ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4956/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată, Tribunalului

Prahova și înregistrată la nr. 1605/2005, condamnatul S.V. a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația la executare, formulată de

el împotriva sentinței penale nr. 589 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului

Prahova, în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. , raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen.

Prin sentința penală nr. 136

din 8 martie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 460 C. proc. pen., a

respins, ca neîntemeiată, contestația la executare, pe considerentul că

motivele invocate nu pot fi reținute ca încadrându-se în cazurile limitativ

prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat apel condamnatul S.V., care arată că în mod greșit i

s-a respins contestația la executare, deoarece pedeapsa ce i-a fost aplicată

este prea mare, iar în cauză erau incidente dispozițiile art. 44 C. pen.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 152 din 8 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului împotriva sentinței atacate, obligându-l la plata cheltuielilor

judiciare către stat, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul S.V., reiterând motivele din apel.

Recursul nu este fondat.

După cum corect au reținut

instanțele de fond și de apel, conform art. 461 C. proc. pen., contestația contra

executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei,

precum și orice incident ivit în cursul executării.

Or, condamnatul nu a invocat

sau dovedit nici una din cerințele art. 461 C. proc. pen.

De altfel, instanțele și-au

fundamentat soluția de condamnare pe baza unui material amplu și convingător

care atestă cu autoritate de lucru judecat, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit.

c) C. pen.

În consecință, urmează a se

respinge recursul condamnatului și a fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 152 din 8

aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20

lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 septembrie 2005.