ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 165 din 27 martie 2001, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de S.C. „Agromec Biharia” SA și a admis recursul jurisdicțional declarat de recurenta pârâtă D.G. împotriva sentinței nr. 3 din 17 ianuarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 36/2000 de Colegiul Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Bihor, pe care a modificat-o în sensul înlăturării dispoziției de obligare a acesteia la plata sumei de 35.346.859 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități, cu dobânda aferentă, către S.C. „Agromex Biharia” SA, cu consecința respingerii actului de sesizare și desființării măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor și veniturilor recurentei.

Pentru a pronunța această soluție, Secția Jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele: La data de 9 mai 2000, Direcția de control financiar din cadrul Camerei de Conturi Bihor a efectuat un control la S.C. „Agromec Biharia” SA constatând că, în perioada 1 iulie 1999 – 30 aprilie 2000, contribuțiile privind asigurările sociale de stat, pensia suplimentară și fondul de pensii pentru agricultură nu au fost virate la termenele legale, deși fuseseră corect determinate și înregistrate în contabilitate. Procurorul financiar, prin actul de sesizare a cerut constatarea abaterilor financiare și obligarea unității verificate la plata contribuțiilor respective și a majorărilor de întârziere aferente, iar în cursul judecății – la 6 septembrie 2000 – a extins actul de sesizare și împotriva pârâtei D.G., contabil șef, cerând obligarea acesteia la plata majorărilor de întârziere și a penalităților pentru nevirarea contribuției la fondul pentru pensia suplimentară.

Colegiul Jurisdicțional a admis actul de sesizare al procurorului financiar așa cum fusese extins în cursul judecății, a obligat unitatea controlată la plata sumelor datorate, iar în privința pârâtei D.G. a dispus obligarea acesteia la plata către S.C. „Agromec Biharia” SA a sumei de 35.346.859 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități în legătură cu virarea contribuției pentru pensia suplimentară, precum și a dobânzilor de 51% începând cu 17 ianuarie 2001 și până la achitarea integrală a sumei respective, instituind și măsuri asiguratorii asupra bunurilor și veniturilor acesteia. Admițând recursul jurisdicțional formulat de pârâta persoană răspunzătoare, Secția jurisdicțională a reținut că unitatea s-a aflat în incapacitate de plată astfel că nu poate fi reținută vinovăția acesteia în legătură cu nevirarea contribuției la fondul pentru pensia suplimentară.

Împotriva soluției de admitere a recursului jurisdicțional declarat de pârâta a formulat recurs procurorul general financiar susținând că Secția jurisdicțională, exonerând-o de plata sumelor respective, a dat o hotărâre lipsită de temei legal și fără suport probator. Intimata D.G. a depus întâmpinare și a cerut respingerea recursului, susținând că operațiunea contabilă de reținere a contribuției la fondul pentru pensia suplimentară a fost doar o înregistrare scriptică, iar nevirarea sumelor astfel înregistrate s-a datorat lipsei de lichidități în care s-a aflat unitatea, ceea ce nu-i poate fi reținută ca o faptă culpabilă. Recursul este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, toți salariații din sistemul asigurărilor sociale de stat sunt obligați să contribuie la constituirea fondului special pentru pensie suplimentară, iar potrivit prevederilor O.U.G. nr. 31/1998 această contribuție se calculează, se reține și se virează la acest fond special odată cu plata drepturilor salariale. În conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 11/1996, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, nevirarea de către plătitori a obligațiilor bugetare calculate și reținute la sursă se sancționează cu majorări de întârziere și penalități.

În privința intimatei-recurente D.G. este stabilit că aceasta a deținut, în perioada respectivă, funcția de contabil șef al S.C. „Agromec Biharia” SA, fiind obligată prin atribuțiile se serviciu să determine, să evidențieze, să rețină și să vireze, între altele, contribuțiile salariaților la fondul special pentru pensie suplimentară. De asemenea, este stabilit că aceasta, în perioada supusă controlului, fie nu a reținut contribuția respectivă, fie a reținut-o dar nu a virat-o la fondul special pentru pensie suplimentară, încălcând prevederile legale de mai sus, precum și pe cele ale Legii contabilității nr. 82/1991 și ale regulamentului de aplicare a acesteia, în vigoare la acea dată. Astfel fiind, în mod judicios a reținut Colegiul Jurisdicțional și răspunderea intimatei-recurente, obligând-o la plata sumelor arătate.

Motivarea Secției jurisdicționale, cum că unitatea controlată s-ar fi aflat în incapacitate de plată, situație care ar exonera-o pe intimata-recurentă de răspunderea civilă delictuală, este lipsită de orice suport probatoriu. Dimpotrivă, din probele cauzei rezultă în mod neechivoc că unitatea a achitat drepturile salariale datorate în perioada respectivă, situație în care intimata-reclamantă, potrivit prevederilor legale arătate, era obligată să rețină la sursă contribuțiile salariaților la fondul special pentru pensie suplimentară și să le vireze la acest fond special. În concluzie, recursul procurorului general financiar este întemeiat și va fi admis, decizia atacată va fi casată în ceea ce privește exonerarea de răspundere a intimatei-recurente D.G.

cu consecința respingerii recursului jurisdicțional formulat de aceasta și menținerii dispozițiilor sentinței nr. 3 din 17 ianuarie 2001 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 165 din 27 martie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și pe fond, respinge recursul jurisdicțional declarat de D.G. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.