ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 10 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub numărul 1260/35/2007,

petenta SC R.P. SRL Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M.M.D.D.

- A.F.M., să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10203

din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. pentru suma de 403.957 RON, până la

soluționarea pe fond a contestației împotriva deciziei atacate și a raportului

de inspecție încheiate de A.F.M.

În motivarea acțiunii, petenta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 10203

din 16 iulie 2007, urmare a Raportului de inspecție nr. 10202 din 16 iulie 2007,

acte încheiate de A.F.M., s-a stabilit ca și obligație la Fondul de Mediu în sarcina SC R.P. SRL suma totală de 403.957 RON, obligația fiind calculată

în urma reinterpretării legislației de mediu, cu referire la perioada iunie

2002 - decembrie 2003, aplicându-se, totodată și majorări de întârziere până la

data de 05 iunie 2007.

Prin sentința civilă nr. 166/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de petenta

SC R.P. SRL, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10.203

din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. până la soluționarea pe fond a contestației

împotriva acestei decizii și a raportului de inspecție încheiate de A.F.M.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că, prin actele depuse la

dosar, petenta a făcut dovada cerințelor instituite de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, și anume existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube.

Astfel, mai retine Curtea că, în situația în care societatea ar urma să

fie executată silit, s-ar crea un prejudiciu iminent, cu repercusiuni grave

asupra activității economice a societății.

Împotriva sentinței civile nr. 166/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în

termen A.F.M.

În motivarea recursului s-a arătat: că sentința a fost dată fără temei

legal, nefiind întrunite condițiile suspendării: cazul bine justificat și

iminența producerii unei pagube; că reclamanta a adus argumente vizând fondul

cauzei; că, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile pe fondul cauzei,

există prezumția de legalitate a actelor administrative și nu există o

puternică îndoială în privința legalității actelor; că reclamanta în privința

legalității actelor; că reclamanta nu a achitat cauțiunea prevăzută de art. 25 alin.

(2) din OG nr. 92/2003.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Cu recipisa din 8 octombrie 2007 și chitanța din 8 octombrie 2007 emise de

C.E.C. Oradea, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii de 5.000 RON,

fiind astfel îndeplinite cerințele art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

Cazul este bine justificat, întrucât din cuprinsul actelor

administrative contestate nu rezultă cu claritate legalitatea obligării la plată

a sumei către Fondul de Mediu, conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 293/2002.

De asemenea, pentru societatea reclamantă s-ar produce o pagubă iminentă,

întrucât cuantumul debitului echivalează cu cifra de afaceri a societății în

decursul unui an și executarea ar conduce la încetarea activității acesteia.

Eventuala întoarcere a executării, în situația în care reclamanta obține

în Instanță anularea actelor fiscale, ar fi extrem de dificilă, aceasta

neputându-se produce prompt și integral și de asemenea ar fi lipsită de efect

față de consecințele negative din punct de vedere economic și social, care deja

s-ar produce.

Curtea are în vedere și practica C.E.D.O. (hotărârea I. împotriva

Suediei din 23 iulie 2002) relevantă în cauză, în care a reținut încălcarea

dreptului de acces la Instanță în situația în care autoritățile fiscale au

impus reclamantului plata de taxe, care au fost puse în executare înainte ca o Instanță

competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerințele art.

14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând motive de casare de ordine publică conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurentul - pârât M.M.D.D. - A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 166/CA/2007

din data de 9 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.