ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, SC C. Caraș-Severin SA Reșița a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Caraș-Severin să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007, emisă de pârâta secundă până la pronunțarea instanței de fond asupra litigiului dinte părți. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate, desfacerea mărfurilor cu amănuntul și ridicata, precum și producerea de bunuri de larg consum. Prin dispoziția nr. 2460 din 11 iulie 2007 și decizia de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007 s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 724.423 RON, reprezentând diferență de impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere aferente acelei diferențe.

A precizat totodată, că în condițiile unei soluționări lente a contestației formulate la Agenția Națională de Administrare Fiscală se pot produce prejudicii grave și iremediabile, mai ales că s-au instituit deja măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile aparținând societății și chiar poprirea asupra conturilor sale bancare. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 272 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea SC C. Caraș-Severin SA Reșița așa cum a fost formulată.

Instanța a reținut că o atare soluție este necesară deoarece reclamanta a contestat legalitatea deciziei de impunere fiscală la autoritatea publică competentă și executarea acestui act administrativ-fiscal i-ar crea un prejudiciu iminent, afectându-i relațiile comerciale cu alți agenți economici, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală din 11 iulie 2007. Pe de altă parte, executarea debitului în sumă de 724.423 RON ar împiedica pe reclamantă să achite în viitor drepturile cuvenite angajaților proprii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei, deoarece nu s-au administrat în cauză, probe din care să rezulte că cerințele pentru suspendarea executării actului administrativ-fiscal prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt îndeplinite.

Critica este neîntemeiată. Nu se contestă de toți participanții la proces că prin dispoziția de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Caraș-Severin a stabilit în sarcina SC C. Caraș-Severin SA Reșița obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 724.423 RON. Actul juridic este executoriu de drept, iar contestația înaintată de agentul economic la Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are caracter suspensiv de executare. Pe de altă parte, contestația respectivă nu a primit până în prezent rezolvare din partea autorității publice sesizate și s-a dovedit cu înscrisurile oficiale depuse în dosar că asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societății comerciale au fost instituite măsuri asigurătorii, inclusiv poprire asupra conturilor bancare deschise la diferite bănci comerciale din Municipiul Reșița.

Este așadar evident că, în condițiile date, continuarea executării actului administrativ-fiscal ar genera consecințe grave, echivalând practic cu lichidarea și chiar radierea societăți pentru creanțe bugetare a căror realitate este contestată. Nu este lipsită de semnificație nici opinia exprimată de expertul contabil D.F. în raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul penal nr. 579/P/2005 al Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș-Severin care confirmă justețea apărărilor reclamantei în legătură cu același tip de impozit și inexistența creanței bugetare. Considerentelor mai sus analizate li se adaugă apoi, implicațiile imediate pe care executarea actului administrativ le va avea în sfera raporturilor comerciale ale reclamantei cu alți agenți economici, precum și afectarea gravă a capacității de plată a drepturilor salariale ale propriilor angajați.

Apreciind deci, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ în dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și admițând cererea reclamantei pentru suspendarea executării deciziei de impunere fiscală, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 272 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.