ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 114/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 124/CA/2008 - PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC O. SA Oradea în contradictoriu cu pârâții M.E.F. și A.N.A.F. – D.G.S.C., instanța dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 149 din 5 iunie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce formează obiectul Dosarului nr. 1105/35/2007 al Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut, în esență, că raportat, pe de o parte, la împrejurarea că obiectul principal de activitate al reclamantei îl reprezintă cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră, iar, pe de altă parte, la faptul că mijloacele fixe aflate în patrimoniul acesteia sunt utilaje agricole necesare asigurării și realizării obiectului de activitate, este previzibilă paguba ce i s-ar produce reclamantei prin luarea măsurilor constând în indisponibilizarea or înstrăinarea acestor mijloace. De asemenea, a mai apreciat prima instanță, paguba iminentă poate fi estimată și din cifra de afaceri a societății pe primele 6 luni ale anului 2007, fiind evident că aceasta ar putea fi adusă la blocajul financiar ca urmare a reținerii sumelor indicate prin procesul - verbal de control.

Împotriva sentinței a formulat recurs M.E.F. – A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Bihor, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul bine-justificat și paguba iminentă. Astfel, recurentul arată că referitor la paguba iminentă nu s-a depus nici un înscris doveditor, invocându-se doar campania de recoltare și valorificare a producției, iar existența cazului bine-justificat, constând într-o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, este doar afirmată de instanța de fond, fără a fi argumentată.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat paguba iminentă raportând cuantumul sumei stabilite prin actele administrativ-fiscale a căror anulare se cere la cifra de afaceri a societății și la obiectul de activitate al acesteia argumentând astfel pericolul de blocare a activității societății. În ceea ce privește condiția cazului bine-justificat Înalta Curte reține că reclamanta-intimată a contestat parțial Decizia nr. 149 din 5 iunie 2007 și Decizia de impunere nr. 76278 din 16 septembrie 2004, pentru motive esențiale de nelegalitate, constând în calificarea juridică a unor tranzacții și, implicit regimul fiscal al acestora, motive ce urmează a fi analizate de instanța investită cu acțiunea în anulare.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond privind suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii principale este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Bihor în reprezentarea M.E.F. și a A.N.A.F. – D.G.S.C. împotriva sentinței civile nr. 124/CA/2008-PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2009.