ÎCCJ, decizie (scj.ro #81986)

Cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent. Inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.

18/1991

Cuprins pe materii

: Drept civil; Drepturi reale; Drept de proprietate

privată; Imobil preluat în baza Legii nr. 58/1974; Notificare

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001; Stabilirea măsurilor

reparatorii;

Index alfabetic

: Drept de proprietate privată ;

-    Imobil preluat abuziv;

-

Notificare formulată în baza Legii nr.

10/2001 ;

-

Masuri reparatorii ;

Legea nr.10/2001 : art.1; art. 3 alin. 1 lit.a; art. 8

Legea nr.18/1991: art. 8 ; art.36

Legea nr. 58/1974 : art. 30

Cod civil : art. 480 ; art. 482

Situația proprietarilor deposedați de

terenurile aferente construcțiilor – prin aplicarea prevederilor Legii nr.

58/1974, nu își găsește reglementarea  în legile fondului

funciar.

Reținându-se pe de o parte, calitatea de proprietar

a reclamantei și preluarea abuzivă a bunului de către stat, iar

pe de altă parte, faptul că situația unei asemenea

deposedări nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului

funciar, rezultă că nu poate fi înlăturat beneficiul

măsurilor reparatorii în persoana reclamantei.

Nefiind

posibilă o restituire în natură (întrucât asupra terenului s-a

eliberat deja titlu de proprietate în favoarea dobânditorului

construcției, conform art. 36 din Legea nr.18/1991), reclamanta este

îndreptățită potrivit dispozițiilor art.1 alin.(2) din

Legea nr.10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.

ICCJ, Secția civilă

și de proprietate

intelectuală

,

decizia  civilă  nr.

4357  din

30 mai 2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța sub nr.102 din 6 ianuarie 2006, reclamanta M.N.M.L. a solicitat

în contradictoriu cu Comuna Costinești, Consiliul Local Costinești

și Primarului Comunei Costinești anularea dispoziției nr.151 din

8 decembrie 2005 emisă de acesta din urmă și restituirea prin

acordarea de teren echivalent a imobilului ce a aparținut reclamantei, în

comuna Costinești, județul Constanța.

În motivarea cererii s-a arătat că prin

dispoziția atacată a fost respinsă în mod nelegal cererea de

restituire a terenului, în condițiile în care reclamanta a fost unic

proprietar al acestuia, fiind preluat de stat în mod abuziv, prin aplicarea

prevederilor art.30 din Legea nr.58/1974.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă

nr.1237 din 8 iunie 2006, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei

față de Primarul Comunei Costinești și pentru lipsă de

calitate procesuală pasivă acțiunea îndreptată împotriva

celorlalți pârâți.

În motivarea soluției, s-a reținut că

situația terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate și

care au trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, a fost

rezolvată de legiuitor în favoarea dobânditorilor construcției, iar

foștii proprietari nu au îndreptățirea de a obține

restituirea terenului.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței a fost respins prin decizia nr.360/C din 29 noiembrie 2006 a

Curții de Apel  Constanța, secția civilă.

Potrivit considerentelor deciziei, s-a constatat că

preluarea terenului, aparținând reclamantei, de către stat în temeiul

art.30 din Legea nr.58/1974 (ca efect al înstrăinării

construcției, terenul aferent acesteia trecea în proprietatea statului), a

constituit o măsură abuzivă întrucât aducea atingere art.36

alin.(1) din Constituția din 1965 și art.17 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

În același timp, s-a apreciat că stabilirea

caracterului abuziv al titlului statului nu determină aplicarea

automată a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001,

întrucât potrivit art.8 din acest act normativ, legiuitorul a înlăturat

din sfera sa de aplicare terenurile al căror regim juridic este

reglementat de legile fondului funciar.

