ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC O. SA a solicitat Instanței suspendarea executării silite a Deciziei nr. 149 din 5 iunie 2007 emisă de M.E.F. – A.N.A.F. – D.G.S.C., până la judecarea în fond a contestației ce formează obiectul Dosarului 1105/35/2007 al Curții de Apel Oradea. În motivarea cererii a arătat reclamanta că solicită suspendarea executării actului administrativ mai sus arătat în scopul prevenirii unor pagube greu de recuperat ce s-ar produce în patrimoniul său ca urmare a executării actului administrativ și care ar putea determina blocarea întregii sale activități.

A mai arătat că, având ca obiect principal de activitate cultivarea legumelor societatea este în plină campanie de recoltare și valorificare a producției obținute, care, prin executarea silită ar putea fi compromisă. Prin sentința nr. 168/ CA - P.I. din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de SC O. SA și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 149 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă până la judecarea pe fond a contestației ce formează obiectul Dosarului nr. 1105/35/2007 al Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că cererea reclamantei având ca obiect suspendarea actului administrativ este justificată raportat la cerințele dispozițiilor art. 14 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 15 din Legea 554/2004, reclamanta dovedind atât existența cazului bine justificat cât și iminența producerii unei pagube.

Astfel, a constatat prima Instanță, reclamanta a dovedit că se justifică suspendarea executării raportat la specificul activității pe care o desfășoară, iar pe de altă parte, principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul reclamantei sunt utilajele agricole necesare asigurării și realizării obiectului de activitate al acesteia și a căror indisponibilizare ar produce o pagubă evidentă. A mai reținut prima Instanță că cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni în temeiul prevederilor art. 185 C. proc.

fisc., este nefondată, deoarece această condiție de admisibilitate a admiterii unei cereri de suspendare a executării unui act fiscal, se referă la ipoteza contestării actului administrativ fiscal pe cale administrativă de atac la organul fiscal competent; or, în cauză, reclamanta s-a adresat la 2 iulie 2007 Instanței competente să se pronunțe asupra anulării actului emis de pârâtă, Decizia nr. 149 din 5 iunie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții M.E.F. și A.N.A.F., întrucât Instanța nu putea dispune suspendarea executării deciziei în litigiu, fără depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, conform prevederilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

De asemenea, s-au formulat motive de recurs și pe fondul suspendării, Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în discuție primul motiv de recurs care conduce fără posibilitate de tăgadă la soluția ce se va motiva în aceste considerente, analizarea celorlalte motive nemaifiind necesară. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Art. 215 C. proc. fisc. vorbește despre suspendarea executării actului administrativ fiscal. În alin. (2) al acestui text de lege se prevede imperativ că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din suma contestată, iar în cazul cererilor ale căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.

Prin urmare, fără echivoc, din acest text de lege rezultă obligativitatea depunerii unei cauțiuni, articolul fiind aplicabil indiferent de temeiul juridic al dispozițiilor art. 14 ori art. 15 din Legea nr. 554/2004. Cum Instanța de Fond, deși s-a solicitat de recurentă obligarea reclamantei - intimate la plata cauțiunii, a respins cererea ca nefondată, apreciind că în situația dată nu este admisibilă fiind vorba de suspendarea executării și nu de contestarea actului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta s-a pronunțat în mod eronat și cu eludarea art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., motiv pentru care va admite recursul declarat de M.E.F. și A.N.A.F. Va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță pentru a se respecta dispozițiile legale mai sus invocate, referitoare la plata cauțiunii.

Restul aspectelor invocate, se vor reanaliza de Instanța Curții de Apel, după îndeplinirea acestei cerințe imperative a textului de lege mai sus invocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. și A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 168/ CA-P.I. din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.