ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin  decizia

nr. 165 din 27 martie 2001, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a

respins recursul jurisdicțional declarat de S.C. „Agromec Biharia” SA și a

admis recursul jurisdicțional declarat de recurenta pârâtă D.G. împotriva

sentinței nr. 3 din 17 ianuarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 36/2000 de

Colegiul Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Bihor, pe care a

modificat-o în sensul  înlăturării dispoziției de obligare a acesteia  la

plata  sumei de 35.346.859 lei reprezentând majorări de întârziere și

penalități, cu dobânda aferentă, către S.C. „Agromex Biharia” SA, cu consecința

respingerii actului de sesizare și desființării măsurilor asiguratorii

instituite asupra bunurilor și veniturilor recurentei.

Pentru

a pronunța această soluție, Secția Jurisdicțională a reținut, în esență,

următoarele:

La data

de 9 mai 2000, Direcția de control financiar din cadrul Camerei de Conturi

Bihor a  efectuat un control la S.C. „Agromec Biharia” SA constatând că, în

perioada 1 iulie 1999 – 30 aprilie 2000, contribuțiile privind asigurările

sociale de stat, pensia suplimentară și fondul de pensii pentru agricultură nu

au fost virate la termenele legale, deși fuseseră corect determinate și

înregistrate în contabilitate.

Procurorul

financiar, prin actul de sesizare a cerut constatarea abaterilor financiare și

obligarea unității verificate la plata contribuțiilor respective și a

majorărilor de întârziere aferente, iar în  cursul judecății – la 6 septembrie

2000 – a extins actul de sesizare și împotriva pârâtei  D.G., contabil șef,

cerând obligarea acesteia la plata majorărilor de întârziere și a

penalităților pentru nevirarea contribuției la fondul pentru pensia

suplimentară.

Colegiul

Jurisdicțional a admis actul de sesizare al procurorului financiar așa cum

fusese extins în cursul judecății, a obligat unitatea controlată la plata

sumelor datorate, iar în privința pârâtei D.G. a dispus obligarea acesteia la

plata către S.C. „Agromec Biharia” SA a sumei de 35.346.859 lei reprezentând

majorări de întârziere și penalități în legătură cu virarea contribuției pentru

pensia suplimentară, precum și a dobânzilor de 51% începând cu 17 ianuarie 2001

și până la achitarea integrală a sumei respective, instituind și măsuri

asiguratorii asupra bunurilor și veniturilor acesteia.

Admițând

recursul jurisdicțional formulat de pârâta persoană răspunzătoare, Secția

jurisdicțională a reținut că unitatea s-a aflat în incapacitate de plată astfel

că nu poate fi reținută vinovăția acesteia în legătură cu  nevirarea

contribuției la fondul pentru pensia suplimentară.

Împotriva

soluției de admitere a recursului jurisdicțional declarat de pârâta  a formulat

recurs procurorul general financiar susținând că Secția jurisdicțională,

exonerând-o de plata sumelor respective, a  dat o hotărâre  lipsită de temei

legal și fără suport  probator.

Intimata

D.G. a depus întâmpinare și a cerut respingerea recursului, susținând că

operațiunea contabilă de reținere a contribuției la fondul pentru pensia

suplimentară a  fost doar o înregistrare scriptică, iar nevirarea sumelor

astfel înregistrate s-a datorat lipsei de lichidități în care s-a aflat

unitatea, ceea ce nu-i poate fi reținută ca o faptă culpabilă.

Recursul

este întemeiat.

Potrivit

prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 3/1997 privind pensiile de

asigurări sociale de stat și  asistența socială, cu modificările și

completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, toți salariații din

sistemul asigurărilor sociale de stat sunt obligați să contribuie la

constituirea fondului special pentru pensie suplimentară, iar potrivit

prevederilor O.U.G. nr. 31/1998 această contribuție se calculează, se reține și

se virează la acest fond special odată cu plata drepturilor salariale.

În

conformitate cu prevederile art. 13 din O.G.  nr. 11/1996, cu modificările și

completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, nevirarea de către

plătitori a obligațiilor bugetare calculate și reținute la sursă se

sancționează cu majorări de întârziere și penalități.

În

privința intimatei-recurente D.G. este stabilit că aceasta a deținut, în

perioada respectivă, funcția de contabil șef al S.C. „Agromec Biharia” SA,

fiind obligată prin atribuțiile se serviciu să determine, să evidențieze, să

rețină și să vireze, între altele, contribuțiile salariaților la fondul special

pentru  pensie suplimentară.

De

asemenea, este stabilit că aceasta,  în perioada supusă controlului, fie nu a

reținut contribuția respectivă, fie a reținut-o dar nu a  virat-o la fondul

special pentru pensie suplimentară, încălcând prevederile legale de mai sus,

precum și pe cele ale Legii contabilității nr. 82/1991 și ale regulamentului de

aplicare a acesteia, în vigoare la acea dată.

Astfel

fiind, în mod judicios a reținut Colegiul Jurisdicțional și răspunderea

intimatei-recurente, obligând-o la plata sumelor arătate.

Motivarea

Secției jurisdicționale, cum că unitatea controlată s-ar fi aflat în

incapacitate de plată, situație care ar exonera-o pe intimata-recurentă de

răspunderea civilă delictuală, este lipsită de orice suport probatoriu.

Dimpotrivă,

din probele cauzei rezultă în mod  neechivoc că unitatea a achitat drepturile

salariale datorate în perioada respectivă,  situație în care

intimata-reclamantă, potrivit prevederilor legale arătate, era obligată să

rețină la sursă contribuțiile salariaților la fondul special pentru pensie

suplimentară și să le vireze  la acest fond special.

În

concluzie, recursul procurorului general financiar este întemeiat și va fi

admis, decizia atacată va fi casată în ceea ce privește exonerarea de răspundere

a intimatei-recurente D.G. cu consecința respingerii recursului jurisdicțional

formulat de aceasta și menținerii dispozițiilor sentinței nr. 3 din 17 ianuarie

2001 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi

a României împotriva deciziei nr. 165 din 27 martie 2001 a Curții de Conturi a

României, secția jurisdicțională.

Casează

decizia atacată și pe fond, respinge recursul jurisdicțional declarat de D.G.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.