ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2005

HOTĂRÂRE
17.01.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1

noiembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, a dispus

suspendarea executării deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 și a procesului-verbal

de control nr. 10767 din 14 iunie 2004 al Direcției Regionale Vamale Oradea,

pentru suma de 754.201.464 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente

T.V.A. - ului calculat.

S-a reținut de prima

instanță, că referitor la cererea de suspendare formulată în temeiul art. 9 din

Legea nr. 29/1990, sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege, vis-a-vis

de faptul că reclamanta a achitat capitalul la care a fost obligată,

reprezentând taxa vamală și T.V.A., motiv pentru care s-a fixat termen de

judecată la 15 noiembrie 2004 și s-a admis suspendarea executării deciziei în

litigiu, pentru a nu fi perturbată activitatea societății, prin executarea

dobânzilor și a penalităților.

Împotriva acestei încheieri

de ședință a formulat recurs, Direcția Regională Vamală Oradea, în

reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, criticând instanța de fond, că a

admis cererea de suspendare fondată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990,

deși nu sunt întrunite prevederile acestui text de lege. S-a arătat că

reclamanta nu mai datorează din 26 octombrie 2004, creditorului fiscal, nici o

sumă de bani, astfel încât suspendarea nu mai are obiect.

De asemenea, s-au invocat

dispozițiile art. 184 C. proc. fisc., în sensul că, contestația pe cale

administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

Recursul va fi respins,

pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din încheierea

atacată și cum, de altfel, se recunoaște chiar de către recurentă, în motivele

de recurs, Direcția Regională Vamală Oradea, suma de bani a fost achitată și a

intrat în posesia recurentei; prin urmare, suspendarea acordată de instanța curții

de apel nu mai are relevanță și nici obiect, iar recurenta nu mai are interes

în susținerea recursului de față.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală

Oradea, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, conform art. 312 C.

proc. civ.

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Autorității Naționale a

Vămilor, împotriva încheierii din 1 noiembrie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9027/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 iunie 2004, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2340, reclamanta SC L.R. SRL Oradea a
ÎCCJ 2010-04-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2011
baza alin. (2) posibilitatea legală de a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat pe calea administrativă este condiționată de legiuitor de cererea temeinic justificată a contestatorului. II. Considerentele Înaltei Curți
ÎCCJ 2007-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1870/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ, SC R. SA Sântion a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 271 din 1 se
ÎCCJ 2009-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1947/2009
fond, reclamanta a menționat că debitul principal nu este cert, lichid și exigibil. Ca un alt argument în acest sens, al lipsei unui titlu executoriu pentru obligația fiscală principală, societatea reclamantă a precizat că, prin decizia nr.
ÎCCJ 2007-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70/CA/2006-PI, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea recla
Sursă