ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 27 septembrie

2007, SC C. Caraș-Severin SA Reșița a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Finanțelor Publice

pentru Contribuabili Mijlocii Caraș-Severin să se dispună suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007, emisă de pârâta secundă până la pronunțarea

instanței de fond asupra litigiului dinte părți.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate, desfacerea mărfurilor cu amănuntul

și ridicata, precum și producerea de bunuri de larg consum.

Prin dispoziția nr. 2460

din 11 iulie 2007 și decizia de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007 s-au stabilit

în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 724.423 RON, reprezentând

diferență de impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere aferente acelei

diferențe.

A precizat totodată, că

în condițiile unei soluționări lente a contestației formulate la Agenția Națională

de Administrare Fiscală se pot produce prejudicii grave și iremediabile, mai ales

că s-au instituit deja măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile aparținând societății

și chiar poprirea asupra conturilor sale bancare.

În drept, reclamanta a

invocat prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, art. 185

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă

nr. 272 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea SC C. Caraș-Severin SA Reșița așa cum a fost formulată.

Instanța a reținut că

o atare soluție este necesară deoarece reclamanta a contestat legalitatea deciziei

de impunere fiscală la autoritatea publică competentă și executarea acestui act

administrativ-fiscal i-ar crea un prejudiciu iminent, afectându-i relațiile comerciale

cu alți agenți economici, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală din

11 iulie 2007.

Pe de altă parte, executarea

debitului în sumă de 724.423 RON ar împiedica pe reclamantă să achite în viitor

drepturile cuvenite angajaților proprii.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Recurenta a susținut că

în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei, deoarece nu s-au administrat

în cauză, probe din care să rezulte că cerințele pentru suspendarea executării actului

administrativ-fiscal prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 sunt îndeplinite.

Critica este neîntemeiată.

Nu se contestă de toți

participanții la proces că prin dispoziția de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007,

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Caraș-Severin a

stabilit în sarcina SC C. Caraș-Severin SA Reșița obligații fiscale suplimentare

în sumă totală de 724.423 RON.

Actul juridic este executoriu

de drept, iar contestația înaintată de agentul economic la Agenția Națională de

Administrare Fiscală nu are caracter suspensiv de executare.

Pe de altă parte, contestația

respectivă nu a primit până în prezent rezolvare din partea autorității publice

sesizate și s-a dovedit cu înscrisurile oficiale depuse în dosar că asupra bunurilor

care alcătuiesc patrimoniul societății comerciale au fost instituite măsuri asigurătorii,

inclusiv poprire asupra conturilor bancare deschise la diferite bănci comerciale

din Municipiul Reșița.

Este așadar evident că,

în condițiile date, continuarea executării actului administrativ-fiscal ar genera

consecințe grave, echivalând practic cu lichidarea și chiar radierea societăți pentru

creanțe bugetare a căror realitate este contestată.

Nu este lipsită de semnificație

nici opinia exprimată de expertul contabil D.F. în raportul de expertiză contabilă

efectuat în dosarul penal nr. 579/P/2005 al Inspectoratului de Poliție al Județului

Caraș-Severin care confirmă justețea apărărilor reclamantei în legătură cu același

tip de impozit și inexistența creanței bugetare.

Considerentelor mai sus

analizate li se adaugă apoi, implicațiile imediate pe care executarea actului administrativ

le va avea în sfera raporturilor comerciale ale reclamantei cu alți agenți economici,

precum și afectarea gravă a capacității de plată a drepturilor salariale ale propriilor

angajați.

Apreciind deci, că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ în dispozițiile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și admițând cererea reclamantei pentru suspendarea executării

deciziei de impunere fiscală, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș Severin împotriva sentinței civile

nr. 272 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008.