ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125 din 28

februarie 2002, Tribunalul Iași a condamnat (alături de inculpatul D.I.) pe

inculpatul D.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi durata arestului

preventiv de la 25 ianuarie 2001.

Au fost admise pretențiile civile

formulate de partea vătămată B.I. și au fost obligați, în solidar, inculpații

la 15 milioane lei, iar inculpatul D.G. la 35 milioane lei, despăgubiri civile.

Inculpatul D.G. a mai fost obligat

către aceeași parte civilă la 100 milioane lei daune morale și la o prestație

periodică lunară de 227.409 lei începând cu 28 decembrie 2000, până la

însănătoșirea părții vătămate.

În solidar, inculpații au fost

obligați la 1.408.831,5 lei către Spitalul Clinic 3 Iași, la 5,88 dolari S.U.A.

către Serviciul de Ambulanță Iași, iar inculpatul D.G. la 3.287.273,5 lei către

Spitalul Clinic nr. 3 Iași și la 13,72 dolari S.U.A. către Serviciul de

Ambulanță Iași. S-a respins ca neîntemeiată cererea părții vătămate de acordare

a cheltuielilor de judecată, onorar de avocat.

Fiecare dintre inculpați au fost

obligați la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în ziua de 28 decembrie 2000, cei doi inculpați se

deplasau, fiecare cu căruța personală, spre satul Dumbrava, Jud. Iași,

localitatea de domiciliu a părții vătămate B.I.

Ajungând în apropierea locuinței

acesteia, între inculpați, pe de o parte, și martorul Ș.M., care, era cu

martorul C.M., pe de altă parte s-a ivit un conflict, primul martor

reproșându-i inculpatului D.G. că l-a stropit cu noroi. Văzând că lucrurile iau

o întorsătură neplăcută, Ș.M. s-a refugiat în curtea victimei B.I., la a cărui

poartă se afla fiul acestuia B.M.G., care a fost înjurat și lovit cu biciul de

către inculpatul D.I.

La rugămintea martorului Ș.M., care,

la rândul său fusese lovit cu biciul de D.G., victima B.I. s-a deplasat la

poartă pentru a-i identifica pe agresori, unde, a fost lovit de inculpat cu

muchia metalică a unui topor de pădure în cap. Urmare acestei lovituri partea

vătămată a căzut la pământ poziție în care a continuat să fie lovit de ambii

inculpați.

Din raportul medico legal întocmit

în cauză a rezultat că, victima a prezentat fractură cu înfundare cominutivă

medio–favorabilă, contuzie cerebrală minoră, plagă infectată și plăgi contuze,

leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente lipsa de

substanță osoasă de, 3,5 cm, indiferent de metoda de protezare îi conferă o

infirmitate fizică permanentă și scăderea capacității de muncă în procent de

15%.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 208 din 2 iulie 2000, a admis apelul declarat de inculpatul D.G.

împotriva sentinței penale nr. 125 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Iași,

pe care a desființat-o, în parte, în ce privește latura civilă și rejudecând, a

înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului D.G. la suma de

35.000.000 lei (treizeci și cinci milioane lei) către B.I. cu titlu de

despăgubiri civile.

A redus de la 100.000.000 lei la

50.000.000 lei (cincizeci milioane lei) cuantumul daunelor morale la care a

fost obligat inculpatul către aceeași parte civilă.

S-a admis apelul declarat de partea

civilă B.I. și a obligat pe fiecare dintre inculpații D.G. și D.I. la câte

750.000 lei (șaptesute cinci zeci mii lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

reprezentând onorar de avocat.

S-a

luat act de renunțarea apelului declarat de inculpatul D.I. împotriva aceleiași

sentințe penale.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului D.G. și s-au dedus, la zi, durata

arestului preventiv de la 28 februarie 2002.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia și după rejudecare:

circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b), C. pen.;

care a fost obligat, nefiind dovedite.

care o consideră prea severă.

Recursul

declarat nu este fondat.

reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi luată în considerare din nici o probă a

dosarului nerezultând că victima l-ar fi provocat în vreun fel.

în sensul înlăturării daunelor morale acordate victimei ca nedovedite, urmează

de asemenea, a fi înlăturat.

Este evident și de necontestat

faptul că victima, separat de suferințele fizice a suferit și suferă și din

punct de vedere psihic, urmare agresiunii nedrepte la care a fost supusă care

este cu atât mai evidentă cu cât a rămas și cu o infirmitate permanentă, motiv

pentru care suma de 50.000.000 lei acordată se consideră a fi rezonabilă în

concordanță cu suferințele sale.

cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsă pe care Curtea o găsește corect

individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.

În raport de cele expuse, Curtea

urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 208 din 2 iulie 2002 a Curții de

Apel Iași, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2001,

la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.