ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 februarie 2003, reclamanta S.C.”C.C.” SRL Oradea a

solicitat desființarea în parte a deciziei nr.11 din 29 ianuarie 2003 a

Ministerului  Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 8 din 4 noiembrie

2002 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Bihor.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că urmare controlului efectuat pentru

perioada 1 ianuarie 1998 - 30 iunie 1999, Garda Financiară Argeș a încheiat

procesul verbal nr.3140 din 9 septembrie 1999, a obligat-o la plata  către

bugetul de stat a sumei de 2.217.524 lei impozit pe profit sustras și

2.180.096.049 lei majorări de întârziere aferente.

A mai

susținut că Direcția Controlului Fiscal Bihor ce a întocmit procesul verbal nr.

8 din 4 noiembrie 2002, a verificat perioada ianuarie 1997 – iunie 2002, a

ajuns la aceeași concluzie cu Garda Financiară Bihor, în sensul că documentele

contabile analizate nu îndeplinise, condițiile prevăzute de lege,  iar

Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia atacată  a dat o soluție netemeinică

și nelegală Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.158/CA/P din 14 aprilie

2003 a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia Ministerului

Finanțelor Publice nr.11 din 29 ianuarie 2003 – respectiv punctele 1 și 2 din

dispozitivul acesteia, obligând ministerul să soluționeze pe fond contestația

reclamantei cu privire la aceste puncte și a respins capătul de cerere privind

anularea pct.4 din decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 pe care l-a păstrat în

totalitate.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică  a declarat recurs

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în nume propriu, în numele

Direcției Controlului Fiscal Bihor și în numele Ministerului Finanțelor Publice

susținând în esență că în mod eronat a reținut instanța că reclamanta a

formulat o contestație care cuprinde motivele de fapt și de drept, deoarece la

pct.3 din contestație, aceasta nu a invocat în mod expres motivele de fapt și

de drept, așa cum prevede O.G.nr.13/2001 și că pct.2 din dispozitivul deciziei

atacate a fost respins în mod corect, deoarece suma de 4.397.620.737 lei nu a

fost stabilită prin procesul verbal nr.8 din 11 noiembrie 2002.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Ca

urmare a procesului verbal de control nr.8 din 11 noiembrie 2002 încheiat de

Direcția Controlului  Fiscal Bihor, reclamanta a contestat la Ministerul

Finanțelor Publice plata unor obligații fiscale în sumă de 15.746.651.028 lei.

Ministerul

Finanțelor prin decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 a respins contestația

formulată de reclamantă ca neargumentată pentru suma de 8.391.339.454 lei

reprezentând:

-

4.460.550.919 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;

-

155.226.728 lei penalități de întârziere aferente impozitului pe profit;

-

635.957.885 lei – TVA;

-

3.077.607.249 lei majorări de întârziere aferente TVA;

-

61.996.682 lei penalități de întârziere aferente TVA.

Este

de observat că verificând contestația reclamantei, instanța de fond a constatat

în mod corect că referitor la aceste sume ea este motivată la pct. 3 și 4 din

contestație, cuprinzând atât motivele de fapt cât și cele de drept pe care se

întemeiază contestația. Dar chiar dacă contestația nu ar fi fost motivată,

O.G.nr.13/2001 nu prevede sancțiunea respingerii cererii câtă vreme legalitatea

obligațiilor fiscale este contestată, organul competent să o soluționeze

putându-i solicita să o motiveze.

Prin

aceeași decizie Ministerul Finanțelor a respins ca fără obiect contestația

pentru suma de 2.217.524.688 lei impozit pe profit și 2.180.096.-049 lei

majorări de întârziere aferente acestui impozit, cu  motivarea că aceste sume

n-ar fi făcut obiectul procesului verbal de control.

Verificând

acest aspect se constată că prin procesul verbal de control nr. 8 din 11

noiembrie 2002, pct. (E) măsuri dispuse în urma controlului, societatea este

obligată să vireze la bugetul statului sumele de:

- 3.145.291.350

lei impozit pe profit care include și sumele de 2.217.524.688 lei + 225.754.465

+ 369.555.435 +332.456.762 lei.

- 8.265.560

lei majorări de întârziere care include și suma de 2.180.096.049 lei cuprinsă

în suma de 6.640.646.959 lei (fila 23 pg.2) + 97.956.722 + 905.595.186 + 621.361.689

lei, situația în care în mod greșit Ministerul Finanțelor nu a cercetat pe fond

legalitatea procesului verbal referitor la aceste sume, deși în pg.6 alin.ultim

din decizie, a reținut că organul de control a dispus virarea de către

reclamantă la bugetul statului a acestor sume.

Măsura

suspendării soluționării contestației cu privire la suma de 1.084.801.704 lei

este legală, aceste obligații fiscale izvorând din operațiuni de achiziționarea

de motorină și benzină derulate între reclamantă și societățile comerciale

S.C.”O.I.”SRL Oradea și „C” SRL București, ce fac obiectul dosarului penal

privind pe administratorul reclamantei, neavând nici o relevanță faptul că o

factură a fost emisă cu o lună anterior perioadei verificate prin Procesul

verbal al Gărzii Financiare Argeș, dar până la întocmirea acestui act de

control, ce a generat procesul penal ce se află pe rolul instanțelor de

judecată și are ca obiect și valabilitatea documentelor de aprovizionare cu

motorină și benzină.

Față de

considerentele expuse, recursul urmează a se privi ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor

în numele Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Controlului Fiscal

Bihor împotriva sentinței civile nr. 158/CA/P din 14 aprilie 203 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 18 februarie 2004.