ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4956/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată, Tribunalului Prahova și înregistrată la nr. 1605/2005, condamnatul S.V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația la executare, formulată de el împotriva sentinței penale nr. 589 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. , raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Prin sentința penală nr. 136 din 8 martie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 460 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare, pe considerentul că motivele invocate nu pot fi reținute ca încadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel condamnatul S.V., care arată că în mod greșit i s-a respins contestația la executare, deoarece pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, iar în cauză erau incidente dispozițiile art. 44 C. pen. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 152 din 8 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului împotriva sentinței atacate, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.V., reiterând motivele din apel. Recursul nu este fondat. După cum corect au reținut instanțele de fond și de apel, conform art. 461 C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice incident ivit în cursul executării. Or, condamnatul nu a invocat sau dovedit nici una din cerințele art. 461 C. proc. pen. De altfel, instanțele și-au fundamentat soluția de condamnare pe baza unui material amplu și convingător care atestă cu autoritate de lucru judecat, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. În consecință, urmează a se respinge recursul condamnatului și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 152 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2005.