ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 192 din 29 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)) C. pen., pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., că pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 86 1 raportat la art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul A.V.C., s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București conform planului de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2009. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.A.N. A fost obligat inculpatul să plătească părți civile V.A.N. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I.G. și A.S..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență București. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 3.467,305 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile V.A.N. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I.G. și A.S.. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I.G. și A.S.. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004, partea vătămată V.A.N. s-a deplasat la discoteca din satul Mihai Bravu, județul Giurgiu, împreună cu martorele C.A., C.A.M.

și D. (fostă C.) N., iar la întoarcere spre domiciliu, în jurul orelor 02,30, însoțit fiind de martore, după circa 200 - 300 metri, au fost acostați de niște tineri veniți la discotecă din București, tineri ce au început să aibă un comportament necuviincios față de martore, fapt ce a determinat partea vătămată V.A.N. să le ceară acestora să-i lase în pace. Pentru acest motiv, între partea vătămată V.A.N. și câțiva tineri din grup a avut loc o altercație în timpul căreia partea vătămată a fost lovită, cu cuțitul de inculpatul A.V.C., după aplicarea loviturii, inculpatul strigând la celelalte persoane din grup să fugă întrucât a tăiat pe cineva, acesta arătându-le ulterior băieților ce îl însoțiseră la discotecă cuțitul folosit la agresarea părții vătămate, această prezentare a obiectului corp delict având loc la locuința martorului N.M.E., unde inculpatul și ceilalți băieți se retrăseseră și consumaseră vin.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 17. C. pen., respectiv pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, persoana acestuia, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A reținut instanța de fond pericolul social al faptei că este extrem de ridicat având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, respectiv inculpatul s-a folosit de un obiect tăietor-înțepător (cuțit) pentru a agresa partea vătămată, deși cunoștea faptul că, folosind un astfel de obiect consecințele pot fi extrem de grave pentru persoana agresată, întrucât leziunile produse în urma folosirii unui astfel de obiect sunt profunde, uneori conducând chiar la decesul persoanei agresate, inculpat ce s-a folosit totodată și de faptul că făcea parte dintr-un grup și era întuneric, două elemente de natură să creeze elementul surpriză, dar și să permită identificarea sa cu greutate și retragerea în mai siguranță de la locul faptei.

Deși, pericolul social al faptei săvârșite de inculpat este ridicat și datorită valorii sociale ocrotite de lege, și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute fundamentale ale omului, și nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, având în vedere totuși că acesta este un infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, aspect de natură să creeze premisele reintegrării inculpatului în societate, vârsta acestuia, tribunalul apreciază că scopul pedepsei enunțat de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa, aplicarea prevederilor art. 86 1 , 86 2 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia.

Instanța de fond a apreciat că raportat la obiectul utilizat de inculpat, la gravitatea leziunii cauzate prin utilizarea cuțitului de inculpat pentru agresarea părții vătămate, aceasta având nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență și extrem de complicată pentru salvarea vieții, și de aici perioada îndelungată de suferință fizică ce o presupune orice intervenția chirurgicală, în cauză se impune acordarea de daune morale, un cuantum al acestora de 10.000 RON fiind în măsură să permită părții vătămate să aibă un regim de viață asemănător celui de dinaintea agresiunii. Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul A.V.C., și a solicitat desființarea sentinței și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 192 din 29 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. A desființat în parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V.C. la 2 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. raportat la art. 86 2 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 5 luni. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul A.V.C. a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București conform planului de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A reținut instanța de apel că apărările formulate de inculpat sunt neîntemeiate, iar probatoriul administrat atestă fără echivoc, că inculpatul a aplicat părții vătămate lovitura de cuțit, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. A reținut că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004 nu s-a aflat în locul unde se reține că a fost comisă fapta, susținerile acestuia sunt contrazise de relatările martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M.

și l.R., care în faza de urmărire penală au arătat, în mod constant, că în noaptea de 17 aprilie 2004 au plecat împreună cu inculpatul din București în discoteca din satul Mihai Vodă, unde îi chemase martorul N.M.E., prin intermediul cumnatului său martorul D.M., pentru a-l ajuta "să se răzbune pe unii localnici". Totodată, martorii C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. și I.R. au relatat, în faza de urmărire penală, că după comiterea faptei, la îndemnul martorului D.M., s-au deplasat la locuința martorului N.M.E. din comuna Bolintin Deal unde inculpatul Ie-a spus că a lovit cu cuțitul o persoană. A constatat instanța de apel că apelul formulat de inculpat este admisibil pentru un alt motiv decât cel invocat și anume, sub aspectul nelegalității pedepsei ce i s-a aplicat, respectiv pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. este nelegală și se impunea aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 109 și art. 21 C. pen., cu efecte asupra limitelor de pedeapsă prevăzute în art. 175 alin. (1) C. pen. Prin urmare, ca efect al aplicării prioritare a dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen., a constatat instanța de apel că pedeapsa ce i se poate aplica inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii consumate de omor calificat se reduce, într-o primă etapă, de la închisoare de la 15 la 25 de ani (prevăzută de art. 175 alin. (1) C. pen.) la închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni (minimul pedepsei neputând depăși 5 ani).

În raport cu împrejurarea că fapta a rămas în faza de tentativă sancționată de lege, limitele mai sus arătate se vor reduce încă o dată cu jumătate, conform art. 21 alin. (2) C. pen., rezultând că limitele pedepsei ce ar putea fi aplicată inculpatului sunt cuprinse între 2 ani și 6 luni și 6 ani și 3 luni închisoare. Având în vedere că în cauză s-a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca efect al aplicării dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen., pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului se impune a fi redusă din nou, sub minimul de 2 ani și 6 luni închisoare. Împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București a formulat recurs inculpatul A.V.C.

și a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece partea vătămată a declarat că nu a văzut autorul agresiunii, iar martorii au declarat că nu l-au văzut pe inculpat la discotecă, astfel, nu există probe din care să rezulte ca inculpatul ar fi săvârșit fapta, în cauză fiind incidente disp. art. 5 alin. (2) raportat la art. 66 C. proc. pen. privind prezumția de nevinovăție. A invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen., arătând că urmează un tratament pentru hepatita C, nu are antecedente penale și era minor la data săvârșirii faptei.

A mai invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. solicitând diminuarea daunelor morale, întrucât nu deține mijloacele financiare pentru a suporta un cuantum atât de ridicat. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate inculpatul A.V.C. dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A.V.C. este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prev de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că din probatoriul administrat rezultă că acesta a aplicat părții vătămate lovitura de cuțit, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Se au în vedere declarațiile părții vătămate și ale martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. D.N., C.A. și C.A.M. și I.R. date în cursul urmăririi penale, precum și concluziile expertizei medico-legale nr. 185/E/II din 21 aprilie 2004 emis de Serviciul Medico-Legal Giurgiu, din cuprinsul căruia a rezultat că partea vătămată V.A.N. a prezentat la data examinării leziuni traumatice ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit subțire cu două tăișuri), care au necesitat un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus viața în primejdie.

Partea vătămată V.A.N. a relatat că nu a putut identifica agresorul său deoarece în locul unde s-a desfășurat incidentul era întuneric, iar persoanele ce îl înconjuraseră erau numeroase, însă nu a exclus prezența inculpatului la locul incidentului, în sensul de a putea afirma în mod categoric că inculpatul nu s-ar fi aflat la locul incidentului, numărul mare al persoanelor prezente, cât și ora înaintată din noapte, făcând imposibilă identificarea cu precizie a persoanelor participante la eveniment. Vinovăția inculpatului este dovedită de declarațiile martorului C.I., care a arătat că inculpatul A.V.C. Ie-a spus că pe drumul de la ieșirea din discotecă, a avut o ceartă cu un grup de tineri din sat și că l-a tăiat pe unul dintre băieți cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, martorului V.F.D.

