ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de

23 iulie 2007, petenta SC L.F.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. București,

D.G.F.P.B. și A.F.P.M., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 351 din

22 februarie 2007.

În motivarea

cererii se arată că prin Decizia de impunere nr. 351 din 22 februarie 2007,

emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 71181 din 22 august 2007

încheiat de A.C.F.B. din cadrul D.G.F.P.B. s-au constatat debite la impozitul

pe profit suplimentar, majorări de întârziere, majorări de întârziere T.V.A.

Mai arată

petenta că împotriva actului de control a formulat contestație la M.F.P. și A.N.A.F din 21 mai 2007, a cărei soluționare a fost suspendată, prin Decizia nr. 167

din 25 iunie 2007, invocându-se dispozițiile art. 184 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) coroborat cu articolul 186 alin. (4) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Prin sentința

civilă nr. 154/CA/2007 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC L.F.P.

SRL și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 351 din 22

februarie 2007 până la pronunțarea Instanței de Fond.

Pentru a hotărî

astfel, Instanța a reținut că, prin actele depuse la dosar, petenta a făcut

dovada cerințelor instituite de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, și

anume existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Împotriva

sentinței civile nr. 154/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P.B. în nume

propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a A.F.P.M., susținând, în esență, că în

mod greșit s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004,

întrucât din actele depuse nu rezultă îndeplinirea celor două condiții legale imperative.

Recursul este

fondat pentru următoarele considerente.

În conformitate

cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cu și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Hotărârea

atacată se limitează la invocarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004

și la consemnarea la C.E.C. a sumei depusă drept cauțiune, fără nici o altă

motivare.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, partea vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea Instanței de Fond.

Legiuitorul

condiționează însă admiterea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții prevăzute expres de lege.

Din actele

depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea celor două condiții legale imperative.

Așa fiind, și

văzând și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și

se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Instanța de

trimitere urmează să verifice dacă sunt îndeplinite cele două condiții imperative

ale legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P.B. în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a A.F.P.M.,

împotriva sentinței civile nr. 154/CA/2007 din data de 28 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.