ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3697/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307 din 3

iunie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.C. la 7 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1795 din 15 mai 1997 a

Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de

pedeapsa aplicată în cauză, în final 8 ani și 10 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp delict.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 229.000 lei părții civile Serviciul de Ambulanță Iași, 1.309.540 lei

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Iași, cât și

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în ziua de 15 aprilie 1999, în timp ce se afla într-un

bar, având o discuție contradictorie cu partea vătămată C.I., soldată cu

insulte și amenințări reciproce, inculpatul a mers la domiciliu, unde s-a

înarmat cu un cuțit și venind în localul public, l-a lovit cu acel cuțit pe

sus-numitul în zona supraclaviculară stângă, provocându-i leziuni care i-au pus

viața în pericol.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 69 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care

inculpatul solicita aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.,

pretinzând că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări,

determinată de atitudinea provocatoare a victimei.

Împotriva menționatelor hotărâri,

același inculpat a declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în

apel, referitor la neaplicarea în cauză a scuzei provocării.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au

fost analizate în considerentele hotărârilor rezultă, în adevăr că după ce

consumase băuturi alcoolice, având un diferend minor cu partea vătămată C.I.,

soldat cu insulte și amenințări reciproce, inculpatul s-a deplasat la

domiciliul său, unde s-a înarmat cu un cuțit și venind în localul public, unde

se afla victima, i-a aplicat o lovitură de cuțit în regiunea supraclaviculară

stângă.

Intenția inculpatului de a ucide

rezultă din materialitatea faptei, acesta lovind victima cu un cuțit (obiect

apt de a ucide) cu mare intensitate, într-o zonă vitală.

Din cuprinsul probatoriului

administrat în cauză mai rezultă că cel care a declanșat conflictul a fost

inculpatul, situație în care acțiunea părții vătămate de a-l da afară din

localul public, constituie un act de provocare în sensul prevăzut de art. 73 lit.

b) C. pen.

Scuza provocării nu poate fi

reținută în cauză cu atât mai mult cu cât, după incidentul minor avut cu partea

vătămată, inculpatul s-a deplasat la domiciliu, unde s-a înarmat cu un cuțit și

revenind în localul public, a reluat conflictul în cadrul căruia victima a fost

înjunghiată.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 20 februarie

2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.