ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1881 din 5

iulie 2006 a Tribunalului Timiș a fost respinsă contestația formulată de M.K.

împotriva dispoziției nr. 2646 din 5 decembrie 2005 emisă de Primarul

municipiului Timișoara, prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind

restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în mod corect s-a apreciat prin decizia contestată că cea în cauză

nu a fost niciodată proprietara terenului de 89 mp aferent apartamentului nr.

4, situat la adresa menționată și nu a aparținut nici antecesorilor săi D.M. și

G., întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul a

trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În consecință s-a avut în vedere că

cea în cauză nu are calitatea de persoană îndreptățită pentru măsuri

reparatorii sau prin echivalent.

Cu privire la cererea de acordare de

despăgubiri bănești s-a considerat că autoarea reclamantei, D.M. nu a formulat

o astfel de solicitare, care în condițiile Legii nr. 247/2005 nu este

admisibilă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 562 din 13 decembrie

2006, a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost schimbată în tot hotărârea

primei instanțe, dispunându-se anularea dispoziției contestate și obligarea

Primarului Municipiului Timișoara de a emite o nouă dispoziție, în sensul

acordării de despăgubiri bănești pentru apartamentul nr. 4 în litigiu precum și

restituirea în natură a terenului disponibil, aferent acestui apartament, în

cota de 89/534 mp.

S-a reținut că tribunalul a

interpretat eronat prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, în

situația în care dreptul de proprietate al statului a fost constituit abuziv,

fără plata unor despăgubiri. S-a avut în vedere și că prin notificarea

formulată, cea în cauză a solicitat măsuri reparatorii pentru întregul imobil

și nu numai pentru teren.

Împotriva acestei decizii primarul

municipiului Timișoara a declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct.

și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și

menținerea în consecință a sentinței, prin care a fost respinsă contestația.

Se susține că această ultimă soluție

a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 16 coroborat cu art. 33 din titlul

VII din Legea nr. 247/2005, în sensul cărora nu se mai pot acorda despăgubiri

bănești, fiind abrogate expres prevederile art. 34-40 din Legea nr. 10/2001. Se

consideră că cea în cauză nu este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis în sensul celor ce urmează:

În primul rând se constată că

instanța de apel a reținut corect că, prin notificarea formulată în termenul

legal autoarea reclamantei a urmărit rezolvarea cuprinzătoare a solicitării,

ceea ce implică acordarea de despăgubiri pentru construcția care a fost

demolată și restituirea în natură a terenului.

Prin urmare, s-a făcut o corectă

aplicare a prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau,

după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora.

În raport de aceste dispoziții,

reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

construcție, neavând însă această calitate cu privire la teren, care în mod

necontestat nu a fost în proprietatea sa și nici a autoarei sale, fiind trecut

în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorul

dobândind astfel numai dreptul de folosință asupra terenului. În această

situație, în care la data preluării imobilului prin expropriere, terenul nu se

afla în proprietatea reclamantei sau a autoarei sale, cum este cazul în speță,

rezultă că referitor la acest bun, cea în cauză nu are calitatea de persoană

îndreptățită.

Această soluție se regăsește pe

deplin în prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005 în sensul căreia, în condițiile existenței

succesive a două măsuri de preluare abuzivă, terenul se va restitui în natură

celui dintâi proprietar.

Se constată că este întemeiat și

motivul de recurs ce vizează obligarea pârâtului de a emite dispoziție de

acordare a despăgubirilor bănești pentru construcție. Soluția este eronată

pentru că prevederile art. 30, art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, ce vizau

această modalitate de acordare de măsuri reparatorii au fost abrogate expres

prin art. 33 din Legea nr. 247/2005. Această lege cuprinde în Titlul VII

capitolul V proceduri speciale pentru acordarea despăgubirilor, astfel acestea

pot fi date numai în condițiile art. 16 și urm. din lege.

Așa fiind, recursul de față urmează

a fi admis, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a se modifica

decizia recurată în sensul obligării pârâtului de a emite o nouă dispoziție cu

propuneri de despăgubire pentru construcție în condițiile prevederilor legale

la care s-a făcut referire, urmând a se înlătura dispoziția privind restituirea

în natură a terenului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 562 A din 13 decembrie 2006 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

că obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziție în beneficiul reclamantei

are ca obiect numai propunerea de despăgubiri pentru construcție conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Înlătură obligația pârâtului la emiterea

dispoziției de restituire în natură a terenului.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2008.