

declarațiilor date de părțile vătămate G.A.I. cu concluziile certificatul

medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L. lași,

declarațiile martorilor oculari S.V.A., G.P., G.M.G. coroborate parțial cu

declarațiile inculpatului și a martorei S.C.

De

altfel, agresarea părții vătămate de către inculpat, cu un cuțit, nu este

contestată în cauza, martorii S.V.A., G.P., G.M.G. și S.C. indicând concordant

că partea vătămată a fost rănită după ce aceasta discutase în bucătărie cu

inculpatul. De precizat că nici unul din martori nu a observat exact momentul

loviri de către inculpat a părții vătămate, însă au participat la acțiunile

ulterioare de ajutorare a părții vătămate.

Inculpatul

a recunoscut constant faptul că a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată, însă a

oferit mai multe variante cu privire la contextul cauzal și motivațional ce a

stat la baza acțiunii sale.

Astfel,

cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul a indicat că pe fondul unui scandal

cu soția sa, a luat un cuțit cu intenția de a-și lovi soția, însă intervenind

partea vătămată a lovit-o din greșeala pe aceasta.

Ulterior,

inculpatul a susținut că după ce partea vătămată a intrat în bucătărie, aceasta

l-a prins cu mâna de gât, motiv pentru care l-a împins spre ușă, a luat un

cuțit de pe un dulap și l-a lovit o singură data, în zona abdomenului.

Inculpatul a precizat că partea vătămată era cu fața spre el, nu cu spatele. În

ultima declarație dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că l-a

lovit pe G.A.I. „de ciudă că acesta îl strânsese de gât".

În fața

instanței, inculpatul S.G. a precizat că „a avut o discuție contradictorie cu

soția sa și pe fondul acestei discuții, în cameră a intrat partea vătămată care

l-a prins cu mâinile de gât, motiv pentru care l-a împins și apoi a luat

cuțitul de pe masă și l-a lovit." Inculpatul a precizat că nu este

adevărat că ar fi încercat să o lovesc pe soția sa și din greșeala a lovit-o pe

partea vătămată și că regretă foarte mult cele întâmplate.

Martora S.C.,

soția inculpatului, a tins prin declarația să susțină poziția procesuală a

inculpatului, însă faptele atestate de martor sunt divergente chiar cu

aspectele atestate de inculpat, astfel că nu pot fi reținute. Dacă inculpatul a

recunoscut constant că se certa cu soția sa, motiv pentru care a intervenit

partea vătămată (fapt atestat și de martorul S.V. și partea vătămată), martora S.C.

a precizat că soțul său doar vorbea cu voce mai ridicată, dar era liniștit și

doar i s-a părut părții vătămate că se certau. Dacă inculpatul a susținut că

partea vătămată l-a apucat cu ambele mâini de gât, martora a susținut că

inculpatul era jos pe pat, iar partea vătămată „l-a prins din spate cu mâna

împrejurul gâtului".

Față de

aceste contradicții, reținând și declarațiile părții vătămate care au fost

constante cu privire la locul și modalitatea înjunghierii sale, instanța va

înlătura declarația martorei S.C. ca fiind nesinceră.

Din

punct de vedere probatoriu, este de necontestat că inculpatul este cel ce l-a

lovit pe partea vătămată, iar împrejurarea că partea vătămată ar fi exercitat

prealabil o acțiune agresivă asupra inculpatului, rămâne nesustenabilă. Pe de o

parte, multiplele modificări ale poziției procesuale ale inculpatului impun

rezerve jurisdicționale obiective în reținerea integrală a declarației

acestuia. Pe de altă parte, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarația

inculpatului poate valora mijloc de probă, doar în condițiile în care se

coroborează cu date și fapte ce rezultă din ansamblul probelor administrate.

Or, ipoteza faptică avansată de inculpat este în principal improbabilă. Astfel,

deși susține că partea vătămată se afla față în față cu el, prinzându-l cu

mâinile de gât, inculpatul arată că a luat un cuțit și l-a lovit în zona abdominală

dreaptă. De altfel, declarația părții vătămate conform căreia la momentul când

a vrut să iasă din bucătărie a simțit o lovitură în spate se coroborează cu

constatările certificatului medico-legal nr. 195 din 03 februarie 2010 conform

cărora partea vătămată a prezentat „plagă lombară stg. înjunghiată". Or,

față de caracterul științific al actului medico legal, trebuie acordată

prevalentă judiciară probei prin declarația părții vătămate, reținându-se că

poziția agresor victimă era la momentul lovirii față în spate și nu față în

față. În acest sens, se reține că inculpatul era cu fața spre partea vătămată,

care era poziționată cu spatele la acesta, în condițiile în care dorea să

părăsească încăperea. În acest context, apare ca logică susținerea părții vătămate

că în condițiile în care ar fi sesizat actul de agresiune, ar fi încercat să se

apere, fapt ce nu a fost posibil în condițiile în care lovitura a venit din

spate.

În consecință,

instanța a înlăturat teza defensivă referitoare la agresarea inculpatului de

către partea vătămată, ca nefiind susținută probator.

Față de

faptă, astfel cum a fost expusă anterior, Tribunalul reține că ansamblul

datelor cauzei converge spre concluzia că inculpatul S.G., chiar dacă nu a

urmărit producerea rezultatului - moartea părții vătămate, a acceptat

producerea acestuia. Modul de săvârșire a faptei - lovirea activă a părții

vătămate, mijlocul folosit - un cuțit, zona vizată - zona lombară, modalitatea

de lovire - din spate, în timp ce partea vătămată încerca să iasă din cameră,

toate acestea denotă existența unei intenții indirecte a inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1) C. pen. Riscul producerii rezultatului socialmente periculos

este susținut și de concluziile medico -legale care au statuat că leziunile

suferite de partea vătămată au fost de natură să-i pună viața în pericol.

Elementele

faptice expuse susțin motivarea că inculpatul a acționat cu intenția indirectă

de a ucide partea vătămată, rezultatul socialmente periculos, acceptat de

inculpat - moartea victimei, neproducându-se doar ca urmare a intervenției

chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată.

În drept,

fapta inculpatului S.G. care, în data 15 ianuarie 2010, într-o încăpere anexă a

casei, a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate G.A.I., cauzându-i leziuni

ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă la

omor", prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Sub

aspectul laturii subiective, pentru considerentele anterior expuse, inculpatul a

acționat cu intenție indirectă, întrucât chiar dacă nu a urmărit moartea părții

vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, fiindu-i

indiferent.

Cu

prilejul individualizării judiciare a pedepsei vor fi avute în vedere

criteriile prescrise de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea faptei

urmarea acesteia, limitele de pedeapsă care în cazul tentativei se reduc la

jumătate, dar și conduita avută de inculpat anterior și ulterior săvârșirii

faptelor. În ceea ce privește circumstanțele reale ale faptei, instanța reține

că inculpatul a acționat impulsiv și violent, pe fondul unui incident minor, a

lovit partea vătămată din spate, într-o zonă vitală, însă se va reține totodată

că inculpatul a lovit o singură dată partea vătămată, abandonând agresarea

acesteia. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului,

instanța reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o

persoana integrată social, având o familie numeroasă și câștigându-și

veniturile din cultivarea pământului agricol. Atât vecinii, cât și autoritățile

locale îl caracterizează pe inculpat ca un om serios, gospodar, respectuos și

pașnic, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar. În

consecință, instanța, având în vedere și poziția procesuală corectă adoptată de

inculpat, care a recunoscut comiterea faptei și s-a prezentat la toate

termenele în fața instanței, a regretat constant săvârșirea faptei, apreciază

că o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al

reținerii circumstanței atenuante prev. de art 74 lit. a) C. pen., conform art.

76 lit. b) C. proc. pen. va fi de natura a satisface exigențele disp. art. 52

C. pen. referitoare la scopul pedepsei și necesitatea asigurării prevenției

generale și speciale.

Constatând

ca obligatorie, față de disp. art. 174 C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C.

pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de

împrejurarea condamnării inculpatei la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei

accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea

infracțiunilor săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența C.E.D.O. care

opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la

oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen., instanța în

baza disp. art. 65 alin. (2) și art. 64 C. pen., a interzis inculpatului S.G.,

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o

durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat (ca pedeapsă complementară), iar în condițiile prev. de

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata pedepsei, exercitarea

acelorași drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

Instanța

nu a dispus interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.,

întrucât inculpatul nu s-au folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție,

profesie sau activitate.

Având în

vedere vârsta inculpatului, atitudinea procesuală sinceră a acestuia contextul

în care a fost comisă fapta, regretul sincer manifestat de inculpat, instanța a

apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără

privare de libertate, prin urmarea programelor stabilite de Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, astfel, încât, în baza art. 86

1

C.

pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

În latura

civilă, instanța a constatat că au formulat pretenții civile în Spitalul Clinic

de Urgențe lași și Serviciul de Ambulanță lași, și partea civilă G.A.I.

Examinând

condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului, constată

instanța că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită

cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de

inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din

cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților

civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportarea

acesteia la spital și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate

dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatei în producerea

acestui prejudiciu.

Pentru

aceste motive, în baza disp. art. 998- 999 C. civ. rap. la art. 14 și art. 346

C. pen., coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

actualizată, a obligat pe inculpatului S.G. să plătească părții civile S.C.U.

„S.S." lași suma de 2.318,43 RON, la care se adaugă dobânda practicată de

B.N.R. până la achitarea prejudiciului, iar părții civile Serviciul Județean de

Ambulanță suma de 390 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Reținând

considerentele anterior expuse referitoare la condițiile antrenăriii

răspunderii civile a inculpatului, sub aspectul întinderii prejudiciului

resimțit de partea vătămată, Tribunalul, analizând probatoriul administrat în

latura civilă a cauzei constată următoarele:

Pe

latura civilă, la cerea părții civile au fost audiați martorii M.R. și G.L.

Martorul

M.R. a indicat că urmare a agresării părții vătămate, aceasta a fost internată

în spital și el personal l-a împrumutat cu suma de 2.000 RON. Martorul a

indicat că partea vătămată a stat la pat 3 săptămâni, fiind ajutat în mod

constant în gospodărie de un băiat și din câte cunoaște partea civilă a mai

împrumutat suma de 2.000 RON de la un alt consătean, C.D., suma de 2.000 RON de

la B.P., banii fiindu-i necesari pentru spital întrucât nu putea merge cu

microbuzul și plătea taxiul și pentru medicamente.

Martora G.L.

a indicat că după ce partea vătămată a fost rănită a fost dusă la spital, iar

după ce s-a întors acasă de la spital, întrucât nu mai putea îngriji animalele,

a angajat om. Partea vătămată avea doi cai, 3 porci și găini, iar în localitate

ziua de muncă se plătește cu 40-50 RON. Martora a atestat că partea vătămată a

făcut cheltuieli suplimentare pe medicamente, partea vătămată având probleme

financiare întrucât nu avea bani să plătească spitalul și să facă față

cheltuielilor. Martora G.L. a susținut că partea vătămată a împrumutat suma de

2.000 de RON de la D.C., respectiv 2.000 RON de la B.P., iar de la M.R. tot 2.000

de RON.

Or,

raportat la declarațiile martorilor, precum și la constatările medico-legale,

numărul de zile de îngrijiri medicale 25-30 zile stabilite prin certificatul

medico -legal nr. 195 din 03 februarie 2010 eliberat de I.M.L lași, trebuie

considerat că în cauza s-a probat că partea vătămată a realizat cheltuieli

suplimentare, cheltuieli determinate de faptul că o perioadă de timp a fost

spitalizată, fiind externată cu recomandarea de a evita eforturile fizice mari

o lună, cheltuind diverse sume de bani și pentru realizarea transportului din localitatea

