ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 11579 din

30 noiembrie 2005 reclamanții R.L. și R.R. au chemat în judecată Primarul

municipiului Timișoara, solicitând anularea dispoziției nr. 2289 din 12

octombrie 2005 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care

să se acorde despăgubiri bănești în cuantum de 35.424,445 lei noi.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

la momentul înregistrării notificării, 14 februarie 2002, Legea nr. 247/2005 nu

era în vigoare astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la reparații bănești

pentru imobilul trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974

și care nu poate fi restituit în natură, întrucât a fost vândut unor terți în

baza Legii nr. 61/1990.

Prin sentința civilă nr. 376/PI din

20 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin dispoziția nr. 2289 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul

municipiului Timișoara s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 35.424,445

RON, propunându-se acordarea despăgubirilor în condițiile art. 16, Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, rezolvarea cererilor făcându-se potrivit legii în

vigoare la data emiterii deciziei sau dispoziției, efectele dispoziției născându-se

de la data emiterii ei și nu de la data depunerii notificării.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței pronunțată în cauză, susținând că prin aplicarea art. 16

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a făcut o aplicare retroactivă a legii,

fapt ce ar încălca și dispozițiile constituționale referitoare la

neretroactivitatea legii, ei fiind îndreptățiți la despăgubiri bănești.

Prin decizia civilă nr. 253/A din 20

ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis apelul, s-a

schimbat sentința și, în rejudecare, s-a admis contestația, s-a anulat

dispoziția nr. 2289/2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara și s-a

stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în cuantum de

35.424,445 RON pentru imobilul înscris în C.F. 60005 Timișoara, situat în

Timișoara.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că apelanților nu le sunt incidente prevederile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 întrucât ele nu erau adoptate și intrate în vigoare la data

declanșării procedurii de retrocedare, la acea dată, 14 februarie 2002 erau în

vigoare dispozițiile Legii nr. 10/2001, apelanților fiindu-le incidente

prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din această lege, raportat la care trebuie

să beneficieze de despăgubiri bănești. S-a mai reținut că retroactivitatea

Legii nr. 247/2005 este contrară principiului constituțional al

neretroactivității actelor normative, cu putere de lege.

Decizia pronunțată în apel a fost

atacată cu recurs de către Primarul municipiului Timișoara, care a invocat

drept temei legal prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că la data emiterii dispoziției se afla în vigoare Legea nr.

247/2005 care prevede, la art. 16 coroborat cu art. 33 din Titlul VII, că nu se

mai acordă despăgubiri bănești ce se acordă despăgubiri în condițiile acestei

legi.

Se mai arată că prin art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut procedura ce trebuie urmată

pentru predarea tuturor actelor și documentațiilor în materia Legii nr. 10/2001,

către Secretariatul Comisiei Centrale.

De asemeni, se invocă și abrogarea

art. 30, art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 prin dispozițiile art. 33 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în

sensul celor ce succed.

Atât dispoziția nr. 2289 din 12

octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Timișoara cât și hotărârile

judecătorești pronunțate în exercitarea controlului judecătoresc, sunt acte

ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 care a modificat și

completat Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile Legii nr. 247/2005 se

aplică tuturor contestațiilor care nu au fost soluționate în mod definitiv,

fiind norme de procedură de imediată aplicare.

La art. 16 din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 se menționează punctual procedurile administrative pentru

acordarea despăgubirilor, care se finalizează prin emiterea titlurilor de despăgubire.

Instanța de apel a apreciat în mod

eronat că aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză întrucât nu erau

adoptate și intrate în vigoare la data declanșării procedurii de retrocedare.

Data depunerii notificării

interesează sub aspectul îndeplinirii condiției obligatorii și prealabile a

introducerii notificării cu respectarea termenului prevăzut de lege, nu și în

ce privește dispozițiile legale aplicabile.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

legale aplicabile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În atare situație urmează a se

admite recursul, a se casa decizia recurată, păstrându-se sentința pronunțată

de instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și art.

314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 253/A din 20 septembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 376/PI din 20 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2007.