ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1323/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamanta SC R.P. SRL Oradea a solicitat, în contradictoriu cu M.M.D.D. – A.F.M., în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, suspendarea executării atât a Deciziei nr. 33 din 11 septembrie 2007 comunicată la 18 septembrie 2007 emisă de pârât, cât și a Deciziei de impunere nr. 102.003 din 16 iulie 2007 și a Raportului de inspecție nr. 102.002 din 16 iulie 2007 emise tot de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei care privește anularea acestor acte. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a emis atât somație de plată cât și titlu executoriu, societatea urmând să fie executată silit, fapt ce ar crea un prejudiciu iminent, cu repercusiuni grave asupra activității sale economice.

A mai arătat reclamanta că există divergențe cu privire la obligația de plată a contribuției la Fondul de mediu și referitor la cuantumul sumelor datorate, în situația în care se va aprecia de instanțe că datorează vreo contribuție. În opinia reclamantei s-ar putea să ajungă în incapacitate de plată, suma stabilită în sarcina sa fiind foarte mare, iar numărul semnificativ de angajați și diverșii furnizori, prestatori de servicii ar rămâne neplătiți. Reclamanta a mai menționat că nu este cazul unei sustrageri de la plata obligațiilor către bugetul de stat și creditorii persoane fizice și juridice, dar executarea silită a sumei respective ar bulversa întreaga activitate a societății și aceasta ar fi pusă în fața unui colaps financiar.

Deși ulterior reclamanta, în completarea cererii de suspendare a executării titlului, a solicitat și deblocarea conturilor sale, prin cererea din 6 noiembrie 2007 aceasta a renunțat la cererea de deblocare. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă în cazul neplății cauțiunii și ca neîntemeiată în situația achitării acesteia, arătând că reclamanta nu a probat motive temeinice și o pagubă iminentă în patrimoniul său de natură a justifica suspendarea executării. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 190/CA/2007 - P.I. din 6 martie 2007 a admis cererea și a suspendat executarea actelor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, luând act de renunțarea la capătul de cerere privind deblocarea conturilor bancare deținute la B.T.

SA, sucursala Oradea și B.R.D. SA - G.S.G., sucursala Oradea. Pentru a se pronunța în sensul arătat Instanța de Fond a reținut, în esență, că, prin actele depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta AFM din cadrul M.M.D.D., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs nestructurate potrivit cerințelor art. 302 1 și art. 304 C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube iminente, cuantumul ridicat al sumei nefiind prin ea însăși de natură a produce o pagubă în sensul prevăzut de legiuitor, iar argumentele ce vizează fondul pricinii nu puteau fi reținute. Aceasta în condițiile în care, arată recurenta, actul administrativ fiscal este executoriu, bucurându-se de prezumția de legalitate. Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, este cunoscut că actul administrativ, respectiv actul administrativ fiscal, se bucură de prezumția de legalitate și sunt executorii ex - officio. Numai că legiuitorul a considerat că în anumite situații suspendarea executării actelor administrative este totuși posibilă. În acest sens, conform prevederilor art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, Instanța poate suspenda executarea actului administrativ.

Dacă anterior modificării Legii nr. 554/2004 era definită de legiuitor doar paguba iminentă(prin art. 2 lit. s) devenită după modificare art. 2 lit. ș) ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, ulterior, au fost definite și cazurile bine justificate prin art. 2 lit. a)) în sensul că această sintagmă exprimă împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În cauză, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a analizat corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată.

De altfel, și probele prezentate în recurs confirmă justețea soluției atacate. Astfel, pe lângă faptul că nu a fost contestată echivalența dintre suma datorată și cifra de afaceri ca principal reper al puterii economice ce determină în cele mai multe cazuri intrarea în incapacitate de plăți cu toate consecințele economice și sociale reținute de Instanța de Fond, din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă și existența unor mari divergențe cu privire la obligația reclamantei de a achita datoria stabilită în raport cu faptul că produsele livrate la export nu pot fi considerate, în opinia expertului, factori poluanți în România de natură a impune obligația de a plăti cota de 3% la Fondul pentru mediu.

Desigur, Instanței de Fond îi revine în continuare competența de a verifica legalitatea obligațiilor stabilite, dar nici nu se poate susține că în raport cu probele administrate atât la fond cât și în recurs nu s-ar fi dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor atacate. Prin urmare, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia sunt nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu cele ale art. 14, art. 15, art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.D.D. – A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 189/CA/2007 - PI din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.