ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub numărul 1260/35/2007, petenta SC R.P. SRL Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M.M.D.D. - A.F.M., să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10203 din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. pentru suma de 403.957 RON, până la soluționarea pe fond a contestației împotriva deciziei atacate și a raportului de inspecție încheiate de A.F.M. În motivarea acțiunii, petenta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 10203 din 16 iulie 2007, urmare a Raportului de inspecție nr. 10202 din 16 iulie 2007, acte încheiate de A.F.M., s-a stabilit ca și obligație la Fondul de Mediu în sarcina SC R.P.

SRL suma totală de 403.957 RON, obligația fiind calculată în urma reinterpretării legislației de mediu, cu referire la perioada iunie 2002 - decembrie 2003, aplicându-se, totodată și majorări de întârziere până la data de 05 iunie 2007. Prin sentința civilă nr. 166/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de petenta SC R.P. SRL, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10.203 din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. până la soluționarea pe fond a contestației împotriva acestei decizii și a raportului de inspecție încheiate de A.F.M. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, prin actele depuse la dosar, petenta a făcut dovada cerințelor instituite de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Astfel, mai retine Curtea că, în situația în care societatea ar urma să fie executată silit, s-ar crea un prejudiciu iminent, cu repercusiuni grave asupra activității economice a societății. Împotriva sentinței civile nr. 166/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen A.F.M. În motivarea recursului s-a arătat: că sentința a fost dată fără temei legal, nefiind întrunite condițiile suspendării: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube; că reclamanta a adus argumente vizând fondul cauzei; că, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile pe fondul cauzei, există prezumția de legalitate a actelor administrative și nu există o puternică îndoială în privința legalității actelor; că reclamanta în privința legalității actelor; că reclamanta nu a achitat cauțiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) din OG nr. 92/2003.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Cu recipisa din 8 octombrie 2007 și chitanța din 8 octombrie 2007 emise de C.E.C. Oradea, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii de 5.000 RON, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. Cazul este bine justificat, întrucât din cuprinsul actelor administrative contestate nu rezultă cu claritate legalitatea obligării la plată a sumei către Fondul de Mediu, conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 293/2002. De asemenea, pentru societatea reclamantă s-ar produce o pagubă iminentă, întrucât cuantumul debitului echivalează cu cifra de afaceri a societății în decursul unui an și executarea ar conduce la încetarea activității acesteia.

Eventuala întoarcere a executării, în situația în care reclamanta obține în Instanță anularea actelor fiscale, ar fi extrem de dificilă, aceasta neputându-se produce prompt și integral și de asemenea ar fi lipsită de efect față de consecințele negative din punct de vedere economic și social, care deja s-ar produce. Curtea are în vedere și practica C.E.D.O. (hotărârea I. împotriva Suediei din 23 iulie 2002) relevantă în cauză, în care a reținut încălcarea dreptului de acces la Instanță în situația în care autoritățile fiscale au impus reclamantului plata de taxe, care au fost puse în executare înainte ca o Instanță competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal. Pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul - pârât M.M.D.D. - A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 166/CA/2007 din data de 9 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.