ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9027/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9027/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 2 iunie 2004, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ,
sub nr. 2340, reclamanta SC L.R. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția
Generală a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Controlului Fiscal, anularea pct.
2 și 3 din decizia nr. 136 din 18 mai 2004, emisă de prima pârâtă și anularea pct.
9 lit. a), b) și c) din procesul-verbal de control încheiat la 4 martie 2004,
de către Direcția Controlului Fiscal.
În subsidiar, s-a solicitat
și anularea pct. 2 și 3 din decizie și retrimiterea cauzei la Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru a se pronunța pe acestea.
În motivarea acțiunii s-a
precizat că organul de control a făcut o verificare la solicitarea
Inspectoratului de Poliție a județului Bihor, încheind procesul-verbal prin
care s-a reținut că suma totală datorată la bugetul statului este de
5.146.260.668 lei, reprezentând T.V.A., taxă vamală, diferența de accize în
vamă, dobânzi și penalități aferente.
Formulând contestație,
organul de control jurisdicțional a pronunțat decizia nr. 136 din 18 aprilie 2004,
prin care a dispus suspendarea cauzei cu privire la pct. 2, cu referire la pct.
9 lit. a), b) și c), până la soluționarea definitivă a laturii penale,
trimițând dosarul la organul de control, iar cu privire la pct. 3, a dispus
respingerea cererii privind suspendarea procesului-verbal, până la soluționarea
contestației.
Reclamanta a considerat că
decizia este nelegală, întrucât nu au existat indiciile unei infracțiuni și
nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, iar referitor la pct. 3 din
decizie, prin care s-a respins cererea de executare a procesului-verbal, s-a
susținut că organul de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal Bihor nu
era abilitat să efectueze controlul privind modul de determinare la taxele
vamale, a T.V.A. și accizelor în vamă, acestea fiind de competența D.R.V.
Bihor.
Pe fondul constatărilor, s-a
susținut de către reclamantă, că organele Ministerului de Interne nu au
competența de a stabili legalitatea contractelor de leasing.
Curtea de Apel Oradea, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 448, pronunțată la 20
septembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat pct. 3 din decizia nr. 136
din 18 mai 2004 și a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 4
martie 2004, încheiat de Direcția Controlului Fiscal Bihor, pentru suma de 5.146.260.668
lei, până la soluționarea contestației.
A respins acțiunea pentru
anularea pct. 2 din decizie, anularea în parte a procesului-verbal de control
și suspendarea executării deciziei, până la soluționarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut cu referire la pct. 2 din decizia nr. 136/2004, că în cauză
deja existau cercetări penale, începând urmărirea penală împotriva
administratorului societății și că paralel, organul fiscal a încheiat un act de
inspecție fiscală, pentru care în mod corect s-a dispus suspendarea
soluționării contestației, pe aspectul fiscal, până la pronunțarea unei soluții
definitive pe latura penală.
În ce privește pct. 3 din
decizia atacată, instanța a dispus anularea, în sensul suspendării executării
actului de control, pentru suma contestată, până la soluționarea contestației
pe cale administrativ-jurisdicțională.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs, atât pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor,
cât și reclamanta SC L.R. SRL Oradea, invocând nelegalitatea sentinței.
În motivarea primului recurs
s-a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în
sensul că dezbaterea procesului nu a avut loc în contradictoriu și cu Direcția
Controlului Fiscal Bihor, care are calitate procesuală pasivă.
În ce privește anularea pct.
3 din decizia nr. 136/2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală
București, recurenta a susținut că în conformitate cu art. 184 alin. (1) din
O.U.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, „introducerea
contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului
administrativ”, astfel că și sub acest aspect se impune admiterea recursului.
Prin cel de-al doilea
recurs, s-a susținut că la data efectuării controlului nu era pornită urmărirea
penală, astfel că dispoziția instanței, de menținere a soluției de suspendare
dată de organul jurisdicțional, este nelegală, instanța putând să analizeze și
să cenzureze și procesul-verbal de control.
Tot legat de acest aspect
s-a reiterat ca și critică, apărarea formulată în acțiunea referitoare la
depășirea de către organul de control, a competențelor, atribuții pentru
stabilirea T.V.A. și accize în vamă, având doar Direcția Regională Vamală.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, analizând recursul, urmează să constate că, deși în acțiunea
introductivă, reclamanta a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Direcția
Generală a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Controlului Fiscal, aceasta nu a
fost citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului,
nesocotindu-se, astfel, dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și
egalitatea părților, împrejurare ce atrage casarea cauzei, cu trimitere spre rejudecare.
În vederea realizării unei
judecăți unitare, instanța de fond urmează să răspundă și criticilor formulate
prin cel de-al doilea recurs, apreciat ca fiind întemeiat, critici ce au
constituit apărări de fond și pe care instanța nu le-a analizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de SC L.R. SRL Oradea și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, împotriva sentinței civile nr. 448/CA
- PI din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2004.