ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1932/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 969 din 22 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii apelantului A. de sesizare a Curții Constituționale. Hotărârea a fost dată cu drept de recurs cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în 48 ore de la comunicare.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva împotriva sentinței civile 9/DEC/ALF/20.08.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Hotărârea este definitivă cu privire la soluția de respingere a apelului

Împotriva deciziei nr. 969 din 22 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost declarat recurs de către A., cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 7 septembrie 2020, a dispus comunicarea recursului către intimată, fiind fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de recurentul A.. S-a dispus ca recurentului să i se pună în vedere să depună un exemplar al cererii de recurs care să conțină semnătura sa, în original, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e), coroborat cu art. 196 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate aspectul referitor la nesemnarea cererii de recurs, întrucât acesta privește legalitatea învestirii instanței, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluționare înainte de satisfacerea acestei obligații.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, deși recurentului i s-a comunicat prin citația comunicată la data de 14 septembrie 2020 obligația de a depune un exemplar al cererii de recurs care să conțină semnătura sa, în original, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 196 C. proc. civ., partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale anterior menționate, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., anume anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 969A din 22 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.