ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1947/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 septembrie

2008, reclamanta SC I.E. SRL Păntășești, județul Bihor a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – direcția de soluționare a contestațiilor,

anularea Deciziei nr. 93 din 20 martie 2008 și a Deciziei nr. 22616 din 28

noiembrie 2007 emisă de A.F.P. a orașului Beiuș.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că, prin Decizia nr. 22616 din 28 noiembrie 2007, au fost calculate în

sarcina reclamantei obligații de plată accesorii în cuantum de 1.029.693 lei

aferentă TVA neachitat în sumă de 977.841 lei, stabilită prin Decizia de

impunere nr. 75631 din 12 august 2004, obligațiile suplimentare stabilite prin

decizia de impunere au rămas de plată, iar pentru neachitarea în termen a

acestora, organele fiscale au calculat, potrivit legii, majorări de întârziere.

Susținerile pârâtei din cuprinsul Deciziei nr. 93/2008 sunt nefondate, deoarece

situația juridică a debitului principal constând în TVA neachitat în sumă de

977.841 lei s-a modificat .Aceasta deoarece, împotriva soluției pronunțate în

recurs s-a formulat contestație în anulare, care a fost admisă, prin Decizia nr.

2501 din 17 iunie 2008 și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.

Având în vedere că, recursul

a fost admis, s-a casat sentința nr. 307/CA/2006 a Curții de Apel Oradea și a

fost trimisă cauza spre rejudecarea la instanța de fond, reclamanta a menționat

că debitul principal nu este cert, lichid și exigibil.

Ca un alt argument în acest

sens, al lipsei unui titlu executoriu pentru obligația fiscală principală,

societatea reclamantă a precizat că, prin decizia nr. 2991 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus suspendarea deciziei nr. 358/2004, până la

soluționarea dosarului d fond.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 202/CA/2008-PI

din 19 noiembrie 2008, a admis acțiunea și, în consecință, a dispus anularea Deciziilor

nr. 93/2008 și a Deciziilor nr. 22616/2007.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, prin actele contestate, pârâta a stabilit și, respectiv,

menținut în sarcina reclamantei obligații de plată accesorii, constând în

dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 1.029.693 lei, pentru

neachitarea în termen a TVA în cuantum de 977.840 lei, stabilit prin decizia de

impunere nr. 75631 din 12 august 2004.

S-a mai reținut că, întrucât

acțiunea formulată împotriva Deciziei nr. 75631/2004 nu a fost soluționată în

fond și executarea acestei decizii a fost suspendată prin hotărâre judecătorească

irevocabilă, nu se pot percepe de către pârâtă dobânzi și penalități de

întârziere aferente acestei taxe - ca debit principal, astfel încât se impune

anularea actelor contestate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, pârâta A.N.A.F., prin direcția generală a

finanțelor publice Bihor, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță a

pronunțat-o cu greșita aplicare a legii.

A precizat recurenta că la

fond nu s-a ținut cont de situația de fapt, apreciind în mod greșit că în prezent

actul atacat este suspendat, fără să țină seama de faptul că prin Decizia nr. 2991/2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea

executării actelor administrative atacate „până la soluționarea dosarului de

fond” și nu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin Decizia nr. 22616/2007,

s-au stabilit obligații de plată în sumă de 1.029.693 lei – TVA – neachitat,

iar prin Decizia nr. 93/2008 a fost respinsă contestația formulată împotriva

primei decizii.

Acțiunea în contencios

administrativ formulată împotriva acestor acte administrative a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 397/2005 care a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 3451/2007.

Împotriva Deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a formulat contestație în anulare care a fost

admisă prin Decizia nr. 2501/2008, s-a admis recursul și cauza a fost trimisă

spre rejudecare.

Suspendarea Deciziei nr. 2991/2005

a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea

fondului, definitiv și irevocabil în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, corect a reținut

Curtea de Apel București că fiind suspendată executarea deciziei de impunere,

este suspendată și obligația de plată TVA-ului.

Dealtfel, la dosar a fost

atașată minuta sentinței civile nr. 57/CA/2009 prin care a fost admisă acțiunea

SC I.E. SRL  și s-a dispus anularea Deciziei nr. 358/2004, societatea fiind

exonerată de plata obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia nr. 75631/2004

emisă de A.N.A.F.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de

A.N.A.F. prin direcția generală a finanțelor publice Bihor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de pârâta A.N.A.F. prin direcția generală a finanțelor publice Bihor împotriva

sentinței civile nr. 202/CA/2008/PI din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2009.