ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5267/2009

A supra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 1726/PI din 4 septembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins excepția tardivității introducerii contestației. A admis cererea formulată de reclamanta W.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara, pe care 1-a obligat la acordarea de despăgubiri bănești echivalente valorii de circulație a imobilului, prin dispoziție emisă în baza Legii nr. 10/2001, aferente imobilului situat în Timișoara, evidențiat în C.F. nr. 5630 Timișoara. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la 20 martie 2007, reclamanta a solicitat repunerea în termenul de contestare a dispoziției nr. 556 din 8 martie 2004, emisă de Primarul municipiului Timișoara, admiterea contestației și obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești echivalente valorii de circulație a imobilului trecut abuziv în proprietatea statului.

Tribunalul a reținut că dispoziția nr. 556 a fost dată de Primarul municipiului Timișoara la data de 8 martie 2004, iar în conținutul dispozitivului se menționează că aceasta va fi comunicată petentei în Germania. Adresa petentei este, însă, Germania, acesta fiind și domiciliul ce rezultă din actul de identitate depus la dosar, valabil din 17 decembrie 1998. De altfel, pe înscrisul ce dovedește comunicarea dispoziției atacate nu apare semnătura petentei, neexistând dovada că reclamanta a primit dispoziția atacată. În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că imobilul solicitat a aparținut reclamantei W.L., iar la 24 aprilie 1978 a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974, în schimbul unei sume modice, reprezentând contravaloarea construcțiilor, în cuantum de 37.493 lei.

Suma de 5280 mărci germane, primită de la Statul German nu reprezintă despăgubiri pentru imobilul solicitat. Cum preluarea imobilului a fost abuzivă, iar restituirea în natură nu este posibilă, reclamanta are dreptul la despăgubiri bănești echivalente valorii de circulație a imobilului. Prin decizia nr. 504 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara, pe care 1-a obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei. Instanța de apel a reținut că hotărârea atacată este legală, deoarece preluarea imobilului s-a realizat fără titlu, Decretul nr. 223/1974 nefiind un titlu valabil.

Prețul oferit de stat reclamantei nu a fost un preț real, căci nu s-a stabilit în baza unor criterii transparente, iar reclamanta a fost nevoită să-și dea consimțământul pentru transferul dreptului de proprietate către stat în schimbul exercitării dreptului său la liberă circulație și la alegerea domiciliului. A mai constatat instanța de apel, că hotărârea este legală și prin aceea că nu a stabilit o sumă cu titlu de despăgubiri, deoarece aceste atribuții aparțin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. In ceea ce privește soluționarea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației, instanța de apel a reținut că, în cauză, s-a dovedit că dispoziția emisă de pârât a fost comunicată contestatoarei la o adresă greșită, comunicarea actului cu mandatarul în proces nefiind echivalentă cu comunicarea actului părții interesate, cu atât mai mult cu cât domiciliul procesual nu a fost ales la mandatar.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Timișoara. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. , recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece dispoziția atacată, emisă la 8 martie 2004, a fost comunicată reclamantei la 11 martie 2004 la adresa din Germania, precum și numitei T.F.C., Timișoara. Atâta vreme cât comunicarea dispoziției s-a făcut și la adresa mandatarei, care a semnat de primire la 18 martie 2004, aceasta este data la care notificatoarea a luat la cunoștință conținutul dispoziției. Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, deoarece a trecut la stat în baza Decretului nr. 223/1974, în schimbul unei despăgubiri reprezentând valoarea construcțiilor.

Reclamanta a dat și o declarație pe proprie răspundere în care arată că a primit de la Statul German suma de 5.280 mărci germane, reprezentând despăgubiri pentru imobilul notificat, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, iar, potrivit art. 26 alin. (3) din lege, decizia sau dispoziția motivată poate fi atacată de persoana ce se pretinde îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare.

Legea nr. 10/2001 nu cuprinde dispoziții proprii privind comunicarea deciziei sau dispoziției, motiv pentru care, prin analogie, sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun privind comunicarea actelor de procedură. Pentru a solicita repunerea în termenul de a formula contestație, reclamanta ar fi trebuit să demonstreze că o împrejurare mai presus de voința ei a împiedicat-o să se adreseze instanței. Cererea de repunere în termenul de a formula contestație a fost motivată prin împrejurarea că decizia a fost comunicată greșit la o adresă la care reclamanta nu locuiește, respectiv în Germania, deși în actele depuse la dosarul administrativ a indicat adresa din Germania. Analizând actele dosarului, se constată că în faza administrativă a procedurii de restituire, reclamanta nu și-a indicat adresa din Germania și nici nu a solicitat comunicarea dispoziției ce urma a fi emisă în această țară.

În notificare, în schimb, reclamanta a indicat că are domiciliul ales în Timișoara, județul Timiș, la adresa numitei T.F.C. (fila 92 din dosarul de fond). Or, potrivit art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană. Prin urmare, în mod legal dispoziția emisă în urma notificării a fost transmisă la domiciliul ales, indicat de reclamantă în cererea de restituire și la persoana indicată, care a și semnat de primire la data de 18 martie 2004. În plus, pentru că la dosarul administrativ exista și o copie a deciziei generale de recunoaștere a despăgubirii conform legii de compensare a pagubelor, în care W.L.

era menționată ca având domiciliul în Gernsbach, notificarea a fost transmisă și la această adresă. Prin urmare, în condițiile în care reclamanta și-a ales domiciliul prin notificare, iar dispoziția a fost comunicată la acest domiciliu, persoanei indicate în notificare, data la care se consideră că reclamanta a luat cunoștință de soluția dată este aceea de 18 martie 2004. De la această dată începe să curgă și termenul de contestare, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea sa ducând la decăderea din dreptul de a formula contestație, potrivit art. 103 C. proc. civ. Față de cele arătate, fără a se mai analiza celelalte critici privind fondul cauzei, se va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei, care va fi casată.

Se va admite apelul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței, care va fi schimbată în tot, în sensul că se va admite excepția de tardivitate a introducerii a acțiunii, se va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestației și se va respinge acțiunea formulată de intimata-r eclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 504 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 1726/PI din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă, pe care o schimbă în tot. Admite excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârât. Respinge cererea de repunere în termenul de contestație, formulată de reclamantă. Respinge acțiunea formulată de reclamanta W.L. în contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.