care a relatat că l-a văzut pe inculpat cu un cuțit în mână, strigând să plece cu toții deoarece a tăiat cu cuțitul pe unul, motiv pentru care au luat-o cu toții la fugă pe o uliță, ajungând la unul dintre ei acasă unde inculpatul Ie-a povestit că a înțepat un tânăr cu cuțitul. Prin declarația dată martorul V.G. a arătat că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004, nu a fost la discoteca din satul Mihai Vodă și că la o săptămână, două de la data menționată s-au întâlnit mai mulți băieți din cartierul Rahova, în spatele blocului inculpatului, ocazie cu care numitul R.I., dar și alți tineri, îi reproșau inculpatului că a lovit cu cuțitul pe un tânăr când plecau de la discotecă, context în care acesta a recunoscut că a lovit cu cuțitul deoarece erau mulți localnici.

Martorul G.M. prin declarațiile date a învederat că a doua sau a treia zi s-au întâlnit toți cei ce fuseseră în discotecă, ocazie cu care numitul I.R. Ie-a spus că inculpatul A.V.C. Ie-a relatat că el dăduse cu cuțitul în tânărul ce însoțea fetele de la discotecă, în timpul acestei relatări inculpatul râzând, inculpat care ulterior Ie-a solicitat să nu se afle că el a dat cu cuțitul. Martorul P.M.M. a relatat că în timp ce erau la o sticlă de vin, inculpatul a scos un briceag din buzunar cu care se juca în fața lor lăudându-se totodată că a tăiat cu briceagul un localnic, mulți dintre băieții aflați în casă reproșându-i inculpatului faptul că lovise cu cuțitul. Martorul I.R.

a declarat că pe drumul de întoarcere s-a întâlnit cu un alt grup de băieți din care făcea parte și inculpatul, acest din urmă grup având o altercație cu un tânăr și 2, 3 fete, la un moment dat observând tânărul ce însoțea cele două fete căzând, imediat cineva din grup strigând să fugă deoarece M. a lovit pe acel tânăr cu cuțitul, M. fiind inculpatul căruia i-a și reproșat lovirea tânărului cu cuțitul. Martora C.N. a arătat că la un moment dat sora sa A. a venit în fugă la ele și Ie-a spus că unul din băieții din grup i-a arătat că are un cuțit asupra sa și că a tras-o de umăr, însă cu toate acestea ele și-au continuat drumul, însă după ce au fost depășite de grupul de băieți s-au reîntors spre discotecă să caute partea vătămată ce se afla lângă un bar, care odată ajuns lângă el Ie-a solicitat să-l caute pe fratele lui la discotecă, după care s-a prăbușit, ocazie cu care a observat că era plin de sânge pe spate.

Martora C.A. a relatat că în momentul în care partea vătămată a intervenit, solicitându-le acelor băieți să-i lase în pace, moment în care un băiat înalt și slab ce purta pe cap o șapcă de culoare albastră, îmbrăcat cu un trening albastru, a scos un cuțit din buzunar și l-a înțepat în spate pe V.A., partea vătămată, care în urma loviturii a căzut, la țipetele acestuia băieții din grupul ce le acostase fugind. Având în vedere probelor administrate în cauză, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor menționați și raportul de expertiză medico-legale nr. 185/E/II din 21 aprilie 2004, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul A.V.C.

a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Cu privire la cazul de casare prev de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată de către instanța de apel atât cu privire la cuantum cât și ca modalitate de executare în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cât și de disp.

art. 109 alin. (1) și art. 21 alin. (2) C. pen. De asemenea, în raport de natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire, faptul că era minor la data săvârșirii faptei, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 2 ani și 5 luni închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen., astfel cum a fost individualizată, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare față de dispozițiile art. 72 C. pen., răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat este o infracțiune de pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptei aducându-se atingere dreptului la viață, astfel că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin exercitarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., iar aplicarea disp. art. 81 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., și nu s-ar realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că suma de 10.000 RON la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, este apreciată ca fiind îndestulătoare raportat la gravitatea leziunii suferite de partea vătămată și în raport de disp.

art. 998 - 999 C. civ. rap. la art. 14 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON , reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL