ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Arad, solicitând anularea parțială a hotărârii A.G.A. din 26 martie 2002 în privința pct. c, drepturilor ce i se cuvin ca asociat retras și stabilirea drepturilor sale ca urmare a retragerii din societate. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 2842 din 1 octombrie 2003 a admis acțiunea a anulat parțial hotărârea A.G.A. din 26 martie 2002 în privința pct. c) și a obligat pe pârâtă la 931.871.224 lei cu titlu de dividende și la 6.805.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut în esență că în adunarea generală asociații au aprobat retragerea reclamantului începând cu 1 ianuarie 2002 și plata dividendelor cuvenite pe anul 1999, fără însă a le stabili cuantumul; prin expertiza efectuată s-a constatat dreptul reclamantului la lata sumei de 931.871.224 lei.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 222 din 29 iunie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea, obligând pe reclamant la 135.037.212 lei cheltuieli de judecată; cererea de completare a dispozitivului deciziei a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2004. Curtea de Apel a reținut, potrivit probelor administrate în apel, lipsa activului net contabil la data de 31 decembrie 2001, înregistrându-se în contabilitatea un minus de 1.964.744.562 lei, așa încât reclamantului nu i se cuvine nici o sumă proporțională cotei de participare la capitalul social. Împotriva deciziei și încheierii astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Recurenta susține că hotărârile sunt date cu încălcarea normelor de procedură privind indicarea în declarația de apel a părților, ignorându-se dispozițiile art. 287, 298, 112 și 133 C. proc. civ. Neprocedural instanța de apel a admis expertiza contabilă în condițiile în care proba nu a fost propusă la instanța de fond, cu respectarea normelor legale și a fost respinsă ca tardiv formulată. Rolul activ al judecătorului a depășit mijloacele legale încălcând principiul disponibilității. În privința expertizei administrate în apel, nelegal s-au admis alte obiective decât cele stabilite de instanța de fond. Pe de altă parte hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii reproșându-se primei expertize că nu a fost bazată pe întreaga evidență contabilă.

Sumele acordate de prima instanță au fost cu titlu de dividende neridicate pe anul 1999 în temeiul hotărârii A.G.A. O ultimă critică vizează nemotivarea hotărârii judecătorești, care nu analizează expertiza și nu motivează de ce nu acordă dividendele chiar în situația unor pierderi, dacă acestea au fost stabilite de A.G.A. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Hotărârea A.G.A.

din 26 martie 2002 a aprobat cererea reclamantului de retragere din societate și de demisie din funcția de director executiv; a aprobat repartizarea contravalorii cotei parte din patrimoniu, înapoierea contravalorii părților sociale și a dividendelor pe anul 1999 pe baza bilanțului din 2001, dar după acoperirea cotei părți din pierderile de la sfârșitul anului 2001 și a costurilor legate de modificările impuse tuturor tampoanelor în litigiu fabricate în anul 1999; a repartizat părțile sociale ale reclamantului, celorlalți asociați și a aprobat mărirea capitalului social cu 100.000 lei prin aport în numerar al asociatului O.D.D. Așadar, înapoierea contravalorii părților sociale și plata dividendelor pe anul 1999 erau condiționate de bilanțul din 2001 și de acoperirea pierderilor și a costurilor modificărilor unor tampoane în litigiu.

Din ambele rapoarte de expertiză rezultă că bilanțul contabil și contul de profit și pierderi pe anul 2000 se încheie cu o pierdere de 857.474.422 lei, iar pe anul 2001, cu o pierdere de 1.109.790.140 lei. Astfel, la sfârșitul anului 2001 activul contabil al societății pârâte era negativ, 1.964.744.562 lei. Condiția esențială pentru acordarea dividendelor o constituie existența beneficiilor; noțiunea de dividende fiind reprezentată de cota din beneficiul net plătită fiecărui asociat. Pentru a plăti asociaților dividendele, beneficiul trebuie constatat în bilanțul contabil aprobat de A.G.A. și distribuit de aceasta pentru plata dividendelor. Noțiunea abstractă, sub condiție rezolutorie, utilizată în hotărârea A.G.A.

atacată, nu certifică existența beneficiilor societății comerciale, pentru a îndritui asociații la acordarea dividendelor. Beneficiu net susceptibil a fi împărțit între asociați, este excedentul activului față de pasiv, după deducerea cheltuielilor și a celorlalte cote destinate fondului de rezervă și amortizare. În situația SC A. SRL Arad, pasivul societății, la data bilanțului pe anul 2001 era mai mare decât activul așa încât nu îndreptățea acordarea dividendelor. În mod similar este rezolvată și problema înapoierii contravalorii părților sociale; această operațiune fiind condiționată atât de bilanțul pe anul 2001 cât și de costurile impuse de modificările tampoanelor în litigiu, fabricate în anul 1999. Indiferent de obiectivele expertizei stabilite de instanța de apel, ambele lucrări efectuate au constatat un activ net negativ la sfârșitul anului 2001, concludent pentru soluționarea fondului litigiului.

În privința aspectelor procedurale relative la nerespectarea dispozițiilor art. 287 C. proc. civ., invocate în motivele de recurs, netemeinicia acestora este dată chiar de dispozițiile susmenționate. Potrivit dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., cerințele de la pct. 2 și 5 (arătarea hotărârii care se atacă și semnătura) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității; celelalte pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Primul termen al dosarului în instanța de apel a fost 17 decembrie 2003, când pricina a fost amânată pentru lipsă de procedură cu apelanta (aceasta fiind citată la o altă adresă); astfel prima zi de înfățișare a fost prorogată la termenul din 21 ianuarie 2004, dată până la care apelanta a depus motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și dovezile pe care se sprijină.

Lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea curții de apel când concluzionează asupra expertizei și când nu acordă dividendele aprobate de A.G.A., nu este susținută, instanța analizând aspectul situației contabile a societății comerciale la sfârșitul anului 2001 în raport de care puteau fi acordate drepturile aprobate în adunarea generală. Motivele de recurs nu au susținut critici separate adresate încheierii din 29 noiembrie 2004, prin care s-a solicitat completarea preambulului deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004; instanța de apel însă, judicios a constatat că cererea de îndreptare a erorii materiale nu a avut în vedere ipotezele prevăzute de art. 281 3 C. proc. civ. și a respins-o. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalte Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat, împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 și a încheierii din 29 septembrie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și a încheierii din 29 septembrie 2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.