ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3095/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 574 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 51/99/2008 a fost condamnat inculpatul N.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.191,86 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și 219 RON către Serviciul de Ambulanță Iași. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care prin motivele depuse la dosar a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., privind repunerea în termen motivat de faptul că avocatul ce a fost desemnat să-i asigure apărarea din oficiu în fața primei instanțe a trecut în magistratură cu data de 1 octombrie 2008 și nu a mai exercitat calea de atac prevăzută de lege. În susținerea acestui motiv au fost invocate dispozițiile art. 6 pct. 4 și art. 172 pct. 8 C. proc. pen., cât și Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Decizia penală nr. 89 pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpat. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen., durata termenului de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul începe să curgă din momente diferite, arătate în cuprinsul art. 363 C. proc. pen., în raport cu calitatea și situația procesuală a titularilor dreptului de apel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. În cauză, din conținutul Încheierii de dezbateri din 29 septembrie 2008 rezultă că inculpatul N.A.

a fost prezent, iar în ultimul cuvânt a susținut că regretă faptele săvârșite, fiind provocat de partea vătămată. Deliberarea și pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru termenul din 6 octombrie 2008, când inculpatul a lipsit. Nefiind exercitată în termen legal calea de atac, la 20 octombrie 2008 instanța a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 656/2008, fiind pus efectiv în executare la 23 octombrie 2008. Aflat în Penitenciarul Iași, inculpatul a declarat apel la 23 octombrie 2008 și a fost înregistrat la instanță la 31 octombrie 2008. Instituția repunerii în termen, prevăzută în art. 364 C. proc. pen. conține un remediu procesual destinat a face posibil controlul judiciar în cazul în care titularul căii de atac, din anumite motive, a pierdut termenul pentru exercitarea lui.

Instanța a reținut că motivul invocat de inculpat – faptul că apărătorul desemnat din oficiu la judecata pe fond a cauzei a fost promovat în magistratură, începând cu data de 1 octombrie 2008 și nu a exercitat calea de atac – nu constituie un caz fortuit sau de forță majoră în înțelesul dispozițiilor procesuale. Instanța a mai reținut că în cauză sunt inaplicabile și dispozițiile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, întrucât în fața instanței fondului inculpatul a fost prezent la trei dintre termenele de judecată cât și la dezbateri, iar în temeiul textului sus-menționat această instituție se aplică părții care „a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susținând că motivele invocate prin cererea de repunere în termen erau de natură a atrage admiterea cererii sale. Recursul nu este fondat. Termenul de apel este un termen procesual legal, deoarece durata sa este stabilită prin lege; el nu poate fi nici prelungit și nici scurtat de instanța de judecată. De asemenea, el este absolut și are caracter imperativ în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă, totuși apelul a fost declarat după împlinirea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv. Repunerea în termen înlătură decăderea – ca sancțiune procesuală ce decurge din expirarea termenului de folosire a căii de atac.

Pentru ca un subiect procesual, care a pierdut termenul de apel, să poată beneficia de remediul procesual al repunerii în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: întârzierea în declararea apelului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare și cererea de apel tardivă să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei ori a despăgubirilor. Sub aspectul primei condiții menționate, prin „cauză temeinică de împiedicare”, datorită căreia apelantul a exercitat calea de atac după expirarea termenului, se înțelege, de regulă, un caz fortuit sau un caz de forță majoră – cum ar fi un accident, boală sau calamitate naturală. Ceea ce este comun tuturor „cauzelor temeinice de împiedicare” este faptul că ele au pus partea în situația de a nu fi putut să acționeze așa cum îi cereau interesele și cum, desigur în absența lor, ar fi făcut-o.

Împrejurarea că „avocatul din oficiu” al inculpatului a fost promovat într-o altă profesie și nu a mai putut exercita calea de atac, nu poate atrage repunerea în termen, cum corect a reținut instanța, calea de atac putând fi exercitată de inculpat sau de un alt avocat ales de parte. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.