ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 192 din 29 aprilie

2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul A.V.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)) C. pen., pedeapsă

complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., că pedeapsă accesorie,

după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 86

1

raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului de

încercare de 5 ani. În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata

termenului de încercare inculpatul A.V.C., s-a supus următoarelor măsuri de

supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

București conform planului de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 28 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2009.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă

formulată de partea vătămată V.A.N. A fost obligat inculpatul să plătească

părți civile V.A.N. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru

daune morale în solidar cu părțile responsabile civilmente A.I.G. și A.S.. A

fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență

București. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul

Universitar de Urgență București suma de 3.467,305 RON reprezentând cheltuieli

de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile V.A.N. în solidar cu

părțile responsabile civilmente A.I.G. și A.S.. Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare în solidar cu părțile

responsabile civilmente A.I.G. și A.S..

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că în noaptea de 17 - 18 aprilie

2004, partea vătămată V.A.N. s-a deplasat la discoteca din satul Mihai Bravu,

județul Giurgiu, împreună cu martorele C.A., C.A.M. și D. (fostă C.) N., iar la

întoarcere spre domiciliu, în jurul orelor 02,30, însoțit fiind de martore,

după circa 200 - 300 metri, au fost acostați de niște tineri veniți la

discotecă din București, tineri ce au început să aibă un comportament

necuviincios față de martore, fapt ce a determinat partea vătămată V.A.N. să le

ceară acestora să-i lase în pace. Pentru acest motiv, între partea vătămată

V.A.N. și câțiva tineri din grup a avut loc o altercație în timpul căreia

partea vătămată a fost lovită, cu cuțitul de inculpatul A.V.C., după aplicarea

loviturii, inculpatul strigând la celelalte persoane din grup să fugă întrucât

a tăiat pe cineva, acesta arătându-le ulterior băieților ce îl însoțiseră la

discotecă cuțitul folosit la agresarea părții vătămate, această prezentare a

obiectului corp delict având loc la locuința martorului N.M.E., unde inculpatul

și ceilalți băieți se retrăseseră și consumaseră vin.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 17. C. pen., respectiv pericolul social al faptei săvârșite

de inculpat, persoana acestuia, precum și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

A reținut instanța de

fond pericolul social al faptei că este extrem de ridicat având în vedere modul

și mijloacele de săvârșire a acesteia, respectiv inculpatul s-a folosit de un

obiect tăietor-înțepător (cuțit) pentru a agresa partea vătămată, deși cunoștea

faptul că, folosind un astfel de obiect consecințele pot fi extrem de grave

pentru persoana agresată, întrucât leziunile produse în urma folosirii unui

astfel de obiect sunt profunde, uneori conducând chiar la decesul persoanei

agresate, inculpat ce s-a folosit totodată și de faptul că făcea parte dintr-un

grup și era întuneric, două elemente de natură să creeze elementul surpriză,

dar și să permită identificarea sa cu greutate și retragerea în mai siguranță

de la locul faptei. Deși, pericolul social al faptei săvârșite de inculpat este

ridicat și datorită valorii sociale ocrotite de lege, și anume viața,

integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute fundamentale ale

omului, și nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, având în vedere totuși că

acesta este un infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală,

provine dintr-o familie organizată, aspect de natură să creeze premisele

reintegrării inculpatului în societate, vârsta acestuia, tribunalul apreciază

că scopul pedepsei enunțat de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără ca

inculpatul să execute efectiv pedeapsa, aplicarea prevederilor art. 86

1

,

86

2

C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei

fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia.

Instanța de fond a

apreciat că raportat la obiectul utilizat de inculpat, la gravitatea leziunii

cauzate prin utilizarea cuțitului de inculpat pentru agresarea părții vătămate,

aceasta având nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență și extrem de

complicată pentru salvarea vieții, și de aici perioada îndelungată de suferință

fizică ce o presupune orice intervenția chirurgicală, în cauză se impune

acordarea de daune morale, un cuantum al acestora de 10.000 RON fiind în măsură

să permită părții vătămate să aibă un regim de viață asemănător celui de

dinaintea agresiunii.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel inculpatul A.V.C., și a solicitat desființarea

sentinței și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Sentinței penale

nr. 192 din 29 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. A desființat în

parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând în baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art.

99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V.C. la 2 ani și 5 luni

închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei

închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În

baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen., a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului

de încercare de 3 ani și 5 luni. În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

pe durata termenului de încercare inculpatul A.V.C. a dispus ca inculpatul să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul București conform planului de supraveghere;

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență. A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

A reținut instanța de

apel că apărările formulate de inculpat sunt neîntemeiate, iar probatoriul

administrat atestă fără echivoc, că inculpatul a aplicat părții vătămate

lovitura de cuțit, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. A

reținut că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând

că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004 nu s-a aflat în locul unde se reține că a

fost comisă fapta, susținerile acestuia sunt contrazise de relatările

martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. și l.R., care în faza de urmărire

penală au arătat, în mod constant, că în noaptea de 17 aprilie 2004 au plecat

împreună cu inculpatul din București în discoteca din satul Mihai Vodă, unde îi

chemase martorul N.M.E., prin intermediul cumnatului său martorul D.M., pentru

a-l ajuta "să se răzbune pe unii localnici". Totodată, martorii C.I.,

V.F.D., D.L.V., D.M., P.M.M. și I.R. au relatat, în faza de urmărire penală, că

după comiterea faptei, la îndemnul martorului D.M., s-au deplasat la locuința

martorului N.M.E. din comuna Bolintin Deal unde inculpatul Ie-a spus că a lovit

cu cuțitul o persoană.

A constatat instanța

de apel că apelul formulat de inculpat este admisibil pentru un alt motiv decât

cel invocat și anume, sub aspectul nelegalității pedepsei ce i s-a aplicat,

respectiv pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76

lit. d) C. pen. este nelegală și se impunea aplicarea succesivă a dispozițiilor

art. 109 și art. 21 C. pen., cu efecte asupra limitelor de pedeapsă prevăzute

în art. 175 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, ca efect

al aplicării prioritare a dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen., a constatat

instanța de apel că pedeapsa ce i se poate aplica inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii consumate de omor calificat se reduce, într-o primă

etapă, de la închisoare de la 15 la 25 de ani (prevăzută de art. 175 alin. (1)

C. pen.) la închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni (minimul pedepsei

neputând depăși 5 ani). În raport cu împrejurarea că fapta a rămas în faza de

tentativă sancționată de lege, limitele mai sus arătate se vor reduce încă o

dată cu jumătate, conform art. 21 alin. (2) C. pen., rezultând că limitele

pedepsei ce ar putea fi aplicată inculpatului sunt cuprinse între 2 ani și 6

luni și 6 ani și 3 luni închisoare. Având în vedere că în cauză s-a apreciat că

se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., ca efect al aplicării dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen.,

pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului se impune a fi redusă din nou,

sub minimul de 2 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București a formulat

recurs inculpatul A.V.C. și a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și achitarea inculpatului în

temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

arătând că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece partea vătămată a

declarat că nu a văzut autorul agresiunii, iar martorii au declarat că nu l-au

văzut pe inculpat la discotecă, astfel, nu există probe din care să rezulte ca

inculpatul ar fi săvârșit fapta, în cauză fiind incidente disp. art. 5 alin.

(2) raportat la art. 66 C. proc. pen. privind prezumția de nevinovăție.

A invocat și cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

aplicarea disp. art. 81 C. pen., arătând că urmează un tratament pentru

hepatita C, nu are antecedente penale și era minor la data săvârșirii faptei.

A mai invocat și

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

solicitând diminuarea daunelor morale, întrucât nu deține mijloacele financiare

pentru a suporta un cuantum atât de ridicat.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate inculpatul A.V.C. dar și din

oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același

cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A.V.C. este

nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 1

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că din

probatoriul administrat rezultă că acesta a aplicat părții vătămate lovitura de

cuțit, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Se au în vedere

declarațiile părții vătămate și ale martorilor C.I., V.F.D., D.L.V., D.M.,

P.M.M. D.N., C.A. și C.A.M. și I.R. date în cursul urmăririi penale, precum și

concluziile expertizei medico-legale nr. 185/E/II din 21 aprilie 2004 emis de Serviciul

Medico-Legal Giurgiu, din cuprinsul căruia a rezultat că partea vătămată V.A.N.

a prezentat la data examinării leziuni traumatice ce puteau fi produse prin

lovire cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit subțire cu două tăișuri),

care au necesitat un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare

și care i-au pus viața în primejdie.

Partea vătămată

V.A.N. a relatat că nu a putut identifica agresorul său deoarece în locul unde

s-a desfășurat incidentul era întuneric, iar persoanele ce îl înconjuraseră

erau numeroase, însă nu a exclus prezența inculpatului la locul incidentului,

în sensul de a putea afirma în mod categoric că inculpatul nu s-ar fi aflat la

locul incidentului, numărul mare al persoanelor prezente, cât și ora înaintată din

noapte, făcând imposibilă identificarea cu precizie a persoanelor participante

la eveniment. Vinovăția inculpatului este dovedită de declarațiile martorului

C.I., care a arătat că inculpatul A.V.C. Ie-a spus că pe drumul de la ieșirea

din discotecă, a avut o ceartă cu un grup de tineri din sat și că l-a tăiat pe

unul dintre băieți cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, martorului V.F.D. care

a relatat că l-a văzut pe inculpat cu un cuțit în mână, strigând să plece cu

toții deoarece a tăiat cu cuțitul pe unul, motiv pentru care au luat-o cu toții

la fugă pe o uliță, ajungând la unul dintre ei acasă unde inculpatul Ie-a

povestit că a înțepat un tânăr cu cuțitul. Prin declarația dată martorul V.G. a

arătat că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2004, nu a fost la discoteca din satul

Mihai Vodă și că la o săptămână, două de la data menționată s-au întâlnit mai

mulți băieți din cartierul Rahova, în spatele blocului inculpatului, ocazie cu

care numitul R.I., dar și alți tineri, îi reproșau inculpatului că a lovit cu cuțitul

pe un tânăr când plecau de la discotecă, context în care acesta a recunoscut că

a lovit cu cuțitul deoarece erau mulți localnici. Martorul G.M. prin

declarațiile date a învederat că a doua sau a treia zi s-au întâlnit toți cei

ce fuseseră în discotecă, ocazie cu care numitul I.R. Ie-a spus că inculpatul

A.V.C. Ie-a relatat că el dăduse cu cuțitul în tânărul ce însoțea fetele de la

discotecă, în timpul acestei relatări inculpatul râzând, inculpat care ulterior

Ie-a solicitat să nu se afle că el a dat cu cuțitul. Martorul P.M.M. a relatat

că în timp ce erau la o sticlă de vin, inculpatul a scos un briceag din buzunar

cu care se juca în fața lor lăudându-se totodată că a tăiat cu briceagul un

localnic, mulți dintre băieții aflați în casă reproșându-i inculpatului faptul

că lovise cu cuțitul. Martorul I.R. a declarat că pe drumul de întoarcere s-a

întâlnit cu un alt grup de băieți din care făcea parte și inculpatul, acest din

urmă grup având o altercație cu un tânăr și 2, 3 fete, la un moment dat observând

tânărul ce însoțea cele două fete căzând, imediat cineva din grup strigând să

fugă deoarece M. a lovit pe acel tânăr cu cuțitul, M. fiind inculpatul căruia

i-a și reproșat lovirea tânărului cu cuțitul. Martora C.N. a arătat că la un

moment dat sora sa A. a venit în fugă la ele și Ie-a spus că unul din băieții

din grup i-a arătat că are un cuțit asupra sa și că a tras-o de umăr, însă cu

toate acestea ele și-au continuat drumul, însă după ce au fost depășite de

grupul de băieți s-au reîntors spre discotecă să caute partea vătămată ce se

afla lângă un bar, care odată ajuns lângă el Ie-a solicitat să-l caute pe

fratele lui la discotecă, după care s-a prăbușit, ocazie cu care a observat că

era plin de sânge pe spate. Martora C.A. a relatat că în momentul în care

partea vătămată a intervenit, solicitându-le acelor băieți să-i lase în pace,

moment în care un băiat înalt și slab ce purta pe cap o șapcă de culoare

albastră, îmbrăcat cu un trening albastru, a scos un cuțit din buzunar și l-a

înțepat în spate pe V.A., partea vătămată, care în urma loviturii a căzut, la

țipetele acestuia băieții din grupul ce le acostase fugind.

Având în vedere

probelor administrate în cauză, declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor menționați și raportul de expertiză medico-legale nr. 185/E/II din

21 aprilie 2004, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea

inculpatului, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul A.V.C. a

săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la cazul

de casare prev de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedeapsa aplicată a

fost corect individualizată de către instanța de apel atât cu privire la

cuantum cât și ca modalitate de executare în raport de prevederile art. 72 C.

pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de

dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, cât și de disp. art. 109 alin. (1) și art. 21 alin. (2) C.

pen.

De asemenea, în

raport de natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului,

modalitatea concretă de săvârșire, faptul că era minor la data săvârșirii

faptei, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 2 ani și 5 luni

închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., astfel cum a fost

individualizată, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de

executare față de dispozițiile art. 72 C. pen., răspunde atât principiului

proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale

inculpatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat este o infracțiune de

pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptei aducându-se atingere

dreptului la viață, astfel că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C.

pen., nu poate fi atins decât prin exercitarea măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

C. pen., iar aplicarea disp. art. 81 C. pen.

nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., și nu s-ar realiza scopul

educativ și preventiv al pedepsei.

Cu privire la cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că suma de 10.000 RON la care a fost obligat inculpatul

în solidar cu părțile responsabile civilmente, reprezentând despăgubiri civile

pentru daune morale, este apreciată ca fiind îndestulătoare raportat la

gravitatea leziunii suferite de partea vătămată și în raport de disp. art. 998

- 999 C. civ. rap. la art. 14 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima

instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz

de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului

A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

În

baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva Deciziei penale nr.

377/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 RON

,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL