ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1323/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamanta SC R.P. SRL

Oradea a solicitat, în contradictoriu cu M.M.D.D. – A.F.M., în baza art. 15

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, suspendarea executării atât a

Deciziei nr. 33 din 11 septembrie 2007 comunicată la 18 septembrie 2007 emisă

de pârât, cât și a Deciziei de impunere nr. 102.003 din 16 iulie 2007 și a

Raportului de inspecție nr. 102.002 din 16 iulie 2007 emise tot de pârât, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei care privește anularea

acestor acte.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

s-a emis atât somație de plată cât și titlu executoriu, societatea urmând să

fie executată silit, fapt ce ar crea un prejudiciu iminent, cu repercusiuni

grave asupra activității sale economice.

A mai arătat reclamanta că există divergențe cu privire la

obligația de plată a contribuției la Fondul de mediu și referitor la cuantumul

sumelor datorate, în situația în care se va aprecia de instanțe că datorează

vreo contribuție. În opinia reclamantei s-ar putea să ajungă în incapacitate de

plată, suma stabilită în sarcina sa fiind foarte mare, iar numărul semnificativ

de angajați și diverșii furnizori, prestatori de servicii ar rămâne neplătiți.

Reclamanta a mai menționat că nu este cazul unei

sustrageri de la plata obligațiilor către bugetul de stat și creditorii

persoane fizice și juridice, dar executarea silită a sumei respective ar

bulversa întreaga activitate a societății și aceasta ar fi pusă în fața unui

colaps financiar.

Deși ulterior reclamanta, în completarea cererii de

suspendare a executării titlului, a solicitat și deblocarea conturilor sale,

prin cererea din 6 noiembrie 2007 aceasta a renunțat la cererea de deblocare.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii

de suspendare ca inadmisibilă în cazul neplății cauțiunii și ca neîntemeiată în

situația achitării acesteia, arătând că reclamanta nu a probat motive temeinice

și o pagubă iminentă în patrimoniul său de natură a justifica suspendarea executării.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 190/CA/2007 - P.I. din 6 martie 2007

a admis cererea și a suspendat executarea actelor atacate până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, luând act de renunțarea la capătul de

cerere privind deblocarea conturilor bancare deținute la B.T. SA, sucursala

Oradea și B.R.D. SA - G.S.G., sucursala Oradea.

Pentru a se pronunța în sensul arătat Instanța de Fond a

reținut, în esență, că, prin actele depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată prin Legea nr. 262/2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen

legal, pârâta AFM din cadrul M.M.D.D., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs nestructurate potrivit

cerințelor art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele

ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține că în cauză nu

s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru

admiterea acțiunii, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei

pagube iminente, cuantumul ridicat al sumei nefiind prin ea însăși de natură a

produce o pagubă în sensul prevăzut de legiuitor, iar argumentele ce vizează

fondul pricinii nu puteau fi reținute. Aceasta în condițiile în care, arată

recurenta, actul administrativ fiscal este executoriu, bucurându-se de

prezumția de legalitate.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse

soluției Instanței de Fond, cu probele administrate și apărările formulate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, este cunoscut că actul administrativ,

respectiv actul administrativ fiscal, se bucură de prezumția de legalitate și

sunt executorii ex - officio.

Numai că legiuitorul a considerat că în anumite situații

suspendarea executării actelor administrative este totuși posibilă.

În acest sens, conform prevederilor art. 15 raportat la

art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, Instanța poate suspenda executarea actului administrativ.

Dacă anterior modificării Legii nr. 554/2004 era definită

de legiuitor doar paguba iminentă(prin art. 2 lit. s) devenită după modificare

art. 2 lit. ș) ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a

unui serviciu public, ulterior, au fost definite și cazurile bine justificate

prin art. 2 lit. a)) în sensul că această sintagmă exprimă împrejurările legate

de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

În cauză, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a

analizat corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată.

De altfel, și probele prezentate în recurs confirmă

justețea soluției atacate.

Astfel, pe lângă faptul că nu a fost contestată

echivalența dintre suma datorată și cifra de afaceri ca principal reper al

puterii economice ce determină în cele mai multe cazuri intrarea în

incapacitate de plăți cu toate consecințele economice și sociale reținute de

Instanța de Fond, din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă și

existența unor mari divergențe cu privire la obligația reclamantei de a achita

datoria stabilită în raport cu faptul că produsele livrate la export nu pot fi

considerate, în opinia expertului, factori poluanți în România de natură a

impune obligația de a plăti cota de 3% la Fondul pentru mediu.

Desigur, Instanței de Fond îi revine în continuare

competența de a verifica legalitatea obligațiilor stabilite, dar nici nu se

poate susține că în raport cu probele administrate atât la fond cât și în

recurs nu s-ar fi dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de

lege pentru suspendarea executării actelor atacate.

Prin urmare, constatând că sentința atacată este legală și

temeinică, iar criticile aduse acesteia sunt nefondate, se va respinge recursul

declarat în cauză în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a

coroborate cu cele ale art. 14, art. 15, art. 20 și art. 28 din Legea nr.

554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.D.D. – A.F.M. împotriva

sentinței civile nr. 189/CA/2007 - PI din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

martie 2008.