ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.L. a chemat în

judecată pe pârâta SC A. SRL Arad, solicitând anularea parțială a hotărârii A.G.A.

din 26 martie 2002 în privința pct. c, drepturilor ce i se cuvin ca asociat

retras și stabilirea drepturilor sale ca urmare a retragerii din societate.

Tribunalul Arad, prin sentința

civilă nr. 2842 din 1 octombrie 2003 a admis acțiunea a anulat parțial

hotărârea A.G.A. din 26 martie 2002 în privința pct. c) și a obligat pe pârâtă

la 931.871.224 lei cu titlu de dividende și la 6.805.000 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut în esență

că în adunarea generală asociații au aprobat retragerea reclamantului începând

cu 1 ianuarie 2002 și plata dividendelor cuvenite pe anul 1999, fără însă a le

stabili cuantumul; prin expertiza efectuată s-a constatat dreptul reclamantului

la lata sumei de 931.871.224 lei.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 222 din 29 iunie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în

tot sentința atacată și a respins acțiunea, obligând pe reclamant la

135.037.212 lei cheltuieli de judecată; cererea de completare a dispozitivului

deciziei a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 29

septembrie 2004.

Curtea de Apel a reținut, potrivit

probelor administrate în apel, lipsa activului net contabil la data de 31

decembrie 2001, înregistrându-se în contabilitatea un minus de 1.964.744.562

lei, așa încât reclamantului nu i se cuvine nici o sumă proporțională cotei de

participare la capitalul social.

Împotriva deciziei și încheierii astfel

pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că hotărârile sunt

date cu încălcarea normelor de procedură privind indicarea în declarația de

apel a părților, ignorându-se dispozițiile art. 287, 298, 112 și 133 C. proc.

civ.

Neprocedural instanța de apel a

admis expertiza contabilă în condițiile în care proba nu a fost propusă la

instanța de fond, cu respectarea normelor legale și a fost respinsă ca tardiv

formulată. Rolul activ al judecătorului a depășit mijloacele legale încălcând

principiul disponibilității.

În privința expertizei administrate

în apel, nelegal s-au admis alte obiective decât cele stabilite de instanța de

fond.

Pe de altă parte hotărârea instanței

de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii reproșându-se

primei expertize că nu a fost bazată pe întreaga evidență contabilă. Sumele

acordate de prima instanță au fost cu titlu de dividende neridicate pe anul

1999 în temeiul hotărârii A.G.A.

O ultimă critică vizează nemotivarea

hotărârii judecătorești, care nu analizează expertiza și nu motivează de ce nu

acordă dividendele chiar în situația unor pierderi, dacă acestea au fost

stabilite de A.G.A.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Hotărârea A.G.A. din 26 martie 2002

a aprobat cererea reclamantului de retragere din societate și de demisie din

funcția de director executiv; a aprobat repartizarea contravalorii cotei parte

din patrimoniu, înapoierea contravalorii părților sociale și a dividendelor pe

anul 1999 pe baza bilanțului din 2001, dar după acoperirea cotei părți din

pierderile de la sfârșitul anului 2001 și a costurilor legate de modificările

impuse tuturor tampoanelor în litigiu fabricate în anul 1999; a repartizat

părțile sociale ale reclamantului, celorlalți asociați și a aprobat mărirea

capitalului social cu 100.000 lei prin aport în numerar al asociatului O.D.D.

Așadar, înapoierea contravalorii

părților sociale și plata dividendelor pe anul 1999 erau condiționate de

bilanțul din 2001 și de acoperirea pierderilor și a costurilor modificărilor

unor tampoane în litigiu.

Din ambele rapoarte de expertiză

rezultă că bilanțul contabil și contul de profit și pierderi pe anul 2000 se

încheie cu o pierdere de 857.474.422 lei, iar pe anul 2001, cu o pierdere de

1.109.790.140 lei. Astfel, la sfârșitul anului 2001 activul contabil al

societății pârâte era negativ, 1.964.744.562 lei.

Condiția esențială pentru acordarea

dividendelor o constituie existența beneficiilor; noțiunea de dividende fiind

reprezentată de cota din beneficiul net plătită fiecărui asociat. Pentru a

plăti asociaților dividendele, beneficiul trebuie constatat în bilanțul

contabil aprobat de A.G.A. și distribuit de aceasta pentru plata dividendelor.

Noțiunea abstractă, sub condiție

rezolutorie, utilizată în hotărârea A.G.A. atacată, nu certifică existența

beneficiilor societății comerciale, pentru a îndritui asociații la acordarea

dividendelor. Beneficiu net susceptibil a fi împărțit între asociați, este

excedentul activului față de pasiv, după deducerea cheltuielilor și a

celorlalte cote destinate fondului de rezervă și amortizare.

În situația SC A. SRL Arad, pasivul

societății, la data bilanțului pe anul 2001 era mai mare decât activul așa

încât nu îndreptățea acordarea dividendelor.

În mod similar este rezolvată și

problema înapoierii contravalorii părților sociale; această operațiune fiind

condiționată atât de bilanțul pe anul 2001 cât și de costurile impuse de

modificările tampoanelor în litigiu, fabricate în anul 1999.

Indiferent de obiectivele expertizei

stabilite de instanța de apel, ambele lucrări efectuate au constatat un activ net

negativ la sfârșitul anului 2001, concludent pentru soluționarea fondului

litigiului.

În privința aspectelor procedurale

relative la nerespectarea dispozițiilor art. 287 C. proc. civ., invocate în

motivele de recurs, netemeinicia acestora este dată chiar de dispozițiile

susmenționate. Potrivit dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.,

cerințele de la pct. 2 și 5 (arătarea hotărârii care se atacă și semnătura)

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității; celelalte pot fi împlinite până cel

mai târziu la prima zi de înfățișare.

Primul termen al dosarului în

instanța de apel a fost 17 decembrie 2003, când pricina a fost amânată pentru

lipsă de procedură cu apelanta (aceasta fiind citată la o altă adresă); astfel

prima zi de înfățișare a fost prorogată la termenul din 21 ianuarie 2004, dată

până la care apelanta a depus motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază apelul și dovezile pe care se sprijină.

Lipsa motivelor pe care se sprijină

hotărârea curții de apel când concluzionează asupra expertizei și când nu

acordă dividendele aprobate de A.G.A., nu este susținută, instanța analizând

aspectul situației contabile a societății comerciale la sfârșitul anului 2001

în raport de care puteau fi acordate drepturile aprobate în adunarea generală.

Motivele de recurs nu au susținut

critici separate adresate încheierii din 29 noiembrie 2004, prin care s-a

solicitat completarea preambulului deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004; instanța

de apel însă, judicios a constatat că cererea de îndreptare a erorii materiale

nu a avut în vedere ipotezele prevăzute de art. 281

3

C. proc. civ.

și a respins-o.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalte Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat, împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 și a încheierii

din 29 septembrie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 222 din 29 iunie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și a

încheierii din 29 septembrie 2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.