ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2003

S-auluat

în examinare recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și de Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a

Vămilor împotriva sentinței nr.295/CA/2001 – P din 21 decembrie 2001 a Curții

de Apel Oradea.

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurenții Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Oradea, ambii reprezentați

de consilierul juridic L.A. și Direcția Generală a Vămilor reprezentată de

consilierul juridic  C.A., lipsind recurenta Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Oradea, intimata reclamantă SC „Z.C.” SA, precum și intimatul

pârât Biroul Vamal Oradea.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic L.A. a solicitat admiterea recursului declarat de Direcția Generală a județului

Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice potrivit motivelor

dezvoltate în scris, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea

acțiunii.

A

cerut de asemenea, admiterea recursului declarat de Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Oradea.

Consilierul

juridic C.A. a pus concluzii pentru admiterea recursului declarat de Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a

Vămilor, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii. A cerut de

asemenea și admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.

Procurorul

a pus concluzii pentru respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea

hotărârii atacate, ca legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.295/CA/2001-P pronunțată la data de 21 decembrie 2001, în

dosarul nr.3827/CA/2001, Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de

contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „Z.C.” SA

și a anulat  decizia nr.1368 din 11 septembrie 2001 emisă de Ministerul

Finanțelor Publice și actele de constatare nr.1450, 1452 și 7542 din 22 iunie

2001 încheiate  de Biroul  Vamal Oradea.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a  reținut, în esență, următoarele:

Prin

actele de constatare nr.1450, 1451 și 7542 din 22 iunie 2001, Biroul Oradea a

stabilit în sarcina societății comerciale obligații anuale în sumă totală de

604.070.010 lei reprezentând:

-

423.611.496 lei datorie vamală;

-

180.458.514 lei majorări de întârziere aferente  datoriei vamale.

Ministerul

Finanțelor Publice, prin decizia nr.1368 din 11 septembrie 2001 a respins

contestația formulată de societatea comercială, cu motivarea că aceasta,

desfășurând operațiuni de leasing, nu a respectat termenul pentru încheierea

operațiunii situației în care organele vamale erau îndreptățite să procedeze la

calcularea drepturilor vamale potrivit prevederilor art.4 din Ordonanța

Guvernului nr.12/1995.

În

motivarea soluției de admitere a acțiunii, instanța de fond a reținut că

reclamanta își exprimase opțiunea de cumpărare anterior expirării contractului

de  leasing și expirării termenului de import temporar, organele vamale

interpretând în  mod greșit derularea operațiunii de   leasing și actele

normative  în materie.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Oradea, în reprezentarea Direcției Generale a

Vămilor, ambele recursuri conținând aceleași critici.

Astfel,

se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că societatea comercială

reclamantă ar fi respectat termenul acordat de autoritatea vamală pentru

încheierea operațiunii vamale de import temporar și că ar fi  anunțat

autorității vamale  intenția de cumpărare în termenul prevăzut de art.3 din

Ordonanța Guvernului nr.12/1995.

În

întâmpinarea depusă, societatea comercială intimată a susținut că, în cauză, nu

sunt aplicabile prevederile art.4 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995, ci

prevederile art.25 alin.2 și 3 din Legea nr.90/1998, în vigoare la data

încheierii actelor de constatare de către organele vamale și că, chiar dacă a

omis să depună în termen intenția de realizare a importului definitiv nu

datorează decât taxele vamale aferente valorii reziduale, iar nu dublul taxelor

vamale calculate la valoarea de intrare în vamă a bunurilor.

Recursurile

sunt întemeiate.

Din

probele administrate în cauză rezultă că societatea comercială intimată a

importat, potrivit declarațiilor vamale nr.6428 și 6429 din 15 septembrie 1997,

în regim de admitere temporară, utilajele care au făcut obiectul de leasing,

pentru care Biroul Vamal Oradea a stabilit ca termen de încheiere a

operațiunilor data de 10 septembrie 2000.

În

conformitate cu prevederile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995 privind

unele măsuri referitoare la regimul vamal a mașinilor, utilajelor și

instalațiilor importate în cadrul tranzacțiilor de leasing, termenul în cadrul

căruia bunurile respective urmează să fie restituite sau să primească o nouă

destinație vamală este cel convenit de părți prin contractul de leasing, dar nu

mai mult de 36 de luni.

Potrivit

prevederilor art.3 din aceeași ordonanță, în cazul în care, la expirarea

contractului de leasing, beneficiarul bunurilor optează pentru  cumpărarea

acestora, este obligat ca, înainte de 30 de zile de definitivarea importului,

să anunțe organele vamale asupra operațiunii și să  plătească taxa vamală

aplicată asupra valorii reziduale convenite de părți ca preț final al vânzării.

În

cauză, instanța a reținut în mod greșit că societatea comercială, optând pentru

cumpărarea bunurilor, ar fi anunțat organele vamale asupra operațiunii în

termenul legal, adică cu 30 de zile înainte de expirarea termenului acordat

pentru încheierea operațiunii (10 septembrie 2000), ceea ce  rezultă din

factura emisă de locator la data de 23 aprilie 2001, prin care se comunică

intimatei valoarea reziduală.

De

fapt, chiar intimata, în întâmpinarea depusă a acceptat evidența împrejurării

că nu a anunțat orgenele vamale înainte cu 30 de zile de expirarea termenului

fixat pentru încheierea operațiunii.

Astfel

fiind, în mod just au reținut organele vamale incidența prevederilor art.4 din

Ordonanțe Guvernului nr.12/1995, potrivit cărora, în cazul în care termenul

prevăzut la art.2, acordat pentru regimul de import temporar a expirat, iar

bunurile nu au fost restituite și nici nu au fost cumpărate, autoritățile

vamale încasează dublul taxelor vamale datorate la data înregistrării

declarației vamale pentru bunurile aduse în țară.

În

ceea ce privește susținerea intimatei, formulată în întâmpinare, cum că în

cauză ar fi aplicabile prevederile arr.25 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997

privind operațiunile de leasing și  societățile de leasing, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr.90/1998, aceasta este neîntemeiată.

Astfel,

așa cum rezultă și din titlul său, Ordonanța Guvernului nr.51/1997 reglemetează

cadrul general aplicabil operațiunilor de leasing și societăților de leasing,

în timp ce pentru utilajele importate de  intimată a existat, la data

importului, o reglementare specială, derogatorie: Ordonanța Guvernului

nr.12/1995  care  reglementa măsuri referitoare la regimul vamal al mașinilor,

utilajelor și instalațiilor importate în cadrul tranzacțiilor de leasing,

raportul juridic  născându-se și rămânând guvernat de reglementările acestui

act normativ cu caracter special.

De

asemenea, în conformitate cu prevederile art.188 din Legea nr.141/1997 privind

Codul vamal al României și art.380 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal

al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/1997, operațiunile

vamale  pentru    care s-au depus declarațiile vamale sub regimurile prevăzute

în reglementările vamale anterioare, se derulează și se încheie în conformitate

cu acele reglementări.

În

concluzie, recursurile sunt întemeiate și urmează să fie admise, sentința

atacată va fi casată și, pe fond, acțiunea va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și de Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor

împotriva sentinței nr.295/CA/2001 – P din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel

Oradea.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.