S., V. la lași. Trebuie reținut că există o imposibilitate obiectivă de

preconstituire a tuturor înscrisurilor necesare dovedirii cheltuielilor

efectuate, legate de transportul la controale medicale și alte cheltuieli. De

asemenea, din probatoriile administrate rezultă indubitabil că partea vătămată

lucra și în gospodăria proprie, aducându-și propriu aport în muncă, prestând o

activitate lucrativă constantă, generatoare de produse agricole și animaliere. În

practica judiciară s-a arătat că în stabilirea despăgubirilor acordate victimei

„urmează a se ține seama de valoarea reală a prestațiilor ei, fie în gospodăria

casnică, fie ca muncitor ziler, fie în orice alt loc de muncă, asigurându-se

astfel și în asemenea situații o acoperire justă și integrală a pagubei

suferite, corespunzătoare cantității de muncă, pe care nu o mai poate

presta" (Decizia de îndrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem nr. 13

din 30 decembrie 1968). Faptul că partea civilă angaja în mod uzual oameni care

să o ajute în gospodărie și la munca pământului nu poate conduce la respingerea

pretențiilor materiale în integralitatea lor, în condițiile în care probatoriile

administrate relevă fără echivoc că partea civilă lucra și el în mod constant

în gospodărie.

În ceea

ce privește cheltuielile cu medicamentația, instanța reține că în cauză nu s-a

dovedit că părții vătămate i-a fost recomandat vreun tratament medicamentos și

nici nu s-a dovedit avansarea unor cheltuieli suplimentare în acest scop.

De

asemenea, deși ambii martori indică suma de 6.000 RON împrumutată de partea

vătămată, în cauză nu s-a dovedit că această sumă a fost folosită exclusiv

pentru acoperirea prejudiciului produs părții vătămate.

În consecință,

în lipsa altor criterii obiective, prin raportare la declarațiile martorilor

audiați care au indicat că ziua de muncă se plătește în mod obișnuit cu suma de

40-50 RON pe zi, ținând cont de numărul de zile de îngrijiri medicale și

cheltuielile suplimentare de transport, Tribunalul apreciază că suma de 2.500 RON

este echitabilă și este de natură a acoperi prejudiciul material produs în

patrimoniul părții vătămate.

În ceea

ce privește daunele morale, Tribunalul reține că prin săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor, inculpatul a adus atingere unor drepturi fundamentale ale

părții vătămate, dreptul la viață și la integritate fizică garantate prin art.

22 alin. (1) din Constituția României, cauzându-i astfel un prejudiciu de ordin

nepatrimonial, susceptibil de reparație prin mijloace bănești conform art. 14

alin. (5) C. pen. De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la

Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale

trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a

da o compensare victimei. Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate

pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei

infracțiuni presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele

negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor

sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu

care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost

afectată situația familială, profesională și socială. Având în vedere aceste

considerente, raportat și la aspectele reținute anterior cu privire la

consecințele suportate de partea vătămată, dar și la impactul negativ, de ordin

psihologic pe care îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență și

traumelor ulterioare, necesitatea ca daunele morale să reprezinte o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul suferit, ținând cont de durata îngrijirilor

medicale, având în vedere și finalitatea instituției daunelor morale, ca

acestea să nu devină o sursă de venit nejustificată, instanța urmează în baza

art. 346 alin (1) și art. 14 alin (5) C. proc. pen., în referire la art. 998 și

art. 999 C. civ să admită în parte cererea părții vătămate și să oblige

inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune

morale, reprezentând o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de

către partea vătămată.

În ceea

ce privește cheltuielile judiciare, instanța reține că partea vătămată a făcut

dovada plății onorariului de avocat în cuantum de 1.100 RON.

În consecință,

având în vedere și soluția dispusă în latura civilă, în baza art. 193 alin. (1)

și C. proc. pen. s-a admis în parte cererea părții vătămate de acordare a

cheltuielilor judiciare și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către aceasta.

Instanța

a lua act că onorariul apărătorului din oficiu a fost integral achitat.

În termenul

prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de

inculpatul S.G. și de partea civilă G.A.

Totodată,

apărătorul inculpatului critică dispoziția instanței de fond prin care a fost

amendată cu suma de 1.000 RON, cu referire la încheierea de ședință din 16 noiembrie

2010 a Tribunalului lași.

Inculpatul

a susținut oral că este de acord cu pedeapsa aplicată, dar nu și cu modalitatea

de executare stabilită de prima instanță. În motivele de apel scrise prin

apărător, inculpatul solicită reaprecierea probelor administrate în latură

civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care a

fost obligat.

Apelul

părții civile vizează același aspect și anume, valoarea daunelor materiale și

morale, pe care le consideră nejustificat de mici, față de prejudiciul pe care

l-a suferit.