De altfel, la cererea actualului proprietar al

construcției, au fost aplicate dispozițiile art.36 din Legea

nr.18/1991 și i s-a eliberat acestuia titlu de proprietate pentru

terenul  aferent construcției.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta, susținând următoarele :

Decizia a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că s-a

încălcat  art.1 din Legea nr.10/2001, care prevede că imobilele

preluate abuziv se restituie în natură foștilor proprietari, iar

dacă restituirea nu mai este posibilă, se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent.

Caracterul nelegal al deciziei este dat și de

încălcarea dispozițiilor art. 480 și art. 482 Cod civil, având

în vedere că reclamanta nu a primit nicio despăgubire pentru terenul

de 640 mp ce i-a fost preluat, așa cum prevedea Legea nr.58/1974.

Examinând criticile formulate, Curtea a constatat

caracterul fondat al acestora în sensul următoarelor considerente:

Apreciind că reclamanta nu este

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat

de către stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, instanța a

înlăturat în mod greșit incidența la speță a normelor

Legii nr. 10/2001.

Astfel, în cauză s-a stabilit că reclamanta a

fost proprietară asupra terenului ce face obiectul litigiului, în

suprafață de 640 mp, și că preluarea acestuia de către

stat (ca efect al înstrăinării construcției, realizate în anul

1985) s-a realizat în mod abuziv.

O

astfel de statuare a instanței trebuia să aibă din punct de

vedere juridic consecința reglementată de art.3 alin.(1) lit.a din

Legea nr.10/2001, respectiv, recunoașterea calității de

persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri

reparatorii.

Excluderea de la aplicabilitatea Legii nr.10/2001, cu

motivarea că situația juridică a terenului ar fi

reglementată de legile fondului funciar (în sensul art.8 din actul

normativ menționat), ignoră faptul că textul de lege nu

acoperă și situația persoanelor al căror teren a fost

preluat de către stat în perioada în care acestea erau scoase din

circuitul civil, interzicându-se înstrăinarea prin acte juridice între

vii.

Dispozițiile   art. 36  din

Legea  nr. 18/1991  reglementează  într-adevăr, în

favoarea dobânditorilor   construcției,  dobândirea

dreptului  de  proprietate

asupra terenurilor aferente.

Nici în acest text și nici în vreo altă

dispoziție a legilor fondului funciar nu se prevede însă nimic în

legătură cu situația foștilor proprietari de imobile -

terenuri, preluate de stat prin aplicarea art.30 din Legea nr.58/1974, ca

transpunere a interdicției de înstrăinare a unor astfel de imobile.

Or, reținându-se pe de o parte, calitatea de

proprietar a reclamantei și preluarea abuzivă a bunului de către

stat, iar pe de altă parte, faptul că situația unei asemenea

deposedări nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului

funciar (din punct de vedere al titularului deposedat), rezultă că nu

poate fi înlăturat beneficiul  măsurilor reparatorii în persoana

reclamantei.

O interpretare în sens contrar  nesocotește

dispozițiile art.3 alin.(1) lit.a din Legea nr.10/2001, iar

susținerea că art.8 din acest act normativ ce îl înlătură

de la aplicabilitate în concurs cu legile fondului funciar, nu își are incidență

în speță.

Astfel, cum s-a menționat, situația

proprietarilor deposedați de terenurile aferente construcțiilor, ca

efect al înstrăinării acestor din urmă imobile, nu își

găsește reglementare  în legile fondului funciar, pentru a se

putea susține suprapunerea a două acte normative de reparație în

privința aceluiași imobil.

În același timp, nefiind posibilă o restituire

în natură (întrucât asupra terenului s-a eliberat deja titlu de

proprietate în favoarea dobânditorului construcției, conform art.36 din

Legea nr.18/1991), trebuia să se constate, în aplicarea dispozițiilor

art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001, îndreptățirea reclamantei la

măsuri reparatorii prin echivalent.

În consecință, a fost modificată decizia

atacată, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a

sentinței, prin admiterea contestației.

Drept urmare, a fost anulată

dispoziția emisă de primar, cu obligarea acestuia de a întocmi o

nouă dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent.