ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 197/2012 a Tribunalului lași a fost condamnat inculpatul U.B.C., fără antecedente penale, agricultor, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și interzicere pe o perioadă de 3 ani exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b) - d) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 86

4

C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi, în data de 20 aprilie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit, tip briceag, cu mâner de culoare neagră, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii și care se află la camera de corpuri delicte a instanței, în plicul nr. 1.

S-a constatat că partea vătămată U.D. nu a formulat pretenții materiale în cauză. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "S.S." lași suma de 3824,43 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, iar Serviciului de Ambulanță lași suma de 335 RON, reprezentând cheltuielile de transport ale acesteia.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 2500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:

Inculpatul U.B.C. și partea vătămată U.D. sunt frați și locuiesc împreună cu părinții într-un imobil situat în comuna Valea Seacă, jud. lași.

În primăvara anului 2011 cei doi frați împreună cu tatăl lor, numitul U.N., au înființat o stână de oi, adunând la stână ovinele aparținând cetățenilor din localitate.

În dimineața zilei de 19 aprilie 2011, în jurul orelor 07:30 inculpatul U.B.C. a plecat la stână, de unde a revenit la domiciliu în jurul orelor 17:30. Când a ajuns acasă, în curtea locuinței se aflau U.D., U.N. și numitul R.N.  ultimul aducând un număr de 30 ovine pentru a fi pășunate de către familia U. Astfel, inculpatul care era în stare de ebrietate s-a alăturat celor trei persoane, care consumau bere și după ce a consumat și el un pahar de bere a luat o sârmă din gardul împrejmuitor al locuinței intrând în grajd, făcând afirmația că merge să se spânzure.

Partea vătămată U.D. împreună cu U.N. au mers imediat în grajd de unde l-au luat pe inculpat ducându-l în casă. Întrucât inculpatul U.B.C. se afla într-o stare de agitație, în încercarea de a-l liniști, tatăl său, numitul U.N. i-a aplicat mai multe lovituri cu capul și palma peste față, iar partea vătămată l-a împins cu un taburet spre pat, motiv din care inculpatul s-a enervat foarte tare. Crezând că fiul său s-a liniștit numitul U.N. a ieșit din casă și a mers să discute cu martorul R.N. care se pregătea de plecare.

La scurt timp din imobil a ieșit și inculpatul U.B.C. care s-a îndreptat spre grădină. U.D. l-a urmărit pe inculpat și în încercarea de a-l opri pe acesta i-a pus o piedică, însă inculpatul nu a căzut la pământ. Fiind în stare avansată de ebrietate inculpatul s-a întors cu fața spre partea vătămată a scos din buzunar un cuțit rabatabil, cu care i-a aplicat acesteia 3 (trei) lovituri: o lovitură în zona spatelui (torace posterior) și două lovituri în zona coapsei piciorului stâng, după care a plecat în grădină. în urma loviturilor primite, văzând că sângerează, partea vătămată U.D. a alergat spre poartă pentru a cere ajutor. Ajuns în drum a căzut la pământ, spunându-le tatălui său și numitului R.N. că a fost tăiat cu cuțitul de către fratele său, inculpatul U.B.C.

Momentul în care partea vătămată era căzut în fața porții a fost perceput și de numitul P.l., care venise la locuința familiei U. cu căruța și căruia martorul R.N. i-a solicitat să sune la salvare, acesta conformându-se și apelând SNUAU 112, precum și de martorii P.V., V.G. și V.E.

Partea vătămată a stat la locul respectiv până la sosirea ambulanței, care a transportat victima la Spitalul Municipal Pașcani. În dimineața zilei de 20 aprilie 2011, în jurul orelor 03:00 datorită stării grave în care se afla, partea vătămată a fost transportată de la această unitate spitalicească la Spitalul Clinic Județean de Urgențe "S.S." lași , secția Exterioară Copou, fiind internată cu dg. "Agresiune. Plăgi înjunghiate torace posterior și față posterioară 1/3 inferioară coapsa stângă cu secțiune nerv sciatic, pachet vascular femural profund. Secțiune parțială mușchi semitendinos", imediat după internare fiind necesară intervenția chirurgicală pentru salvarea vieții acesteia.

În cursul zilei de 20 aprilie 2011 echipa operativă formată din procurorul criminalist împreună cu ofițerii poliției judiciare și specialiștii criminaliști s-au deplasat în comuna Valea Seacă, procedând la cercetarea locului faptei în prezența martorilor asistenți P.V. și A.G. ambii din localitatea Valea Seacă. în aceleași împrejurări s-a realizat și reconstituirea faptei cu ajutorul numitului U.G., care a explicat modalitatea în care s-a derulat incidentul între fiii săi în seara zilei de 19 aprilie 2011, în urma căruia inculpatul U.B.C. l-a înjunghiat cu un cuțit pe fratele său U.D. (proces-verbal, planșe fotografice). În vederea stabilirii dacă leziunile cauzate i-au pus în pericol viața numitului U.D., prin rezoluția procurorului din data de 20 aprilie 2011 s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale de către specialiști din cadrul Institutului de Medicină Legală lași. În conformitate cu concluziile provizorii nr. 666 din 21 aprilie 2011 emise de către I.M.L. lași a rezultat faptul că partea vătămată U.D. a prezentat "Excoriații, plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace stg. posterior, plagă înjunghiată coapsa stg. cu secțiune parțială mușchi semitendinos, secțiune nerv sciatic popliteu intern și extern și secțiune vase femurale profunde", care s-au putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor - înțepător (posibil cuțit) și necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea specialiștii din cadrul I.M.L. au menționat faptul că aprecieri definitive asupra timpului de îngrijiri medicale precum și asupra periculozității pentru viață vor fi făcute după externarea din spital a părții vătămate U.D.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul U.B.C. a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat este pe deplin dovedită.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 19 aprilie 2011, pe fondul consumului de alcool, a aplicat fratelui său, U.D., multiple lovituri cu un cuțit în zona corpului, respectiv o lovitură în zona hemitorace stâng și două lovituri în zona coapsei stângi, cauzându-i acestuia leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

Pentru calificarea faptei potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. c) C. pen. este important nu doar rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.

S-a reținut că, pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Ori, atunci când inculpatul a lovit partea vătămată într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a toracelui, unde se află poziționați plămânii, cu un obiect apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața, cu o mare intensitate, provocând plăgi profunde este evident că inculpatul a urmărit sau, cel puțin, a acceptat, producerea unui rezultat letal. În consecință, calificarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului corespunde modelului infracțional stabilit prin dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen., în baza cărora s-a dispus tragerea la răspundere penală a făptuitorului.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingerea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar și urmările grave ale faptei, respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate, aflată într-un grad de rudenie foarte apropiat cu inculpatul, părțile fiind frați, dar și împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, este căsătorit și are în întreținere un copil, născut înainte cu câteva zile de data dezbaterilor pe fondul cauzei.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.

Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța a reținut că prin dispozițiile Legii nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 a fost introdus în Codul de procedura penală un nou text cu titlu marginal "Judecata în cazul recunoașterii vinovăției", text care reglementează o cauza generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înțelege să uziteze de o procedură simplificată, constând în recunoașterea vinovăției și a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. "instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii." În cauza de față, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile legii noi mai favorabile, renunțând la administrarea oricăror probe și recunoscând integral învinuirea.

Totodată instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, asumându-și înainte de începerea cercetării judecătorești, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru fapta comisă. În consecință, ținând cont de consecințele faptei, de relațiile apropiate dintre părți, dar și de cele potențiale, de conduita relativ bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, dar și de starea sa familială actuală, acesta fiind singurul întreținător al familiei, în care a apărut de curând și un copil, instanța s-a orientat în aplicarea pedepsei sub limita minimă specială stabilită potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel fiind, instanța apreciind că datele și elementele personale reținute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale inculpatului pe perioada termenului de încercare s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă ce constituie termen de încercare și a fost stabilită conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b) C. pen., pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca și pedeapsă accesorie și ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată "ope legis".

