ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2447/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind soluționat prin decizia nr. 840 din 9 aprilie 2020 pronunțată de această instanță.

La data de 7 februarie 2020, prin fax, recurentul-petent a depus o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41, 42 alin. (1) și 43 C. proc. civ. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu această excepție.

Prin încheierea din data de 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015.2.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că, în speță, sunt îndeplinite doar parțial condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, astfel cum sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a constatat că nu este îndeplinită în litigiul pendinte condiția existenței unei legături între dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă și soluționarea cauzei finalizate prin anularea ca netimbrată a cererii de recuzare, formulate de petentul A. în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, a arătat că, din conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că, în realitate, petentul a criticat modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze procedura de soluționare a cererii de abținere, din perspectiva condițiilor prevăzute de legiuitor pentru declararea căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea, iar referirea la articolele din Constituția României este formală.

A mai reținut instanța și că excepția de neconstituționalitate a art. 43 C. proc. civ. a fost analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 83/2018, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (2), art. 53 alin. (2), art. 486 alin. (1) și art. 489 din C. proc. civ.

Totodată, a avut în vedere că, potrivit jurisprudenței sale constante, Curtea Constituțională a constatat că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situații speciale (în acest sens, Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008).

Împotriva încheierii de ședință din data de 25 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.2.1, a declarat recurs petentul A., invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. și a prevederilor art. 6 alin. (1) și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurentul-petent a susținut că încheierea recurată, pe de o parte, cuprinde motive contradictorii, dar și aplicări greșite ale normele de drept, iar, pe de altă parte, a fost dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu confirmarea încălcării procedurii de la instanța inferioară.

Astfel, a arătat că există o legătură între excepția de neconstituționalitate a art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ. cu soluționarea cauzei aspect ce rezultă din cuprinsul cererii de recurs ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, cât și din cele arătate prin punctul de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în dosarul anterior menționat.

Totodată, criticând motivarea încheierii recurate, recurentul-petent a susținut că instanța nu a cunoscut aspecte de logică matematică și nu a înțeles modelul matematic descris în motivarea excepției de neconstituționalitate.

Recurentul-petent a mai invocat și faptul că împotrivirea unui judecător de a se abține atunci când este acuzat de lipsă totală de imparțialitate, fiind într-o situație de incompatibilitate absolută, nu determină calificarea cererii ca fiind una de recuzare, în lipsa disponibilității părții în acest sens.

Recurentul-petent a arătat că recursul formulat în dosarul nr. x/2015.2, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost declarat având în vedere nelegala transformare în recuzare a incompatibilității absolute a unor magistrați ai Curții de Apel București și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ. are o legătură efectivă cu soluționarea cauzei.

Totodată, a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a respectat dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că instanța nu a explicat/motivat, în mod efectiv, de ce a invocat aceste dispoziții legale și în ce constă lipsa legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei.

A apreciat că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu cuprinde nicio motivare din punctul de vedere al dreptului material.

De asemenea, în opinia recurentului-petent, toate referirile la decizia nr. 82/2018 a Curții Constituționale nu au legătură cu cauza, iar motivarea încheierii atacate este dovada lipsei de stăpânire a raționamentului logico-matematic, ce reprezintă baza raționamentului juridic.

Intimata Academia de Studii Economice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Prioritar, cu privire la excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de către intimata Academia de Studii Economice, Înalta Curte a dispus respingerea acesteia, potrivit mențiunilor din practicaua prezentei decizii.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

În dezvoltarea motivelor de recurs, criticând încheierea atacată, recurentul-petent A., în esență, a susținut că aceasta a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cu încălcarea normelor de procedură a căror nesocotire atrage nulitatea hotărârii, precum și a normelor de drept material, iar motivarea instanței cuprinde motive contradictorii.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din configurația dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Din perspectiva întrunirii cerințelor de admisibilitate, se constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispozițiile pretins neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina.

Cererea de recurs adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în cadrul căruia a fost formulată și cererea de sesizare a Curții Constituționale, vizează încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel București, secția - a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. a completului C1 R constituit din doamnele judecător B., C. și D..

Din cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte observă că, în realitate, petentul a criticat modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze procedura de soluționare a cererii de abținere și modul în care sunt soluționate cererile de abținere.

Așadar, textele de lege din C. proc. civ. a căror neconstituționalitate s-a invocat se referă la cazuri de incompatibilitate absolută (art. 41), la abținere (art. 43) și la invocarea incompatibilității absolute (art. 45).

Or, soluția vizând neconstituționaliatea unor texte de lege poate fi analizată doar în contextul impus de dezlegarea pricinii pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea normei contestate cu rezolvarea pricinii.

În raport de aspectele reliefate, Înalta Curte constată că prevederile art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ. cu privire la care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu normele legale care guvernează obiectul cauzei cu care a fost învestită instanța, respectiv o cerere de recuzare formulată de petentul A., soluționată în sensul anulării ca netimbrate.

Aceasta întrucât una dintre condițiile admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că normele vizate de neconstituționaliatete nu fac referire la modalitatea de soluționare a cererii de recuzare. Din acest motiv, ar fi inutilă sesizarea Curții Constituționale cu verificarea constituționalității acestora.

Un argument în plus este acela că cererea de recuzare nu a fost analizată pe fond, ci soluționată pe excepție, astfel încât textele cu privire la care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu pot fi analizate în cauză, întrucât excepția a fost invocată în recursul declarat împotriva soluției de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, unde nu pot fi supuse dezbaterii decât aspect legate de timbraj.

În ceea ce privește susținerile vizând pretinsa încălcare a normelor de procedură și a depășirii de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, prin care recurentul-petent critică modul de soluționare a cererii prin care a invocat incompatibilitatea absolută, în fața curții de apel, și calificarea acesteia ca fiind una de recuzare, Înalta Curte constată, de asemenea, că partea nu aduce în discuție aspecte ce țin de judecata finalizată prin încheierea recurată.

Or, aceste critici nevizând încheierea atacată prin prezenta cale de atac, nu pot face obiectul analizei acestei instanțe, care este învestită cu verificarea legalității și temeiniciei hotărârii prin care a fost respinsă cererea recurentului-petent de sesizare a Curții Constituționale.

În raport de prevederile legale mai sus menționate, instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale este abilitată să verifice în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condițiile formale de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Contrar susținerilor recurentului-petent, Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea recurată fiind motivată, din cuprinsul acesteia rezultând că instanța nu a putut constata existența legăturii dintre dispozițiile incriminate și soluționarea cauzei.

Prin urmare, pentru argumentele anterior reținute, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 iunie 2020, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.2.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 iunie 2020, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.2.1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.