ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6780/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6780/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 921 din 14

decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul U.M., la pedeapsa de

8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art.

175 lit. i), art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive începând cu data de 31 mai 2004, la zi.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă C.C.I. și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat

cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de

80.000.000 lei, reprezentând daune morale.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Iași sumele de 5.983.879 lei, actualizată la

data executării (pentru Spitalul de Pneumoftiziologie Iași) și 58 dolari S.U.A.

sau contravaloarea în lei, la data executării (pentru Serviciul de Ambulanță

Iași).

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 25.000.000 lei cheltuieli judiciare și părții civile

C.C.I., suma de 3.000.000 lei cu același titlu.

S-a reținut că, în luna ianuarie

2004, inculpatul U.M. a avut o altercație cu numitul C.C.I. După incident,

inculpatul, în prezența prietenului său, G.C. a pronunțat, de mai multe ori

amenințări la adresa lui C.C.I., spunând „că tot bagă furca în el”.

În seara zilei de 28 mai 2004, în

jurul orelor 23,00, inculpatul, fiind înarmat cu o furcă, cu două coarne, a

așteptat-o pe partea vătămată pe stradă, lângă casa sa. În momentul în care

partea vătămată, care se afla într-o căruță, împreună cu fratele său, C.B., a

virat la dreapta, pe un drum de țară, pe șoseaua Hârlău – Poieni, inculpatul a

ajuns căruța din urmă și i-a aplicat o lovitură cu coarnele furcii, în zona toracică,

provocându-i pneumotorax și punându-i viața în pericol.

Din certificatul medico – legal,

rezultă că C.C.I. a prezentat, la momentul examinării, un traumatism toracic cu

plăgi înțepate penetrante, complicate în evoluție cu pneomotorax și insuficiență

respiratorie.

Leziunile s-au putut produce prin

lovire cu un obiect înțepător (furcă) și pot data din data de 28 mai 2005.

Victima a necesitat 45–50 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare, cu incapacitate de muncă pe această

perioadă, leziunile punându-i în primejdie viața.

Pe tricoul victimei, în procesul

examinării s-au descoperit două urme de distrugere prin înțepare, corespunzător

locului penetrării coarnelor furcii. Tot pe tricou, în urma examenului de

laborator s-a descoperit sânge uman, grupa 0.

În cauză a fost efectuată o

expertiză medico legală psihiatrică, care a constatat că inculpatul nu prezintă

tulburări psihice, de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere a

conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru care este cercetat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul U.M., care a solicitat casarea acesteia și achitarea

sa, întrucât greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de tentativă

de omor și deosebit de grav și obligat la plata daunelor morale. Mari arată în

apel inculpatul, că vinovăția sa a fost stabilită doar pe declarațiile părții

vătămate și ale rudelor sale și că autor al infracțiunii este numitul U.M.M.,

care a recunoscut fapta.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 38/ MF din 7 iunie 2005, a admis apelul inculpatului, a desființat

în întregime sentința apelată și, rejudecând cauza, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 77

din 1 iunie 2004 emis de Tribunalul Iași, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv, în perioada de la 31 mai 2004 până la data

punerii efective în libertate.

S-au respins acțiunile civile

formulate de partea vătămată, constituită parte civilă C.C.I., partea civilă

C.A.S. Iași, pentru Spitalul de Pneumoftiziologie Iași și partea civilă

Serviciul de Ambulanță Iași.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, atât la soluționarea

fondului cît și în apel, rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză nu sunt de natură

să facă dovada vinovăției inculpatului U.M., iar probele noi administrate, în

apel, nu au fost de natură să înlăture îndoiala asupra vinovăției acestuia,

acesta făcând chiar probațiunea nevinovăției sale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași care a solicitat în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

menținerea sentinței de condamnare pronunțate de către instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Din examinarea materialului probator

rezultă că, probele administrate în cauză nu sunt în măsură să facă dovada

vinovăției inculpatului U.M., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.

Astfel, din declarațiile părții

vătămate C.C.I., a tatălui acestuia C.C., a fratelui acestuia C.B., rezultă că

inculpatul U.M. a înfipt coarnele furcii în pieptul victimei.

Inculpatul U.M., pe tot parcursul

cercetării judecătorești arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și

că, de fapt, autorul acesteia este o altă persoană, care prezintă identitate de

nume, respectiv U.M.M.

Singurul martor care plasează

prezența inculpatului U.M. în alt loc decât domiciliul său este B.I., care însă

în finalul declarației, dată la urmărirea penală, precizează că persoana, pe

care a întâlnit-o în seara respectivă este U.M.M. Mi-am dat seama de acest

lucru la postul de poliție, când l-am văzut pe U.M.M.

Același martor, în fața instanței de

apel a relatat, în amănunt, evenimentele din acea seară, în sensul că „în data

de 28 mai 2004, în jurul orelor 10,00 seara, mă întorceam spre casă, prin satul

Slobozia, la marginea căruia are o bucată de teren cultivată cu lucernă, U.M.M.”

La un moment dat am auzit zgomote și pe cineva afirmând „ai băgat furca în

mine”. L-am recunoscut pe U.M.M. și am deslușit alte trei siluete, membrii

familiei C. Am auzit pe U.M.M. spunând: „de ce mi-ai furat lucerna”, și pe

cineva spunând „ai băgat furca în cal”.

În afara depozițiilor acestui martor

este și declarația martorului U.M.M., care precizează în declarația dată la

urmărirea penală că, făcând de pază pe terenul său a surprins trei tineri care

îi sustrăgeau lucerna, că a strigat „hoții”, că aceștia l-au atacat astfel că,

de nervi, a înțepat cu furca calul de culoare neagră, în spate. Mai arată, că

unul din tineri l-a lovit cu furca din lateral peste brațul stâng, iar el a

ținut furca sa cu trei corne îndreptată spre acesta, neștiind dacă, tânărul s-a

înțepat sau nu în furcă.

Se mai constată că declarațiile ce

susțin varianta părții vătămate se bazează pe intuiții și presupuneri

personale.

Astfel că, nefăcându-se dovada că

inculpatul U.M. este autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat deosebit

de grav, în mod corect, instanța de apel l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În raport de cele arătate,

nedovedindu-se că hotărârea atacată ar fi contrară legii sau că prin ea s-ar fi

făcut o greșită aplicare a legii, cum s-a pretins prin recursul parchetului,

Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

alin.

(1) lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 38/ MF din 7 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul U.M.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2005.