ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1535/2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 mai 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la cele ale art. 21 și art. 44 din Constituția României.

Prin încheierea din 5 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A..

Prin decizia nr. 302 din 5 februarie 2020, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

La 11 iunie 2020, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 302 din 5 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut, în esență, că decizia atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept care justifică, din perspectiva interesului procesual, invocarea excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, a menționat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții ar fi degrevat-o de achitarea unei taxei judiciare de timbru prea mari în raport cu veniturile sale.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 iunie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția din 17 iunie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 16 iulie 2020, dispunându-se comunicarea cererii de revizuire către intimați, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare, în condițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare, însă intimatul B. a depus concluzii scrise și înscrisuri la 24 iunie 2020.

La termenul de judecată din 16 iulie 2020, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire asupra căreia a rămas în pronunțare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute de alin. (1) pct. 3, 4, 7 - 11 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., invocat în susținerea cererii de revizuire pendinte, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."

Prin urmare, condiția de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. constă în existența unei soluții de admitere a unei excepții de neconstituționalitate, pronunțate de Curtea Constituțională ulterior rămânerii definitive a hotărârii care face obiectul cererii de revizuire.

În cauză, cererea de revizuire vizează decizia nr. 302 din 5 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Prin această încheiere, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la dispozițiile art. 21 și art. 44 din Constituția României, formulată de petenta A..

În aceste condiții, față de soluția adoptată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulate de revizuentă, se constată că nu îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În sprijinul acestei concluzii, cu referire la ipoteza textului pe care se întemeiază revizuirea, însăși Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (deciziile nr. 163/2017 și nr. 866/2015), că "pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă [...]. În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat".

În aceste condiții, Înalta Curte reține că revizuenta nu are deschisă calea de atac a revizuirii împotriva deciziei nr. 302 din 5 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pe temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 302 din 5 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 302 din 5 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.