ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 114/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 124/CA/2008

- PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC O. SA

Oradea în contradictoriu cu pârâții M.E.F. și A.N.A.F. – D.G.S.C., instanța

dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 149 din 5 iunie 2007 până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce formează obiectul

Dosarului nr. 1105/35/2007 al Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut, în esență,

că raportat, pe de o parte, la împrejurarea că obiectul principal de activitate

al reclamantei îl reprezintă cultivarea legumelor, a specialităților horticole

și a produselor de seră, iar, pe de altă parte, la faptul că mijloacele fixe

aflate în patrimoniul acesteia sunt utilaje agricole necesare asigurării și

realizării obiectului de activitate, este previzibilă paguba  ce i s-ar produce

reclamantei prin luarea măsurilor constând în indisponibilizarea or înstrăinarea

acestor mijloace.

De asemenea, a mai apreciat prima instanță, paguba iminentă poate fi

estimată și din cifra de afaceri a societății pe primele 6 luni ale anului

2007, fiind evident că aceasta ar putea fi adusă la blocajul financiar ca

urmare a reținerii sumelor indicate prin procesul - verbal de control.

Împotriva sentinței a

formulat recurs M.E.F. – A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Bihor, susținând că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod

greșit s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul

bine-justificat și paguba iminentă.

Astfel, recurentul arată că

referitor la paguba iminentă nu s-a depus nici un înscris doveditor,

invocându-se doar campania de recoltare și valorificare a producției, iar

existența cazului bine-justificat, constând într-o îndoială puternică asupra

prezumției de legalitate a actului administrativ, este doar afirmată de instanța

de fond, fără a fi argumentată.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs, ce se încadrează în

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Astfel, în mod corect instanța

de fond a apreciat paguba iminentă raportând cuantumul sumei stabilite prin

actele administrativ-fiscale a căror anulare se cere la cifra de afaceri a

societății și la obiectul de activitate al acesteia argumentând astfel

pericolul de blocare a activității societății.

În ceea ce privește condiția

cazului bine-justificat Înalta Curte reține că reclamanta-intimată a contestat

parțial Decizia nr. 149 din 5 iunie 2007 și Decizia de impunere nr. 76278 din

16 septembrie 2004, pentru motive esențiale de nelegalitate, constând în

calificarea juridică a unor tranzacții și, implicit regimul fiscal al acestora,

motive ce urmează a fi analizate de instanța investită cu acțiunea în anulare.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond privind

suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

principale este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Bihor în reprezentarea M.E.F. și a A.N.A.F. – D.G.S.C. împotriva

sentinței civile nr. 124/CA/2008-PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2009.