Prin decizia

penală nr. 118 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

S-a

admis cererea promovată de avocat M.F. și în consecință, s-a dispus exonerarea

de plata amenzii în cuantum de 1.000 RON aplicată prin încheierea din 16

noiembrie 2010 a Tribunalului lași.

Examinând actele și

lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și din oficiu, în

limitele procedurale, Curtea a reținut că în cauză instanța de fond a

administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat în conformitate

cu art. 63 alin. (2

1

)C. proc. pen.

Coroborând

plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și ale

inculpatului, actele medicale legale vizând-o pe victimă, celelalte înscrisuri

de la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că, în ziua de 15 ianuarie 2010,

inculpatul l-a înjunghiat pe ginerele său G.A., producându-i leziuni grave ce

i-au pus acestuia viața în pericol.

Fapta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

La

stabilirea tratamentului sancționator s-au avut în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și cele care o

atenuează.

Reținând

în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și anume cele enumerate în art.

74 lit. a) C. pen., instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 76 lit.

b) C. pen., i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimului special

prevăzut de textul de incriminare.

În cauză

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., această modalitate

de executare a pedepsei ducând în derizoriu scopul coercitiv, punitiv, al pedepsei

și lipsindu-l de eficiență.

Și

latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond.

Apreciindu-se judicios probele administrate, instanța de fond, prin sumele

stabilite cu titlu de despăgubiri civile a asigurat repararea prejudiciului

cauzat părții civile, astfel cum a fost dovedit prin probele ce au fost

administrate.

În ce

privește daunele morale, este cert că nu se poate cuantifica exact suferința

unui om, dar în cauză, raportându-ne și la numărul de zile de îngrijiri

medicale și la posibilitățile reale ale inculpatului de a plăti aceste sume,

concluzia instanței de fond este cea corectă.

În ce

privește cererea avocatului de scutire de plata amenzii de 1.000 RON, aplicată

prin încheierea din 16 noiembrie 2010, Curtea reține următoarele:

Astfel

cum rezultă, avocatul face cerere de scutire (datată 26 noiembrie 2010) și

anexează act medical.

Față de

actul medical, Curtea apreciază că este întemeiată cererea apărătorului, care a

înțeles să atace odată cu fondul cauzei încheierea din 16 noiembrie 2010 și

implicit să solicite scutirea de plata amenzii de 1.000 RON aplicată, lipsa la

acel termen fiind justificată.

Așa

fiind, urmează a se admite cererea apărătorului, și să se dispună scutirea de

plata amenzii de 1.000 RON, aplicată prin încheierea de ședință din 16

noiembrie 2010.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.G., invocând temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. exclusiv în ce privește latura civilă a

cauzei.

În susținerea

motivului de casare, a solicitat reducerea daunelor morale și materiale la care

a fost obligat inculpatul către partea civilă G.A.I., al căror cuantum este

prea mare raportat la împrejurările concrete și care ar fi o îmbogățire fără

just temei, deoarece cele materiale nu sunt dovedite, iar cele morale au fost

greșit apreciate.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare

invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată G.A.I. s-a constituit

parte civilă cu suma de 10.000 de RON daune materiale (reprezentând cheltuieli

legate de îngrijirile medicale, transport la spital, dar și cele efectuate cu

persoanele angajate în gospodărie) și 10.000 de RON daune morale.

În privința

daunelor materiale, acestea au fost cenzurate de instanța de fond prin

raportare la probatoriul administrat în cauză (martorii M.R. și G.L.)

reținându-se în mod întemeiat ca și cuantum al pretențiilor civile dovedite

doar suma de 2.500 de RON reprezentând cheltuieli de transport și cele

efectuate cu oamenii angajați să desfășoare în locul victimei muncile în

gospodărie.

În privința

daunelor morale, Curtea reține că acestea au fost stabilite prin apreciere de

către instanța de fond, însă nu în mod arbitrar, ci în funcție de anumite

criterii (consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic,

importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste

valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura

în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și

socială), iar suma de 5.000 de RON acordată victimei cu acest titlu nu

reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, ci este de natură a compensa

suferințele încercate de aceasta ca urmare a acțiunilor ilicite ale

inculpatului.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.G. împotriva deciziei

penale nr. 118 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.