ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2003, reclamanta S.C.”C.C.” SRL Oradea a solicitat desființarea în parte a deciziei nr.11 din 29 ianuarie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 8 din 4 noiembrie 2002 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Bihor. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că urmare controlului efectuat pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 30 iunie 1999, Garda Financiară Argeș a încheiat procesul verbal nr.3140 din 9 septembrie 1999, a obligat-o la plata către bugetul de stat a sumei de 2.217.524 lei impozit pe profit sustras și 2.180.096.049 lei majorări de întârziere aferente.

A mai susținut că Direcția Controlului Fiscal Bihor ce a întocmit procesul verbal nr. 8 din 4 noiembrie 2002, a verificat perioada ianuarie 1997 – iunie 2002, a ajuns la aceeași concluzie cu Garda Financiară Bihor, în sensul că documentele contabile analizate nu îndeplinise, condițiile prevăzute de lege, iar Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia atacată a dat o soluție netemeinică și nelegală Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.158/CA/P din 14 aprilie 2003 a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia Ministerului Finanțelor Publice nr.11 din 29 ianuarie 2003 – respectiv punctele 1 și 2 din dispozitivul acesteia, obligând ministerul să soluționeze pe fond contestația reclamantei cu privire la aceste puncte și a respins capătul de cerere privind anularea pct.4 din decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 pe care l-a păstrat în totalitate.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în nume propriu, în numele Direcției Controlului Fiscal Bihor și în numele Ministerului Finanțelor Publice susținând în esență că în mod eronat a reținut instanța că reclamanta a formulat o contestație care cuprinde motivele de fapt și de drept, deoarece la pct.3 din contestație, aceasta nu a invocat în mod expres motivele de fapt și de drept, așa cum prevede O.G.nr.13/2001 și că pct.2 din dispozitivul deciziei atacate a fost respins în mod corect, deoarece suma de 4.397.620.737 lei nu a fost stabilită prin procesul verbal nr.8 din 11 noiembrie 2002. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Ca urmare a procesului verbal de control nr.8 din 11 noiembrie 2002 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Bihor, reclamanta a contestat la Ministerul Finanțelor Publice plata unor obligații fiscale în sumă de 15.746.651.028 lei. Ministerul Finanțelor prin decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 a respins contestația formulată de reclamantă ca neargumentată pentru suma de 8.391.339.454 lei reprezentând: - 4.460.550.919 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; - 155.226.728 lei penalități de întârziere aferente impozitului pe profit; - 635.957.885 lei – TVA; - 3.077.607.249 lei majorări de întârziere aferente TVA; - 61.996.682 lei penalități de întârziere aferente TVA. Este de observat că verificând contestația reclamantei, instanța de fond a constatat în mod corect că referitor la aceste sume ea este motivată la pct. 3 și 4 din contestație, cuprinzând atât motivele de fapt cât și cele de drept pe care se întemeiază contestația.

Dar chiar dacă contestația nu ar fi fost motivată, O.G.nr.13/2001 nu prevede sancțiunea respingerii cererii câtă vreme legalitatea obligațiilor fiscale este contestată, organul competent să o soluționeze putându-i solicita să o motiveze. Prin aceeași decizie Ministerul Finanțelor a respins ca fără obiect contestația pentru suma de 2.217.524.688 lei impozit pe profit și 2.180.096.-049 lei majorări de întârziere aferente acestui impozit, cu motivarea că aceste sume n-ar fi făcut obiectul procesului verbal de control. Verificând acest aspect se constată că prin procesul verbal de control nr. 8 din 11 noiembrie 2002, pct. (E) măsuri dispuse în urma controlului, societatea este obligată să vireze la bugetul statului sumele de: - 3.145.291.350 lei impozit pe profit care include și sumele de 2.217.524.688 lei + 225.754.465 + 369.555.435 +332.456.762 lei.

- 8.265.560 lei majorări de întârziere care include și suma de 2.180.096.049 lei cuprinsă în suma de 6.640.646.959 lei (fila 23 pg.2) + 97.956.722 + 905.595.186 + 621.361.689 lei, situația în care în mod greșit Ministerul Finanțelor nu a cercetat pe fond legalitatea procesului verbal referitor la aceste sume, deși în pg.6 alin.ultim din decizie, a reținut că organul de control a dispus virarea de către reclamantă la bugetul statului a acestor sume.

Măsura suspendării soluționării contestației cu privire la suma de 1.084.801.704 lei este legală, aceste obligații fiscale izvorând din operațiuni de achiziționarea de motorină și benzină derulate între reclamantă și societățile comerciale S.C.”O.I.”SRL Oradea și „C” SRL București, ce fac obiectul dosarului penal privind pe administratorul reclamantei, neavând nici o relevanță faptul că o factură a fost emisă cu o lună anterior perioadei verificate prin Procesul verbal al Gărzii Financiare Argeș, dar până la întocmirea acestui act de control, ce a generat procesul penal ce se află pe rolul instanțelor de judecată și are ca obiect și valabilitatea documentelor de aprovizionare cu motorină și benzină.

Față de considerentele expuse, recursul urmează a se privi ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor în numele Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Controlului Fiscal Bihor împotriva sentinței civile nr. 158/CA/P din 14 aprilie 203 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 februarie 2004.