ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3074/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 6 martie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. – art. 175 lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 30 septembrie 1999 până la 26 octombrie 1999. În baza art. 188 din Legea nr. 3/78, a obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Clinic de Urgență Iași suma de 36.209.273 lei și părții civile Spitalul Clinic Județean Sf.

Spiridon Iași suma de 5.360.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile. A constatat că partea vătămată D.M. nu formulează pretenții civile în cauză. Conform adresei nr. 1270002/23 mai 2001, eliberată de I.P.J. Iași s-a constatat că arma folosită de inculpat la comiterea faptei a fost restituită Ocolului Silvic Grajduri, proprietar al armei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 22 iulie 1999, în jurul orelor 14,00, inculpatul C.I. împreună cu o altă persoană au întâlnit o căruță cu lemne în care se afla numitul C.M. Bănuind că lemnele sunt furate, inculpatul, în calitate de pădurar, i-a tăiat cu o baionetă toate cauciucurile de la căruță și i-a luat hamurile cailor.

În jurul orelor 17,00, numitul D.F., încercând să afle de la inculpat de ce i-a tăiat roțile căruței unchiului său, a fost lovit de către acesta cu baioneta în picior. Acest fapt a alertat mai multe persoane din comuna Mogoșești, care au pornit după inculpatul C.I. Când grupul a ajuns la circa 4 – 5 metri de el, înarmat cu arma de vânătoare, pe care a ținut-o în plan orizontal, fără să ochească, inculpatul a efectuat două focuri în direcția grupului, cu primul dintre ele lovindu-l în zona abdominală pe partea vătămată D.M., căruia i-a pus viața în pericol. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate D.M., declarațiile martorilor D.F., A.C., L.G., C.F., C.M., C.I.

și C.M., declarațiile inculpatului, raportul de expertiză medico – legală. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut derularea evenimentelor așa cum a fost reținută în actul de sesizare, cu precizarea că, temându-se că va fi atacat de grupul care îl urmărea, a coborât din căruță, a încărcat arma cu două cartușe și a încercat să efectueze două focuri în plan vertical, în semn de avertisment. Cartușele nu au luat foc, după care el a reîncărcat arma cu un cartuș, efectuând un foc de armă în plan orizontal, fără să ochească în direcția grupului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu motivarea că față de împrejurările săvârșirii faptei și de conduita anterioară a inculpatului, pedeapsa este prea mică și nu se poate realiza finalitatea cerută de art. 52 C. pen.

și inculpatul C.I., care a criticat hotărârea sub aspectul existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv al incidenței dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul Tribunalului Iași împotriva sentinței penale nr. 202 din 6 martie 2003 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latura penală și rejudecând: a majorat de la 3 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la „omor calificat” faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen.

A menținut pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen., considerând că s-a comis o gravă eroare de fapt, prin aplicarea greșită a legii, întrucât el a fost în legitimă apărare în momentul în care a tras cu pușca deoarece, în timpul serviciului fiind, a fost agresat de un grup de romi, înarmați cu bâte, care l-au amenințat și lovit. Pe cale de consecință, a solicitat achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, având în vedere că este infractor primar, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a tras un foc de avertisment, iar ulterior arma i s-a descărcat involuntar, în timpul altercației cu grupul de romi. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Din probele administrate nu rezultă că inculpatul C.I. a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, care i-ar pune în pericol grav persoana lui, drepturile sau interesul public.

Conduita grupului care se afla în apropierea inculpatului a fost determinată de atitudinea anterioară a acestuia, care fără a avea o justificare a avut un comportament nelegal față de C.M. și D.F. Așa cum a recunoscut însuși inculpatul în declarațiile sale date în timpul urmăririi penale, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați, el a tras în grupul care îl urmărea înainte ca aceștia să fi încercat vreun atac asupra sa. Apărarea inculpatului, în sensul că a tras „de frică”, precum și faptul că nu a ochit înainte și a tras la întâmplare, în momentul altercației, nu sunt de natură a atrage incidența prevederilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare, cu atât mai mult cu cât nu a existat proporționalitate între modul și mijloacele de atac și cele de apărare.

Mai mult decât atât, modalitatea de acționare a inculpatului, care a efectuat focurile de armă în direcția grupului, fără a ochi, dar știut fiind că arma cu alice are capacitatea de a lovi mai multe persoane odată, arată că prin mijlocul folosit a fost pusă în pericol viața mai multor persoane, ceea ce constituie o circumstanță agravantă a infracțiunii săvârșite și nicidecum nu poate fi primită ca o circumstanță atenuantă, astfel cum a fost invocată de inculpat în apărarea sa. Cât privește aspectul redozării pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de control judiciar a fost just individualizată, avându-se în vedere prevederile art. 72 C. pen., modalitatea de săvârșire a faptei, pericolul social al acesteia, conduita abuzivă a inculpatului anterior săvârșirii faptei, atitudinea procesuală a acestuia și existența a două circumstanțe care conferă caracter calificat infracțiunii.

Conduita bună a inculpatului avută anterior faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, față de împrejurările săvârșirii faptei și de urmările produse nu pot determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.