ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3074/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 6

martie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20

C. pen., raportat la art. 174 C. pen. – art. 175 lit. e) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., la pedeapsa de

3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A aplicat inculpatului dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 30

septembrie 1999 până la 26 octombrie 1999.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/78,

a obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Clinic de Urgență

Iași suma de 36.209.273 lei și părții civile Spitalul Clinic Județean Sf.

Spiridon Iași suma de 5.360.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A constatat că partea vătămată D.M.

nu formulează pretenții civile în cauză.

Conform adresei nr. 1270002/23 mai

2001, eliberată de I.P.J. Iași s-a constatat că arma folosită de inculpat la

comiterea faptei a fost restituită Ocolului Silvic Grajduri, proprietar al

armei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 22 iulie 1999, în jurul

orelor 14,00, inculpatul C.I. împreună cu o altă persoană au întâlnit o căruță

cu lemne în care se afla numitul C.M. Bănuind că lemnele sunt furate,

inculpatul, în calitate de pădurar, i-a tăiat cu o baionetă toate cauciucurile de

la căruță și i-a luat hamurile cailor.

În jurul orelor 17,00, numitul D.F.,

încercând să afle de la inculpat de ce i-a tăiat roțile căruței unchiului său,

a fost lovit de către acesta cu baioneta în picior.

Acest fapt a alertat mai multe

persoane din comuna Mogoșești, care au pornit după inculpatul C.I. Când grupul

a ajuns la circa 4 – 5 metri de el, înarmat cu arma de vânătoare, pe care a

ținut-o în plan orizontal, fără să ochească, inculpatul a efectuat două focuri

în direcția grupului, cu primul dintre ele lovindu-l în zona abdominală pe

partea vătămată D.M., căruia i-a pus viața în pericol.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate D.M., declarațiile martorilor

D.F., A.C., L.G., C.F., C.M., C.I. și C.M., declarațiile inculpatului, raportul

de expertiză medico – legală.

Fiind audiat, inculpatul a

recunoscut derularea evenimentelor așa cum a fost reținută în actul de

sesizare, cu precizarea că, temându-se că va fi atacat de grupul care îl

urmărea, a coborât din căruță, a încărcat arma cu două cartușe și a încercat să

efectueze două focuri în plan vertical, în semn de avertisment. Cartușele nu au

luat foc, după care el a reîncărcat arma cu un cartuș, efectuând un foc de armă

în plan orizontal, fără să ochească în direcția grupului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu motivarea că față de

împrejurările săvârșirii faptei și de conduita anterioară a inculpatului,

pedeapsa este prea mică și nu se poate realiza finalitatea cerută de art. 52 C.

pen. și inculpatul C.I., care a criticat hotărârea sub aspectul existenței unei

cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv al incidenței

dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 27 din 3 februarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul

Tribunalului Iași împotriva sentinței penale nr. 202 din 6 martie 2003 a

Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latura penală și

rejudecând: a majorat de la 3 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare

pedeapsa aplicată inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la „omor calificat” faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

și art. 175 lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și

art. 76 C. pen.

A menținut pedeapsa complimentară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.I. în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

, 18

și 14 C. proc. pen., considerând că s-a comis o gravă eroare de fapt, prin

aplicarea greșită a legii, întrucât el a fost în legitimă apărare în momentul

în care a tras cu pușca deoarece, în timpul serviciului fiind, a fost agresat

de un grup de romi, înarmați cu bâte, care l-au amenințat și lovit.

Pe cale de consecință, a solicitat

achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

În subsidiar, a solicitat redozarea

pedepsei aplicate, având în vedere că este infractor primar, se afla în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, a tras un foc de avertisment, iar

ulterior arma i s-a descărcat involuntar, în timpul altercației cu grupul de

romi.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, în

raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, iar vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de

ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Din probele administrate nu rezultă

că inculpatul C.I. a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct,

imediat și injust îndreptat împotriva sa, care i-ar pune în pericol grav

persoana lui, drepturile sau interesul public.

Conduita grupului care se afla în

apropierea inculpatului a fost determinată de atitudinea anterioară a acestuia,

care fără a avea o justificare a avut un comportament nelegal față de C.M. și

D.F.

Așa cum a recunoscut însuși

inculpatul în declarațiile sale date în timpul urmăririi penale, recunoaștere

care se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați, el a tras în

grupul care îl urmărea înainte ca aceștia să fi încercat vreun atac asupra sa.

Apărarea inculpatului, în sensul că

a tras „de frică”, precum și faptul că nu a ochit înainte și a tras la

întâmplare, în momentul altercației, nu sunt de natură a atrage incidența

prevederilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare, cu atât mai mult cu cât

nu a existat proporționalitate între modul și mijloacele de atac și cele de

apărare.

Mai mult decât atât, modalitatea de

acționare a inculpatului, care a efectuat focurile de armă în direcția

grupului, fără a ochi, dar știut fiind că arma cu alice are capacitatea de a

lovi mai multe persoane odată, arată că prin mijlocul folosit a fost pusă în

pericol viața mai multor persoane, ceea ce constituie o circumstanță agravantă

a infracțiunii săvârșite și nicidecum nu poate fi primită ca o circumstanță

atenuantă, astfel cum a fost invocată de inculpat în apărarea sa.

Cât privește aspectul redozării

pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de

control judiciar a fost just individualizată, avându-se în vedere prevederile

art. 72 C. pen., modalitatea de săvârșire a faptei, pericolul social al

acesteia, conduita abuzivă a inculpatului anterior săvârșirii faptei,

atitudinea procesuală a acestuia și existența a două circumstanțe care conferă

caracter calificat infracțiunii.

Conduita bună a inculpatului avută

anterior faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, față de împrejurările

săvârșirii faptei și de urmările produse nu pot determina recunoașterea unor

circumstanțe atenuante.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.