ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iulie 2007, petenta SC L.F.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. București, D.G.F.P.B. și A.F.P.M., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 351 din 22 februarie 2007. În motivarea cererii se arată că prin Decizia de impunere nr. 351 din 22 februarie 2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 71181 din 22 august 2007 încheiat de A.C.F.B. din cadrul D.G.F.P.B. s-au constatat debite la impozitul pe profit suplimentar, majorări de întârziere, majorări de întârziere T.V.A.

Mai arată petenta că împotriva actului de control a formulat contestație la M.F.P. și A.N.A.F din 21 mai 2007, a cărei soluționare a fost suspendată, prin Decizia nr. 167 din 25 iunie 2007, invocându-se dispozițiile art. 184 alin. (1) lit. a) și alin. (3) coroborat cu articolul 186 alin. (4) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc. Prin sentința civilă nr. 154/CA/2007 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC L.F.P. SRL și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 351 din 22 februarie 2007 până la pronunțarea Instanței de Fond. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, prin actele depuse la dosar, petenta a făcut dovada cerințelor instituite de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Împotriva sentinței civile nr. 154/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P.B. în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a A.F.P.M., susținând, în esență, că în mod greșit s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele depuse nu rezultă îndeplinirea celor două condiții legale imperative. Recursul este fondat pentru următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cu și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Hotărârea atacată se limitează la invocarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și la consemnarea la C.E.C.

a sumei depusă drept cauțiune, fără nici o altă motivare. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea Instanței de Fond. Legiuitorul condiționează însă admiterea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute expres de lege. Din actele depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea celor două condiții legale imperative. Așa fiind, și văzând și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Instanța de trimitere urmează să verifice dacă sunt îndeplinite cele două condiții imperative ale legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P.B. în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a A.F.P.M., împotriva sentinței civile nr. 154/CA/2007 din data de 28 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.