ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC O. SA a solicitat Instanței

suspendarea executării silite a Deciziei nr. 149 din 5 iunie 2007 emisă de M.E.F.

– A.N.A.F. – D.G.S.C., până la judecarea în fond a contestației ce formează

obiectul Dosarului 1105/35/2007 al Curții de Apel Oradea.

În

motivarea cererii a arătat reclamanta că solicită suspendarea executării

actului administrativ mai sus arătat în scopul prevenirii unor pagube greu de

recuperat ce s-ar produce în patrimoniul său ca urmare a executării actului

administrativ și care ar putea determina blocarea întregii sale activități. A

mai arătat că, având ca obiect principal de activitate cultivarea legumelor

societatea este în plină campanie de recoltare și valorificare a producției

obținute, care, prin executarea silită ar putea fi compromisă.

Prin

sentința nr. 168/ CA - P.I. din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea a

admis cererea formulată de SC O. SA și a dispus suspendarea executării Deciziei

nr. 149 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă până la judecarea pe fond a

contestației ce formează obiectul Dosarului nr. 1105/35/2007 al Curții de Apel

Oradea.

Pentru

a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că cererea reclamantei

având ca obiect suspendarea actului administrativ este justificată raportat la

cerințele dispozițiilor art. 14 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 15 din

Legea 554/2004, reclamanta dovedind atât existența cazului bine justificat cât

și iminența producerii unei pagube.

Astfel,

a constatat prima Instanță, reclamanta a dovedit că se justifică suspendarea

executării raportat la specificul activității pe care o desfășoară, iar pe de

altă parte, principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul reclamantei sunt

utilajele agricole necesare asigurării și realizării obiectului de activitate

al acesteia și a căror indisponibilizare ar produce o pagubă evidentă.

A

mai reținut prima Instanță că cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la

plata unei cauțiuni în temeiul prevederilor art. 185 C. proc. fisc., este nefondată, deoarece această condiție de admisibilitate a admiterii unei

cereri de suspendare a executării unui act fiscal, se referă la ipoteza

contestării actului administrativ fiscal pe cale administrativă de atac la

organul fiscal competent; or, în cauză, reclamanta s-a adresat la 2 iulie 2007 Instanței

competente să se pronunțe asupra anulării actului emis de pârâtă, Decizia nr. 149

din 5 iunie 2007.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâții M.E.F. și A.N.A.F., întrucât Instanța

nu putea dispune suspendarea executării deciziei în litigiu, fără depunerea

unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, conform

prevederilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

De asemenea,

s-au formulat motive de recurs și pe fondul suspendării, Înalta Curte de

Casație și Justiție, luând în discuție primul motiv de recurs care conduce fără

posibilitate de tăgadă la soluția ce se va motiva în aceste considerente, analizarea

celorlalte motive nemaifiind necesară.

Recursul

este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Art.

215 C. proc. fisc. vorbește despre suspendarea executării actului

administrativ fiscal.

În alin.

(2) al acestui text de lege se prevede imperativ că dispozițiile acestui

articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea

executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004.

Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până

la 20% din suma contestată, iar în cazul cererilor ale căror obiect nu este

evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.

Prin

urmare, fără echivoc, din acest text de lege rezultă obligativitatea depunerii

unei cauțiuni, articolul fiind aplicabil indiferent de temeiul juridic al

dispozițiilor art. 14 ori art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Cum Instanța

de Fond, deși s-a solicitat de recurentă obligarea reclamantei - intimate la

plata cauțiunii, a respins cererea ca nefondată, apreciind că în situația dată

nu este admisibilă fiind vorba de suspendarea executării și nu de contestarea

actului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta

s-a pronunțat în mod eronat și cu eludarea art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.,

motiv pentru care va admite recursul declarat de M.E.F. și A.N.A.F.

Va

dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași Instanță pentru a se respecta dispozițiile legale mai sus invocate,

referitoare la plata cauțiunii.

Restul

aspectelor invocate, se vor reanaliza de Instanța Curții de Apel, după îndeplinirea

acestei cerințe imperative a textului de lege mai sus invocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.E.F. și A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 168/ CA-P.I. din 15

octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.