Din acest motiv, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului în cauza de față, instanța a apreciat că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze. Prin urmare, s-a reținut că, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale, ca pedeapsă accesorie, a cărei executare a fost suspendată ca și executarea pedepsei principale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, obiect care aparține acestuia și care a servit la comiterea faptei.

Cât privește acțiunea civilă exercitată în cauză de unitățile spitalicești, având în vedere dispozițiile art. 1169 C. civ. ce stabilesc obligația ca "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", față de deconturile depuse la dosar, instanța constatând că cererile sunt întemeiate Ie-a admis.

În consecință, instanța a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de părțile civile reprezentând cheltuielile de transport și de spitalizare ale părții vătămate.

Totodată, instanța a obligat inculpatul, în temeiul art. 191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În termen, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că hotărârea este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei, că față de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, că există contrarietate între dispozitiv și considerente cu privire la pedepsele accesorii, respectiv la posibilitatea inculpatului de a aprecia asupra alegerii corpului legislativ.

Împotriva hotărârii a formulat apel și inculpatul cu motivarea că în mod greșit nu s-a reținut existența stării de provocare, că față de conduita inculpatului și existența provocării, pedeapsa aplicată este prea mare.

Apelurile formulate s-au apreciat că nu sunt fondate, fiind respinse ca atare.

Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și a individualizat pedeapsa cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale enumerate la art. 72 C. pen. în raport de împrejurările săvârșirii faptei, pe fondul unor disensiuni în familie, față de starea de ebrietate neprovocată în care se afla inculpatul, de comportarea lui procesuală corectă și de regretul manifestat, modalitatea de executare stabilită de prima instanță s-a apreciat că, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.

Conduita inculpatului după săvârșirea faptei, comportarea bună avută până la săvârșirea faptei, au condus la concluzia că reeducarea este posibilă și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. Obligațiile ce revin inculpatului în perioada termenului de încercare vor conduce la corectarea conduitei acestuia.

Din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta sub o puternică tulburare, determinată de conduita părții vătămate, fratele său.

Actele de violență exercitate asupra inculpatului de către tatăl său nu au fost de natură a crea o stare de tulburare sau emoție.

Acțiunea părții vătămate de a pune piedică inculpatului, în timp ce acesta se deplasa spre grădina familiei, s-a apreciat că nu este de natură a fi considerată o acțiune care să se circumscrie conținutului noțiunii de violență ori atingere gravă a demnității în sensul art. 73 lit. b) C. pen. S-a mai reținut că, nu există contrarietate între considerente și dispozitiv, considerentele care privesc executarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare privesc interdicția de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice și nu dreptul de a alege. Instanța a făcut referire la dreptul subiectiv electoral adică dreptul de a candida la o funcție publică electivă, concluzie care s-a dedus din exprimarea ce se referă la imposibilitatea inculpatului de a aprecia asupra modului cum este guvernată țara.

Unele aspecte reținute în considerente cu privire la pedepsele accesorii și complementare, s-a reținut că, sunt într-adevăr confuze, dar dispozitivul hotărârii este clar în ceea ce privește aplicarea și executarea acestora.

Față de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelurile au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, arătând că decizia este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei întrucât față de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la critica formulată, Înalta Curte reține că, la individualizarea pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)

(1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

(4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

(7) Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art. 320

1

C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În aceste condiții pedeapsa principală în cuantum de 4 ani, aplicată inculpatului U.B.C., pentru infracțiunile cercetate în prezenta cauză, este sub minimul special rezultat din incidența art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, că circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, regretul manifestat, legătura de rudenie dintre părțile implicate și condițiile în care a fost generată acțiunea violentă, descrisă anterior, săvârșirea infracțiunii pe fondul consumului de alcool, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, obținerea unor mijloace oneste de trai sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, modalitatea de executare stabilită de prima instanță și menținută în apel, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.

Așadar, Înalta Curte reține că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva Deciziei penale nr. 167 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat U.B.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva Deciziei penale nr. 167 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat U.B.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.

Procesat de GGC - NN