ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4220/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 4237/C din 3 noiembrie 2003,

a admis acțiunea reclamantei S.I.F. Transilvania SA Brașov, în contradictoriu

cu pârâta SC C.D. SA Mediaș și a dispus anularea hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a acționarilor a SC C.D. SA, din 1 septembrie 2003, prin care s-a

decis reducerea capitalului social, prin diminuarea valorii nominale a acțiunii

de la 25.000 lei, la 1.000 lei și comunicarea sentinței la O.R.C. Sibiu.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că, potrivit art. 153 din Legea nr. 31/1990, „dacă

administratorul constată că, în urma unor pierderi, activul net determinat ca

diferență, între totalul activelor și datoriilor societății, reprezintă mai

puțin de jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea

generală extraordinară pentru a hotărî reîntregirea capitalului social,

reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societății”. Că, așa după cum

rezultă din bilanțul contabil din 31 decembrie 2002, aceste condiții erau

îndeplinite în cauză.

Apelul pârâtei, împotriva sentinței

menționate, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 19/A din 19 ianuarie 2004, dispunându-se

schimbarea acesteia în tot și respingerea acțiunii.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că activul net reprezintă mai puțin de jumătate din capitalul social,

astfel că hotărârea adunării generale de reducerea capitalului social a fost

legală, conform art. 153 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a declarat recurs,

împotriva deciziei instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., susținând că este nelegală, întrucât:

- decizia atacată a fost judecată în

ședința publică, și nu în camera de consiliu, contrar prevederilor art. 131 alin.

(6) din Legea nr. 31/1990, astfel că este sancționată cu nulitatea absolută.

- nu erau îndeplinite condițiile art.

153 din Legea nr. 31/1990, întrucât, conform evaluării A.G.E.A. din 25 iulie

2003, valoarea actualizată a patrimoniului era de cca. 9,5 miliarde (13,5

miliarde, din care s-au dedus datoriile), deci mai mare decât capitalul social

de 5,8 miliarde, astfel că greșit s-a hotărât, la 1 septembrie 2003, reducerea

capitalului social, prin diminuarea valorii nominale a acțiunilor.

Analizând legalitatea și temeinicia

deciziei atacate, în raport de criticile recurentei, se rețin următoarele:

În adevăr, art. 131 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990, prevede că cererea privind anularea hotărârilor adunării

generale a acționarilor se va judeca în camera de consiliu.

În speță, Curtea de Apel Alba Iulia

a judecat apelul la cererea reclamantei de anularea unei hotărâri A.G.E., în

ședința publică, cu încălcarea prevederilor legale menționate.

Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prevede

că este motiv de casare, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar

necompetent se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.

Conform dispoziției legale citate,

legiuitorul a condiționat nulitatea actului de existența unei vătămări, care nu

ar putea fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate.

Or, recurenta reclamantă prezentă la

dezbateri, în ședința din 19 ianuarie 2004, prin apărător, a susținut

întâmpinarea, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat, astfel că nu

se face dovada vătămării drepturilor sale. Ca urmare, nu se poate reține că,

prin faptul că instanța a judecat cauza în ședință publică și nu în regim de

cameră de consiliu, s-a adus petentei o vătămare care să ducă la nulitatea

hotărârii, astfel că acest motiv de casare nu poate fi primit ca întemeiat.

Privitor la criticile pe fondul

cauzei, se reține că susținerea recurentei, în sensul neîndeplinirii

condițiilor art. 153 din Legea nr. 31/1990, în sensul că patrimoniul societății

nu este de 314.708.000 lei, ci de 9,5 miliarde, conform reevaluării hotărâtă de

A.G.A. la 25 iulie 2003, nu poate fi primită, neexistând dovezi în acest sens.

În adevăr, A.G.E.A. din SC C.D. a

hotărât, conform procesului verbal nr. 13 din 25 iulie 2003, reevaluarea

activelor societății, numai că această evaluare nu a fost finalizată, astfel că,

în Bilanțul contabil de la 31 decembrie 2003 și în contul de profit și

pierderi, valoarea activelor era de 1,2 miliarde, deci, inferioară capitalului

social de 5,8 miliarde.

Rezultă că, în bilanțurile contabile

din 2002 și 2003, patrimoniul societății pârâte este mai mic decât jumătate din

capitalul social, astfel că, față de prevederile art. 153 din Legea nr. 31/1990,

hotărârea A.G.E.A. din 1 septembrie 2003, de reducere a capitalului social,

prin micșorarea valorii nominale a acțiunii, de la 25.000 lei la 1.000 lei, a

fost legală.

Ca urmare, hotărârea recurată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 19/A din 19

ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 octombrie 2004.