ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3095/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 574 din 6 octombrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 51/99/2008 a fost condamnat inculpatul N.A.

la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) și art. 66

C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a), b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.191,86 RON către partea

civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și 219 RON către Serviciul de

Ambulanță Iași.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care prin motivele depuse la dosar a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., privind repunerea în termen motivat de

faptul că avocatul ce a fost desemnat să-i asigure apărarea din oficiu în fața

primei instanțe a trecut în magistratură cu data de 1 octombrie 2008 și nu a

mai exercitat calea de atac prevăzută de lege.

În susținerea acestui motiv au fost

invocate dispozițiile art. 6 pct. 4 și art. 172 pct. 8 C. proc. pen., cât și

Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Decizia penală nr. 89

pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca tardiv, apelul formulat de

inculpat.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

363 alin. (1) C. proc. pen., durata termenului de apel este de 10 zile, dacă

legea nu dispune altfel.

Termenul începe să curgă din momente

diferite, arătate în cuprinsul art. 363 C. proc. pen., în raport cu calitatea

și situația procesuală a titularilor dreptului de apel.

Pentru partea care a fost prezentă

la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

În cauză, din conținutul Încheierii

de dezbateri din 29 septembrie 2008 rezultă că inculpatul N.A. a fost prezent,

iar în ultimul cuvânt a susținut că regretă faptele săvârșite, fiind provocat

de partea vătămată.

Deliberarea și pronunțarea hotărârii

a fost amânată pentru termenul din 6 octombrie 2008, când inculpatul a lipsit.

Nefiind exercitată în termen legal

calea de atac, la 20 octombrie 2008 instanța a emis Mandatul de executare a

pedepsei nr. 656/2008, fiind pus efectiv în executare la 23 octombrie 2008.

Aflat în Penitenciarul Iași,

inculpatul a declarat apel la 23 octombrie 2008 și a fost înregistrat la

instanță la 31 octombrie 2008.

Instituția repunerii în termen,

prevăzută în art. 364 C. proc. pen. conține un remediu procesual destinat a

face posibil controlul judiciar în cazul în care titularul căii de atac, din

anumite motive, a pierdut termenul pentru exercitarea lui.

Instanța a reținut că motivul

invocat de inculpat – faptul că apărătorul desemnat din oficiu la judecata pe

fond a cauzei a fost promovat în magistratură, începând cu data de 1 octombrie

2008 și nu a exercitat calea de atac – nu constituie un caz fortuit sau de forță

majoră în înțelesul dispozițiilor procesuale.

Instanța a mai reținut că în cauză

sunt inaplicabile și dispozițiile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste

termen, întrucât în fața instanței fondului inculpatul a fost prezent la trei

dintre termenele de judecată cât și la dezbateri, iar în temeiul textului

sus-menționat această instituție se aplică părții care „a lipsit atât la toate

termenele de judecată, cât și la pronunțare”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, susținând că motivele invocate prin cererea de repunere în

termen erau de natură a atrage admiterea cererii sale.

Recursul nu este fondat.

Termenul de apel este un termen

procesual legal, deoarece durata sa este stabilită prin lege; el nu poate fi

nici prelungit și nici scurtat de instanța de judecată. De asemenea, el este

absolut și are caracter imperativ în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă, totuși apelul a fost

declarat după împlinirea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv.

Repunerea în termen înlătură

decăderea – ca sancțiune procesuală ce decurge din expirarea termenului de

folosire a căii de atac.

Pentru ca un subiect procesual, care

a pierdut termenul de apel, să poată beneficia de remediul procesual al repunerii

în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: întârzierea

în declararea apelului să fi fost determinată de o cauză temeinică de

împiedicare și cererea de apel tardivă să fi fost făcută în cel mult 10 zile de

la începerea executării pedepsei ori a despăgubirilor.

Sub aspectul primei condiții

menționate, prin „cauză temeinică de împiedicare”, datorită căreia apelantul a

exercitat calea de atac după expirarea termenului, se înțelege, de regulă, un

caz fortuit sau un caz de forță majoră – cum ar fi un accident, boală sau

calamitate naturală.

Ceea ce este comun tuturor „cauzelor

temeinice de împiedicare” este faptul că ele au pus partea în situația de a nu

fi putut să acționeze așa cum îi cereau interesele și cum, desigur în absența lor,

ar fi făcut-o.

Împrejurarea că „avocatul din

oficiu” al inculpatului a fost promovat într-o altă profesie și nu a mai putut

exercita calea de atac, nu poate atrage repunerea în termen, cum corect a

reținut instanța, calea de atac putând fi exercitată de inculpat sau de un alt

avocat ales de parte.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi

respins recursul inculpatului, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 25 iunie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

octombrie 2009.